Cauza C‑578/16 PPU
C. K. și alții
împotriva
Republika Slovenija
(cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče)
„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Frontiere, azil și imigrare – Sistemul de la Dublin – Regulamentul (UE) nr. 604/2013 – Articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Tratamente inumane sau degradante – Transfer al unui solicitant de azil grav bolnav către statul responsabil de examinarea cererii sale – Lipsa unor temeiuri substanțiale de a crede în existența unor deficiențe sistemice dovedite în acest stat membru – Obligații impuse statului membru care trebuie să efectueze transferul”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 16 februarie 2017
1. Întrebări preliminare – Procedură preliminară de urgență – Condiții – Solicitanți de azil susceptibili să facă obiectul unui transfer către statul membru responsabil de examinarea cererii lor – Transfer care are o incidență nefavorabilă asupra stării de sănătate a unuia dintre solicitanți
(Statutul Curții de Justiție, art. 23a; Regulamentul de procedură al Curții, art. 107)
2. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Puterea de apreciere a statelor membre – Facultate de a examina o cerere de protecție internațională pentru care este responsabil un alt stat membru – Decizie care constă într‑o punere în aplicare a dreptului Uniunii și care presupune interpretarea sa
[Art. 267 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 51 alin. (1); Regulamentul nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 17 alin. (1)]
3. Drepturi fundamentale – Interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante – Întindere – Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Inexistența unor deficiențe sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților într‑un stat membru – Transfer al unui solicitant de azil grav bolnav către acest stat – Conținutul obligațiilor statului membru care trebuie să efectueze transferul – Obligație, în caz de imposibilitate de transfer, de a examina el însuși cererea de azil – Inexistență
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 4; Regulamentul 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 17 alin. (1)]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 47-51)
2. Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid trebuie să fie interpretat în sensul că problema aplicării de către un stat membru a „clauzei discreționare” prevăzute de această dispoziție nu intră numai sub incidența dreptului național și a interpretării date de instanța constituțională a statului membru respectiv, ci constituie o problemă de interpretare a dreptului Uniunii, în sensul articolului 267 TFUE.
(a se vedea punctul 54 și dispozitiv 1)
3. Articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretat în sensul că:
– chiar în lipsa unor temeiuri substanțiale de a crede că există deficiențe sistemice în statul membru responsabil de examinarea cererii de azil, transferul unui solicitant de azil în cadrul Regulamentului nr. 604/2013 nu poate fi efectuat decât în condiții în care este exclus ca acest transfer să presupună un risc real și dovedit ca persoana interesată să sufere tratamente inumane sau degradante, în sensul acestui articol;
– în situații în care transferul unui solicitant de azil care prezintă o afecțiune mintală sau fizică deosebit de gravă ar presupune riscul real și dovedit al unei deteriorări semnificative și iremediabile a stării de sănătate a persoanei interesate, acest transfer ar constitui un tratament inuman sau degradant, în sensul articolului menționat;
– autoritățile statului membru care trebuie să efectueze transferul și, după caz, instanțele acestuia sunt obligate să elimine orice îndoieli serioase privind impactul transferului asupra stării de sănătate a persoanei interesate, luând măsurile de precauție necesare pentru ca transferul său să aibă loc în condiții care permit protejarea în mod adecvat și suficient a stării de sănătate a acestei persoane. În ipoteza în care, ținând seama de deosebita gravitate a afecțiunii solicitantului de azil în cauză, luarea măsurilor de precauție menționate nu ar fi suficientă pentru a se garanta că transferul său nu va presupune riscul real al unei agravări semnificative și iremediabile a stării sale de sănătate, autoritățile statului membru respectiv trebuie să suspende executarea transferului persoanei interesate până când starea sa o face aptă pentru un asemenea transfer și
– după caz, dacă s‑ar constata că starea de sănătate a solicitantului de azil respectiv nu ar urma să se amelioreze pe termen scurt sau că suspendarea procedurii pentru o perioadă lungă ar risca să agraveze starea persoanei interesate, statul membru solicitant ar putea alege să examineze el însuși cererea acesteia, făcând uz de „clauza discreționară” prevăzută la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013.
Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013, citit în lumina articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu poate fi interpretat în sensul că obligă acest stat membru, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, să facă aplicarea clauzei menționate.
În orice caz, în ipoteza în care starea de sănătate a solicitantului de azil în cauză nu ar permite statului membru solicitant să efectueze transferul acestuia înainte de expirarea termenului de șase luni prevăzut la articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III, statul membru responsabil ar fi exonerat de obligația de a prelua persoana interesată, iar responsabilitatea s‑ar transfera atunci primului stat membru, conform alineatului (2) al acestui articol.
(a se vedea punctele 89, 96 și 97 și dispozitiv 2)