HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

20 ianuarie 2011

Cauza F‑121/07

Guido Strack

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Funcționari — Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Competența Tribunalului — Admisibilitate — Act care lezează”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Strack solicită anularea deciziilor Comisiei din 12 ianuarie, din 26 februarie și din 20 iulie 2007 în măsura în care prin deciziile respective i s‑ar refuza accesul la anumite documente deținute de aceasta și obligarea Comisiei la plata unor daune interese în valoare de cel puțin 10 000 de euro, majorate cu dobânzi, pentru repararea prejudiciului suferit în urma adoptării deciziilor de refuz menționate

Decizia:      Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Procedură — Depunerea memoriului în apărare — Termen — Prelungire

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 39 alin. (2)]

2.      Procedură — Procedură orală — Raport de ședință al judecătorului raportor — Obiect

3.      Uniunea Europeană — Instituții — Drept de acces public la documente — Regulamentul nr. 1049/2001 — Norme cu caracter general — Cerere de acces a unui funcționar la dosarul său individual și la cel medical — Aplicarea regimului care rezultă din Statutul funcționarilor

(Statutul funcționarilor, art. 26 al șaptelea și al optulea paragraf și art. 26a; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului)

4.      Funcționari — Acțiune — Competența Tribunalului Funcției Publice — Acțiune îndreptată împotriva unei decizii prin care se refuză o cerere de acces la documente formulată de un funcționar în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 — Includere

[art. 230 CE și 236 CE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 1; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (1); Decizia 2004/752 a Consiliului, art. 1]

5.      Uniunea Europeană — Instituții — Drept de acces public la documente — Regulamentul nr. 1049/2001 — Decizie prin care se refuză accesul public la documente — Noțiune

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 6 alin. (2)]

6.      Uniunea Europeană — Instituții — Drept de acces public la documente — Regulamentul nr. 1049/2001 — Obligația de a formula o cerere de acces suficient de precisă

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 6 alin. (1) și (2)]

1.      Articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice permite președintelui acestei instanțe să acorde o prelungire a termenului acordat pârâtului pentru a depune un memoriu în apărare. În această privință, împrejurarea că au fost acordate mai multe prelungiri în lipsa unei dezbateri contradictorii nu încalcă dreptul reclamantului la un proces echitabil dacă situația părților nu a fost semnificativ modificată. Or, echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia.

(a se vedea punctul 39)

2.      După cum indică titlul său, raportul pregătitor de ședință al unui judecător raportor al Uniunii are ca obiect să pregătească ședința și să permită părților să își valorifice eventualele observații privind datele litigiului și problemele ridicate în raportul menționat în vederea redactării hotărârii. De asemenea, modificarea în sine a acestui document nu ar avea niciun efect asupra desfășurării procedurii jurisdicționale și a conținutului hotărârii, criticile formulate de părți în privința sa putând numai să fie luate în considerare în cadrul întocmirii hotărârii, în măsura în care sunt pertinente.

(a se vedea punctul 42)

3.      Accesul funcționarilor la dosarul lor individual și accesul funcționarilor la dosarul lor medical sunt reglementate la articolul 26 al șaptelea și al optulea paragraf din statut și, respectiv, la articolul 26a din statut, posibilitatea funcționarilor de a lua cunoștință despre orice date care îi privesc fiind reglementată de Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.

Astfel, deși Regulamentul nr. 1049/2001 constituie o normă cu caracter general care determină principiile generale ce reglementează exercitarea dreptului oricărui cetățean al Uniunii de acces la documentele care îl vizează ale instituțiilor în toate domeniile de activitate ale Uniunii, inclusiv în cel al funcției publice, dreptul de acces astfel prevăzut poate, precum orice normă cu caracter general, să fie detaliat, extins sau, dimpotrivă, limitat, chiar exclus – potrivit principiului conform căruia norma specială derogă de la norma generală (lex specialis derogat legi generali) – atunci când există norme speciale care reglementează materii specifice.

În această privință, articolul 26 al șaptelea și al optulea paragraf și articolul 26a din statut constituie dispoziții speciale care derogă de la cele ale Regulamentului nr. 1049/2001, întrucât acestea reglementează accesul la tipuri specifice de documente, unele referitoare la situația administrativă, la competența, la randamentul și la comportamentul funcționarilor, celelalte de natură medicală.

