HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

22 mai 2007

Cauza F‑97/06

Adelaida López Teruel

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Funcționari – Invaliditate – Respingerea cererii privind constituirea unei comisii pentru invaliditate”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care doamna López Teruel solicită anularea Deciziei OAPI din 6 octombrie 2005 prin care se refuză admiterea cererii sale de convocare a unei comisii pentru invaliditate, conform articolului 78 din statut

Decizia: Anulează Decizia din 6 octombrie 2005 prin care OAPI a respins cererea reclamantei având ca obiect obținerea convocării unei comisii pentru invaliditate. Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Invaliditate – Inițierea procedurii referitoare la invaliditate – Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 59 alineatul (4) și art. 78 primul paragraf; anexa VIII, art. 13)

2.      Funcționari – Invaliditate – Inițierea procedurii referitoare la invaliditate – Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 59 alineatul (1) și art. 78 primul paragraf; anexa VIII, art. 13)

1.      Dreptul funcționarului la o prestație de invaliditate, garantat prin dispozițiile articolului 78 primul paragraf din statut și prin cele ale articolului 13 alineatul (1) din anexa VIII la statut, care nu poate fi recunoscut decât în cadrul procedurii referitoare la invaliditate, include, în mod implicit, însă necesar, dreptul acestuia de a obține inițierea procedurii menționate dacă îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile amintite. Aceste dispoziții nu atribuie autorității împuternicite să facă numiri o putere discreționară și nici, a fortiori, nu îi acordă o simplă opțiune de a decide să inițieze sau să nu inițieze procedura referitoare la invaliditate, însă îi conferă o competență reglementată, în sensul că autoritatea competentă este obligată să inițieze procedura referitoare la invaliditate atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții. A afirma că sesizarea comisiei pentru invaliditate nu este, în orice caz, decât o simplă opțiune a administrației ar încălca dispozițiile articolului 78 din statut, întrucât astfel de condiții de sesizare a comisiei pentru invaliditate ar avea ca efect lipsirea de efect a dreptului care i‑a fost recunoscut funcționarului. În consecință, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate în mod întemeiat să refuze inițierea procedurii referitoare la invaliditate decât dacă una dintre condițiile impuse nu este îndeplinită. Astfel, un funcționar pe care starea de invaliditate nu îl obligă să își suspende exercitarea atribuțiilor, fie că i s‑a recunoscut anterior beneficiul pensiei pentru limită de vârstă, fie că a demisionat anterior, nu are dreptul să solicite inițierea unei proceduri de invaliditate.

Articolul 59 alineatul (4) din statut, potrivit căruia autoritatea împuternicită să facă numiri poate înainta comisiei pentru invaliditate cazul unui funcționar ale cărui concedii de boală cumulate depășesc 12 luni într‑o perioadă de trei ani, sesizarea comisiei pentru invaliditate fiind prin urmare o simplă opțiune, nu este aplicabil în ipoteza în care întrunirea comisiei pentru invaliditate este solicitată administrației de către un funcționar. Această dispoziție vizează în mod specific cazul în care administrația are inițiativa începerii procedurii referitoare la invaliditate. De altfel, acesta este motivul pentru care administrația nu autorizează autoritatea împuternicită să facă numiri să inițieze o procedură referitoare la invaliditate decât atunci când absențele cumulate pentru concediu medical ale funcționarului depășesc o anumită perioadă: o astfel de condiție temporală îi garantează funcționarului că dispune de un termen rezonabil pentru a se reface și pentru a fi reintegrat în funcțiile sale înainte de a se i se aplica regimul invalidității. Prin urmare, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate refuza inițierea unei proceduri referitoare la invaliditate la cererea persoanei interesate pentru motivul că perioadele de concediu medical cumulate nu depășesc termenul impus de 12 luni și că aceasta nu îndeplinește prin urmare condiția termenului prevăzut de articolul 59 alineatul (4) din statut, întrucât această condiție a termenului nu este opozabilă unei cereri formulate în temeiul articolului 78 din statut.

(a se vedea punctele 48-53 și 56)

Trimitere la:

Curte: 17 mai 1984, Bähr/Comisia, 12/83, Rec., p. 2155, punctele 12 și 13, 13 ianuarie 2005, Nardone/Comisia, C‑181/03 P, Rec., p. I‑199, punctul 39

Tribunalul de Primă Instanță: 16 iunie 2000, C/Consiliul, T‑84/98, RecFP, p. I‑A‑113 și II-497, punctul 68, 21 octombrie 2003, Birkhoff/Comisia, T‑302/01, RecFP, p. I‑A‑245 și II-1185, punctul 38

Tribunalul Funcției Publice: 16 ianuarie 2007, Gesner/OAPI, F‑119/05, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 33

2.      Dispozițiile articolului 59 alineatul (1) din statut privind concediul medical și cele ale articolului 78 primul paragraf privind prestația de invaliditate instituie, în vederea unor scopuri distincte, proceduri independente. Cu toate acestea, din termenii neechivoci ai articolului 13 din anexa VIII la statut, care stabilește, conform articolului 78 din statut, condițiile în care un funcționar are dreptul la o pensie de invaliditate, reiese că numai funcționarul care este obligat să suspende exercitarea atribuțiilor sale din cauza imposibilității de a continua acest exercițiu având în vedere starea sa de invaliditate poate face obiectul unei proceduri referitoare la invaliditate. În consecință, un funcționar care nu este împiedicat de starea sa de sănătate să își exercite atribuțiile în mod evident nu poate să pretindă acordarea unei pensii de invaliditate.

De aceea, în ciuda independenței procedurilor prevăzute la articolul 59 alineatul (1) și la articolul 78 primul paragraf din statut, administrația poate să se întemeieze pe rezultatul unei proceduri de arbitraj care concluzionează în sensul că un funcționar este apt să își exercite atribuțiile pentru a refuza ca acesta din urmă să fie examinat de o comisie pentru invaliditate dacă patologia pe care funcționarul înțelege să o supună comisiei pentru invaliditate este aceeași cu cea examinată de medicul‑arbitru. De asemenea, administrația poate să își întemeieze un refuz de convocare a unei comisii de invaliditate pe un astfel de rezultat dacă cererea funcționarului prezintă un caracter abuziv, în special dacă acesta nu urmărește decât să conteste, în lipsa oricărui element nou, concluziile arbitrajului medical sau să invoce, fără vreo justificare, existența unei patologii noi.

(a se vedea punctele 59-61)

Trimitere la:

Curte: 9 iulie 1975, Vellozzi/Comisia, 42/74 și 62/74, Rec., p. 871, punctele 25-27, Bähr/Comisia, citată anterior, punctul 12, Nardone/Comisia, citată anterior, punctul 39