Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia nº 17 de Palma de Mallorca (Spania) la 14 martie 2019 – CY/Caixabank S.A.

(Cauza C-224/19)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia nº 17 de Palma de Mallorca

Părțile din procedura principală

Reclamant: CY

Pârâtă: Caixabank S.A.

Întrebările preliminare

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/131 , hotărârea prin care se declară nulitatea, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară, poate fi modificată în ceea ce privește efectele restitutorii rezultate din declararea nulității acesteia, ca urmare a caracterului său abuziv?

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, o jurisprudență națională care stabilește că, în urma declarării nulității unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară, taxele notariale și costurile de agenție trebuie repartizate în mod egal între împrumutător și împrumutat, poate fi considerată drept modificare judiciară a hotărârii prin care se declară nulitatea unei clauze abuzive și, în consecință, este contrară principiului neobligativității, prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13?

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, o jurisprudență națională care stabilește că, în urma declarării nulității unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară, în sarcina acestuia trebuie să se impună de asemenea plata costurilor de evaluare a imobilului și a taxei de constituire a ipotecii, rezultate din încheierea contractului de împrumut, reprezintă o încălcare a principiului neobligativității pentru consumator a unei clauze abuzive declarate nule și este contrar articolului 3 alineatul (2) din Directiva 93/13 faptul că îi revine împrumutatului sarcina de a dovedi că nu a putut să efectueze propria evaluare a imobilului?

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, este contrară [directivei respective] o jurisprudență națională care stabilește că, în urma declarării nulității unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară, aceasta poate produce efecte în continuare asupra împrumutatului atunci când încheie un contract de novație sau când radiază ipoteca, în sensul că poate fi obligat să achite costurile rezultate din respectiva modificare sau radiere a ipotecii? Impunerea costurilor respective în sarcina împrumutatului presupune o încălcare a principiului neobligativității pentru consumator a unei clauze abuzive declarate nule?

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, o jurisprudență națională care exclude parțial efectul restitutoriu rezultat din declararea nulității, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară este contrară efectului disuasiv asupra profesionistului, consacrat la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13?

O jurisprudență națională care modifică efectele restitutorii rezultate din declararea nulității unei clauze care impune împrumutatului plata tuturor costurilor aferente încheierii, novației sau rezilierii unui contract de împrumut cu garanție ipotecară, având la bază interesul împrumutatului, este contrară principiului interdicției de a modifica clauzele declarate nule, stabilit de jurisprudența Curții, și principiului neobligativității, prevăzut la articolul 6 din directivă?

În conformitate cu articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13, o jurisprudență națională care stabilește că clauza intitulată comisionul de acordare trece în mod automat de controlul privind transparența poate presupune o încălcare a principiului răsturnării sarcinii probei, consacrat la articolul 3 alineatul (2) din directivă, profesionistul nefiind obligat să prezinte dovezi că a furnizat informații prealabile și că clauza a fost negociată în mod individual?

Este contrar articolului 3 din Directiva 93/13 și jurisprudenței Curții faptul că o jurisprudență națională poate considera că un consumator trebuie să știe per se că perceperea de către instituțiile financiare a unui comision de acordare reprezintă o practică cunoscută și, prin urmare, nu este necesar ca împrumutătorul să dovedească în vreun mod că clauza a fost negociată în mod individual sau, dimpotrivă, în orice caz, acesta trebuie să facă dovada negocierii individuale a acesteia?

În conformitate cu articolele 3 și 4 din Directiva 93/13 și cu jurisprudența Curții, poate fi contrară directivei menționate o jurisprudență națională care stabilește că clauza intitulată comisionul de acordare nu poate fi analizată din perspectiva caracterului său abuziv, în temeiul articolului 4 alineatul (2), întrucât se referă la definiția obiectului principal al contractului, sau, dimpotrivă, trebuie să se considere că comisionul de acordare respectiv nu reprezintă o parte din prețul contractului, ci o remunerație accesorie, și, prin urmare, trebuie să i se permită instanței naționale să efectueze controlul privind transparența și/sau conținutul, pentru a determina astfel caracterul său abuziv conform dreptului național?

În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, care nu a fost transpus în ordinea juridică spaniolă prin LCGC2 , este contrar articolului 8 din Directiva 93/13 faptul că o instanță spaniolă invocă și aplică articolul 4 alineatul (2) din aceasta în condițiile în care dispoziția respectivă nu a fost transpusă în ordinea juridică spaniolă ca urmare a voinței legiuitorului, care a dorit să asigure un nivel de protecție complet în ceea ce privește toate clauzele pe care le poate introduce profesionistul într-un contract încheiat cu consumatorii, inclusiv cele referitoare la obiectul principal al contractului, chiar și în cazul în care sunt redactate în mod clar și inteligibil, dacă se consideră că o clauză intitulată comisionul de acordare constituie obiectul principal al contractului de împrumut?

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13, clauza intitulată comisionul de acordare, în cazul în care nu a fost negociată individual și instituția financiară nu dovedește că aceasta vizează servicii prestate efectiv și costuri care i-au fost ocazionate, produce un dezechilibru important între drepturile și obligațiile părților contractuale și trebuie declarată nulă de către instanța națională?

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, obligarea profesionistului la plata cheltuielilor de judecată, în urma unei proceduri în care consumatorul a introdus o acțiune în anularea clauzelor abuzive incluse într-un contract încheiat cu acesta și în care instanța declară nulitatea clauzelor ca urmare a caracterului lor abuziv, trebuie să respecte principiul neobligativității și principiul efectului disuasiv asupra profesionistului, în cazul în care acțiunea în anulare este admisă de instanță, indiferent de rambursarea concretă a sumelor, dispusă prin hotărâre, deoarece se consideră, în plus, că cererea principală constă în declararea nulității clauzei și că rambursarea sumelor reprezintă numai o cerere accesorie inerentă celei principale?

În conformitate cu principiul neobligativității și cu principiul efectului disuasiv, prevăzute de Directiva 93/13 [articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1)], efectele restitutorii rezultate din declararea nulității, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze incluse într-un contract încheiat între un consumator și un profesionist pot fi limitate în timp prin constatarea excepției prescrierii acțiunii în restituirea sumei, chiar dacă acțiunea în anularea totală, în urma căreia se constată caracterul abuziv al clauzei, este imprescriptibilă conform legislației naționale?

____________

1 Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273)

2 Legea nr. 7/1998 din 13 aprilie 1998 privind condițiile contractuale generale.