(a se vedea punctele 65‑67)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 5 aprilie 2005, Hendrickx/Consiliul, T‑376/03, punctul 55; 14 iulie 2005, Le Voci/Consiliul, T‑371/03, punctul 122; 17 mai 2006, Kallianos/Comisia, T‑93/04, punctul 87

Tribunalul Funcției Publice: 13 ianuarie 2010, A și G/Comisia, F‑124/05 și F‑96/06, punctul 294

4.      Din articolul 1 din anexa I la Statutul Curții de Justiție rezultă că Tribunalul Funcției Publice are competența să judece orice litigii între un funcționar și instituția sa care își au originea în raportul de muncă, indiferent care sunt dispozițiile pe care funcționarul le invocă în susținerea acțiunii sale. Această constatare este confirmată de articolul 1 din Decizia 2004/752 de instituire a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene.

În consecință, Tribunalul are competență să se pronunțe asupra unei acțiuni în anulare formulate în temeiul articolului 236 CE împotriva refuzului Comisiei de a da curs unei cereri de acces la documente depusă de un funcționar sau de un agent în temeiul Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei și care își are originea în raportul de muncă dintre acest funcționar și Comisie. Această constatare nu poate fi infirmată de faptul că articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menționat nu prevede decât acțiunea în anulare instituită de articolul 230 CE. Or, împrejurarea că legiuitorul a înțeles să confere prin acest regulament cel mai extins efect posibil dreptului publicului în general de acces la documentele deținute de instituții explică faptul că legiuitorul a avut în vedere calea de atac cea mai comună, fără ca trimiterea la articolul 230 CE să aibă drept consecință limitarea căilor juridice de care dispune justițiabilul numai la acțiunea în anulare prevăzută de acest articol și astfel restrângerea sferei de competență conferite Tribunalului de articolul 1 din anexa I la Statutul Curții de Justiție.

(a se vedea punctele 71‑74)

Trimitere la:

Tribunal: 19 ianuarie 2010, Co‑Frutta/Comisia, T‑355/04 și T‑446/04, punctul 71

5.      Invitația de a detalia o cerere de acces la documente din cauza numărului mare de documente vizate, formulată de autoritatea împuternicită să facă numiri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, lasă în mod explicit deschisă examinarea cererii de acces, astfel încât o acțiune în anulare îndreptată împotriva unei astfel de invitații este inadmisibilă.

(a se vedea punctul 84)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 12 octombrie 2000, JT’s Corporation/Comisia, T‑123/99, punctul 25

6.      În cazul în care dispoziții clare, precum articolul 6 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, care vizează cereri de acces la documente deținute de instituții, prevăd fără echivoc obligația de a formula o cerere în mod suficient de precis pentru a permite administrației să răspundă la aceasta, neexecutarea acestei obligații nu poate obliga administrația să efectueze ea însăși cercetări pentru a acoperi această imprecizie, mobilizând, dacă este cazul, mijloace considerabile. Or, în considerarea normei potrivit căreia justițiabilii nu se pot prevala abuziv de normele europene, le revine cetățenilor, atunci când adresează solicitări autorităților, obligația de informare și de loialitate față de instituții.

În acest context, deși instituția sesizată păstrează posibilitatea, în cazuri speciale în care examinarea concretă și individuală a documentelor ar implica pentru aceasta o sarcină administrativă necorespunzătoare, de a pune în balanță, pe de o parte, interesul de acces public la documente și, pe de altă parte, sarcina de lucru care ar rezulta din această examinare concretă și individuală, pentru a proteja în aceste cazuri particulare interesul bunei administrări, instituția trebuie a fortiori să beneficieze de această posibilitate atunci când cererea de acces privește un număr considerabil de documente neidentificate cu claritate, astfel încât soluționarea cererii necesită o importantă muncă preliminară.

(a se vedea punctele 86, 87 și 89)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 23 ianuarie 2002, Gonçalves/Parlamentul European, T‑386/00, punctul 74; 17 octombrie 2002, Astipesca/Comisia, T‑180/00, punctul 93; 11 martie 2003, Conserve Italia/Comisia, T‑186/00, punctul 50; 13 aprilie 2005, Verein für Konsumenteninformation/Comisia, T‑2/03, punctul 102