Language of document : ECLI:EU:F:2014:37

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

27 februarie 2014

Cauza F‑32/13

Robert Walton

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agent temporar – Indemnizație de plecare – Demisie constatată printr‑o hotărâre a Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene – Stabilirea datei demisiei – Autoritate de lucru judecat – Decizii ale AIPN rămase definitive în lipsa unor acțiuni în instanță – Nerespectarea procedurii administrative prealabile – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domul Walton solicită, în esență, pe de o parte, anularea unei scrisori a Comisiei Europene din 13 aprilie 2012 prin care autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”) a luat poziție în raport cu cererea sa privind creanța pe care ar deține‑o asupra Comisiei, în special plata uneia dintre componentele alocației de plecare, precum și, pe de altă parte, anularea deciziei din 9 iulie 2013 prin care AAIC a respins reclamația pe care reclamantul a depus‑o în această privință la 17 septembrie 2012

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul Walton suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul ordonanței

Procedură jurisdicțională – Autoritate de lucru judecat – Conținut

O acțiune este declarată inadmisibilă în temeiul autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare prin care s‑a soluționat o acțiune dintre aceleași părți, cu același obiect și întemeiată pe aceeași cauză. În aprecierea existenței unei astfel de hotărâri anterioare, actul a cărui anulare se solicită constituie un element esențial care permite caracterizarea obiectului acțiunii. Cu toate acestea, împrejurarea că acțiunile au fost îndreptate împotriva unor decizii distincte pe care administrația le‑a adoptat formal nu este suficientă pentru a concluziona că nu există identitate de obiect atunci când aceste decizii au conținutul identic în esență și sunt întemeiate pe aceleași motive.

În cazul în care un reclamant contestă, precum în prezenta cauză, legalitatea deciziilor rămase definitive, faptul de a accepta admisibilitatea acțiunii sale ar echivala cu conferirea posibilității ca acesta să redobândească dreptul de a formula o acțiune împotriva acestor decizii, precum și a unui drept de a repune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare privind aceste decizii.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil în cazul în care acțiunea trebuie declarată inadmisibilă, deciziile atacate nu au dobândit caracter definitiv decât din cauza inerției reclamantului, care a decis să nu își valorifice căile de atac administrative sau jurisdicționale pe care le avea la dispoziție.

(a se vedea punctele 40, 41, 48 și 49)

Trimitere la:

Curte: 19 septembrie 1985, Hoogovens Groep/Comisia, 172/83 și 226/83, punctul 9; 27 octombrie 1987, Diezler și alții/CES, 146/85 și 431/85, punctele 14-16

Tribunalul de Primă Instanță: 5 iunie 1996, NMB France și alții/Comisia, T‑162/94, punctele 37 și 38

Tribunalul Uniunii Europene: 25 iunie 2010, Imperial Chemical Industries/Comisia, T‑66/01, punctul 197

Tribunalul Funcției Publice: 11 iunie 2009, Ketselidis/Comisia, F‑72/08, punctul 33; 25 februarie 2014, Marcuccio/Comisia, F‑118/11, punctul 54