ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)
23 aprilie 2015
Cauza F‑131/14
David Bensai
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Agent contractual – Remunerație – Fișă de remunerație – Caracter confirmativ – Nerespectarea cerințelor procedurii precontencioase – Reforma Statutului funcționarilor – Majorarea timpului de lucru fără adaptarea salariului – Lipsa efectului asupra naturii confirmative a fișei de remunerație – Inegalitate de tratament între agenții contractuali și agenții locali – Articolul 81 din Regulamentul de procedură”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Bensai solicită anularea fișei de remunerație stabilite de Comisia Europeană pentru luna ianuarie 2014 pentru motivul că remunerația menționată în aceasta este inferioară celei a uneia dintre colegele sale care lucrează în același sector și care, în opinia sa, are atribuții comparabile cu ale sale sau chiar mai puțin importante decât ale sale
Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă și, în orice caz, vădit neîntemeiată. Domnul Bensai suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.
Sumarul ordonanței
1. Procedură jurisdicțională – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Condiții – Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit nefondată – Domeniu de aplicare
(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 81)
2. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Prima fișă de remunerație după creșterea duratei programului de lucru săptămânal printr‑un act legislativ – Excludere
(Statutul funcționarilor, art. 55, 90 și 91; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 1, 16 și 91)
3. Funcționari – Egalitate de tratament – Tratament diferențiat în materie de garanții statutare al diverselor categorii de persoane angajate de Uniune – Lipsa discriminării
1. Potrivit articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, atunci când o acțiune este în tot sau în parte vădit inadmisibilă sau vădit nefondată, acest tribunal poate, fără a continua procedura, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
În special, respingerea acțiunii prin ordonanță motivată, adoptată în temeiul articolului 81 din Regulamentul de procedură, nu contribuie numai la economia de procedură, ci evită și efectuarea de către părți a unor cheltuieli pe care le‑ar presupune organizarea unei ședințe, atunci când, în urma lecturii dosarului unei cauze, Tribunalul, considerând că înscrisurile din dosar au fost suficiente pentru a‑și forma o opinie clară, este pe deplin convins de inadmisibilitatea vădită a cererii introductive sau de caracterul său vădit lipsit de orice temei în drept și, în plus, consideră că organizarea unei ședințe nu ar fi de natură să ofere elemente noi care să îi poată influența decizia.
(a se vedea punctele 27 și 28)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța din 10 iulie 2014, Mészáros/Comisia, F‑22/13, EU:F:2014:189, punctul 39 și jurisprudența citată
2. În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii unui agent contractual care vizează prima fișă de remunerare ulterioară creșterii duratei programului de lucru săptămânal, nu se poate considera că buletinul respectiv constituie un act care lezează în măsura în care reflectă pentru prima dată o modificare unilaterală de către angajatorul agentului vizat a condițiilor de muncă prevăzute prin contract și, în special, o scădere a remunerației sale orare.
Astfel, pe de o parte, modificarea unilaterală a raportului contractual dintre agentul respectiv și administrație a fost adoptată nu de angajatorul său instituțional, ci de legiuitorul Uniunii Europene, constituit din Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, care au legiferat în cadrul unei proceduri legislative ordinare. În speță, în temeiul articolului 1, Regimul aplicabil celorlalți agenți se aplică contractului oricărui agent angajat de Uniune. Or, anumite condiții de muncă, precum cele privind remunerarea agenților și durata programului lor, sunt stabilite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți, care este un act legislativ adoptat de legiuitor, și nu sunt la dispoziția instituțiilor, a organelor și a organismelor Uniunii în exercitarea libertății lor contractuale în calitate de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă.
Pe de altă parte, legiuitorul Uniunii poate modifica în orice moment, cu respectarea dispozițiilor tratatelor, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a principiilor generale de drept, drepturile și obligațiile funcționarilor și ale agenților Uniunii, prin intermediul regulamentelor adoptate în temeiul articolului 336 TFUE și privind modificarea statutului și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, care se aplică, cu excepția unor derogări, în cazul efectelor viitoare ale situațiilor născute sub imperiul legii vechi. În special, în ceea ce privește modificările privind durata programului de lucru, astfel cum este definită la articolul 55 din statut, acestea se aplică și agenților temporari și contractuali în temeiul articolelor 16 și 91 din Regimul aplicabil celorlalți agenți.
În plus, reiese clar din dispozițiile Regimului aplicabil celorlalți agenți că agenții angajați pe o bază contractuală sunt remunerați în funcție de încadrarea lor în grad și treaptă în cadrul grupei lor de funcții și că, în această privință, primesc o remunerație lunară care, formal, nu este în funcție de durata normală a programului de lucru, care poate varia, în conformitate cu noul mod de redactare a articolului 55 alineatul (2) din statut, între un minimum de 40 de ore și un maximum de 42 de ore pe săptămână în funcție de decizia luată eventual în această privință de instituția, organul sau organismul care îi angajează.
Astfel, diminuarea nivelului remunerației orare nu constituie o decizie unilaterală a angajatorului agentului vizat, ci este doar consecința practică a unei modificări legislative a dispozițiilor relevante din statut și din Regimul aplicabil celorlalți agenți.
(a se vedea punctele 38-42)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 22 decembrie 2008, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, C‑443/07 P, EU:C:2008:767, punctele 60 și 61
3. Diferențele de statut care există între agenții locali, pe de o parte, și funcționarii sau agenții temporari, pe de altă parte, nu pot fi repuse în discuție în temeiul principiului egalității de tratament, întrucât aceste diferențe juridice obiective la nivelul garanțiilor statutare, al încadrării, al remunerării și al avantajelor sociale au un caracter esențial.
Astfel, nu poate fi primit argumentul unui agent contractual potrivit căruia creșterea duratei programului de lucru săptămânal, intervenită prin modificarea Regimului aplicabil celorlalți agenți, ar fi accentuat diferența discriminatorie de remunerare orară între agentul vizat și un coleg agent local.
(a se vedea punctul 43)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Ordonanța din 9 iulie 2007, De Smedt/Comisia, T‑415/06 P, EU:T:2007:205, punctele 54 și 55
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 19 octombrie 2006, De Smedt/Comisia, F‑59/05, EU:F:2006:105, punctul 76