Language of document : ECLI:EU:F:2011:159

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)

28 septembrie 2011


Cauza F‑42/07


Antonio Prieto

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Numire – Concurs intern publicat înainte de 1 mai 2004 – Agent temporar înscris pe lista candidaților eligibili înainte de 1 mai 2006 – Încadrare în grad – Articolul 5 alineatul (4) și articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut – Indemnizație de secretariat – Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul Prieto solicită anularea deciziei Parlamentului European din 9 iunie 2006 prin care a fost numit în calitate de funcționar stagiar începând cu 1 iulie 2006, în măsura în care această decizie stabilește încadrarea sa în gradul AST 2, treapta 3

Decizia:      Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Instituire a unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 – Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad

[Statutul funcționarilor, art. 31 alin. (1); anexa XIII, art. 5 alin. (4), art. 12 alin. (3) și art. 13 alin. (1); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]

2.      Funcționari – Recrutare – Numire în grad și încadrare în treaptă – Agent temporar numit funcționar

[Statutul funcționarilor, art. 32; anexa XIII, art. 5 alin. (4); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 8)]

3.      Dreptul Uniunii – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației

1.      Articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut se referă la agenții temporari înscriși „pe o listă de candidați apți pentru a trece într‑o altă categorie”, precum și la cei „înscriși [...] pe o listă a candidaților care au reușit la un concurs intern”. Deși un concurs de „trecere într‑o altă categorie” este de asemenea, prin natura sa, un concurs intern, dispoziția în cauză trebuie interpretată astfel încât să aibă un efect util, evitând, în măsura în care este posibil, orice interpretare care ar conduce la concluzia că această dispoziție este redundantă. Se constată că legiuitorul a înțeles ca prin „concursuri interne” să se refere la concursurile așa‑numite de titularizare, al căror obiect este de a permite, cu respectarea tuturor dispozițiilor statutare care reglementează accesul la funcția publică europeană, recrutarea ca funcționari a unor agenți care au deja o anumită experiență în cadrul instituției și care au făcut dovada aptitudinii lor de a fi titularii posturilor care urmează a fi ocupate. Această interpretare este confirmată de termenii alineatului (2) al articolului 5 din anexa XIII la statut, care nu se referă decât la funcționarii înscriși „pe o listă de candidați apți pentru a trece într‑o altă categorie”, fără a menționa funcționarii „înscriși [...] pe o listă a candidaților care au reușit la un concurs intern”. O astfel de mențiune nu ar fi fost justificată în special întrucât nu există motive de titularizare a agenților care sunt deja funcționari.

Pentru ca articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut să fie aplicabil, trebuie să existe o trecere de la o „veche categorie” la o „nouă categorie”, în urma fie a unui concurs care conduce la întocmirea unei „liste de candidați apți pentru a trece într‑o altă categorie”, fie a unui concurs intern de titularizare, care are ca efect o astfel de trecere într‑o altă categorie. Prin urmare, legiuitorul s‑a îndepărtat, în cadrul exercitării puterii sale largi de apreciere atât în materia dispozițiilor tranzitorii, cât și a criteriilor de încadrare, de la norma generală în materie de încadrare a funcționarilor nou recrutați prevăzută la articolul 31 alineatul (1) din statut, astfel cum este completat de articolul 12 alineatul (3) sau de articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la respectivul statut, în ceea ce privește candidații care au reușit la concurs înscriși pe o listă de candidați eligibili înainte de 1 mai 2006 și recrutați între 1 mai 2004 și 30 aprilie 2006 și, respectiv după 1 mai 2006, rezervând beneficiul încadrării într‑un alt grad decât cel indicat în anunțul de concurs agenților recrutați în calitate de funcționari aflați în perioada de probă care au deja experiență în cadrul instituției și care au dovedit, în urma concursurilor menționate mai sus, capacitatea de a ocupa posturi într‑o categorie superioară.

(a se vedea punctele 48, 49, 54 și 55)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 6 martie 1997, de Kerros și Kohn‑Bergé/Comisia, T‑40/96 și T‑55/96, punctele 45 și 46; 12 noiembrie 1998, Carrasco Benítez/Comisia, T‑294/97, punctul 51

Tribunalul Funcției Publice: 12 mai 2010, Peláez Jimeno/Parlamentul European, F‑13/09, punctele 40, 41, 46 și 47

2.      Dreptul Uniunii nu consacră expres nici un principiu al unității carierei, nici un principiu al carierei. A fortiori, vocația la carieră a unui agent temporar devenit funcționar nu este recunoscută la modul general de dreptul Uniunii. Articolul 32 al treilea paragraf din statut prevede numai că agentul temporar păstrează vechimea în treaptă dobândită la momentul numirii în calitate de funcționar.

Articolul 32 din statut și articolul 8 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, în versiunea acestora în vigoare până la 30 aprilie 2004, prevăd posibilitatea agenților temporari de a‑și continua cariera în calitate de funcționari, în conformitate cu procedurile stabilite de statut, și, în acest caz, vechimea în treaptă dobândită în calitate de agent temporar se păstrează în cazul în care agentul respectiv a fost numit funcționar cu același grad imediat după încheierea acestei perioade.

Cu toate acestea, pe de o parte, dispozițiile citate anterior se limitează să îi garanteze vechimea în treaptă agentului temporar numit funcționar cu același grad și, pe de altă parte, continuitatea carierei este asigurată în conformitate cu procedurile stabilite de statut. În sfârșit, trebuie să se constate că, cu excepția articolului 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut, care, fiind o dispoziție tranzitorie, trebuie interpretat în mod restrictiv, celelalte dispoziții ale statutului nu prevăd posibilitatea agenților temporari de a fi numiți funcționari cu gradul pe care îl aveau în cazul în care gradul avut era mai mare decât cel pentru care a fost publicat concursul pe care l‑au reușit.

(a se vedea punctele 61, 69 și 70)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 5 martie 2008, Toronjo Benitez/Comisia, F‑33/07, punctul 87

3.      Dreptul de a invoca protecția încrederii legitime aparține oricărui particular aflat într‑o situație din care reiese că administrația l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate, prin furnizarea unor asigurări precise sub forma unor informații precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere.

În schimb, nu se poate invoca încălcarea acestui principiu în cazul în care administrația nu i‑a furnizat asigurări precise.

Chiar dacă este adevărat că un e‑mail al unui coleg al funcționarului în cauză care „confirmă că încadrarea ca funcționar se va realiza în același grad/treaptă pe care le‑a avut în calitate de agent temporar” este o informație precisă, aceasta nu este însă emisă de autoritatea împuternicită să facă numiri, care este singura abilitată să stabilească încadrarea funcționarilor.

(a se vedea punctele 98, 99, 101 și 102)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 19 martie 2003, Innova Privat‑Akademie/Comisia, T‑273/01, punctul 26; 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T‑58/05, punctul 96

Tribunalul Funcției Publice: 30 septembrie 2010, De Luca/Comisia, F‑20/06, punctul 102; 28 octombrie 2010, Sørensen/Comisia, F‑85/05, punctul 84