Language of document : ECLI:EU:F:2007:188

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a treia)

7 noiembrie 2007

Cauza F‑57/06

Jacques Hinderyckx

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2005 – Neînscriere pe lista funcționarilor promovați – Încălcarea articolului 45 din statut – Analiză comparativă a meritelor – Rapoarte de evaluare provenind de la instituții diferite”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Hinderyckx solicită, pe de o parte, anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri a Consiliului de a nu îl promova în gradul B*8, în cadrul exercițiului de promovare 2005, precum și promovarea sa în gradul menționat și, pe de altă parte, repararea prejudiciului suferit

Decizia: Respinge acțiunea. Consiliul suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o treime din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant. Reclamantul suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Promovare – Reclamație a unui candidat nepromovat

[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf, art. 45 și art. 90 alin. (2)])

2.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor

(Statutul funcționarilor, art. 45)

3.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor

(Statutul funcționarilor, art. 45; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului)

4.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor

(Statutul funcționarilor, art. 45)

1.      Deși autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să își motiveze deciziile de promovare în privința funcționarilor nepromovați, este obligată în schimb să își motiveze decizia de respingere a reclamației unui funcționar nepromovat, motivarea acestei decizii de respingere trebuind să coincidă cu motivarea deciziei împotriva căreia a fost îndreptată reclamația.

Întrucât promovările se fac, potrivit articolului 45 din statut, prin selecție, este suficient ca motivarea respingerii reclamației să se refere la întrunirea condițiilor legale impuse de statut pentru legalitatea promovării.

Pe de altă parte, o decizie de respingere a reclamației îndreptate împotriva unei decizii de nepromovare respectă obligația de motivare în măsura în care permite persoanei interesate să aprecieze temeinicia deciziei de a nu fi promovată și posibilitatea de a introduce o acțiune în fața instanței comunitare, iar acesteia din urmă să își exercite controlul cu privire la legalitatea deciziei de promovare.

În ceea ce privește, în special, situația unui funcționar care și‑a exercitat dreptul la mobilitate interinstituțională, chiar dacă nivelul deosebit de ridicat al ultimului raport de evaluare întocmit în instituția de origine ar putea determina necesitatea unei motivări mai complete și mai detaliate, autoritatea împuternicită să facă numiri își îndeplinește obligația de motivare din moment ce precizează că au fost luate în considerare toate rapoartele persoanei interesate la examinarea comparativă a meritelor, arată că aprecierile analitice și generale au făcut obiectul unor ponderări pentru echilibrarea abordărilor diferiților evaluatori și explică modalitatea în care a fost luată în considerare vechimea.

În orice ipoteză, în măsura în care autoritatea împuternicită să facă numiri a furnizat un început de motivare, pot fi aduse precizări suplimentare în cursul judecății.

(a se vedea punctele 25-27, 31 și 32)

Trimitere la:

Curte: 7 februarie 1990, Culin/Comisia, C‑343/87, Rec., p. I‑225, punctul 13; 9 decembrie 1993, Parlamentul European/Volger, C‑115/92 P, Rec., p. I‑6549, punctele 22 și 23

Tribunalul de Primă Instanță: 29 mai 1997, Contargyris/Consiliul, T‑6/96, RecFP, p. I‑A‑119 și II‑357, punctul 147; 18 decembrie1997, Delvaux/Comisia, T‑142/95, RecFP, p. I‑A‑477 și II‑1247, punctul 84; 27 aprilie 1999, Thinus/Comisia, T‑283/97, RecFP, p. I‑A‑69 și II‑353, punctele 74-76; 21 septembrie 1999, Oliveira/Parlamentul European, T‑157/98, RecFP, p. I‑A‑163 și II‑851, punctul 50; 10 iunie 2004, Liakoura/Consiliul, T‑330/03, RecFP, p. I‑A‑191 și II‑859, punctul 42; 3 februarie 2005, Heurtaux/Comisia, T‑172/03, RecFP, p. I‑A‑15 și II‑63, punctul 44; 3 octombrie 2006, Nijs/Curtea de Conturi, T‑171/05, RecFP, p. I‑A‑2‑195 și II‑A‑2‑999, punctul 42

2.      Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere în examinarea comparativă a meritelor funcționarilor promovabili și această examinare comparativă, care are la bază în special rapoartele de evaluare, trebuie efectuată atent și imparțial, în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament pornind de la surse de informare și de la informații comparabile. În acest scop, ea dispune de competența statutară de a proceda la examinarea meritelor funcționarilor promovabili potrivit procedurii sau metodei pe care o consideră cea mai adecvată.

Astfel, controlul instanței comunitare trebuie să se limiteze la problema dacă, având în vedere căile și mijloacele care au putut conduce administrația la aprecierea sa, aceasta a respectat limite care nu pot fi criticate și nu a făcut uz de competența sa în mod vădit eronat. Prin urmare, instanța nu poate substitui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu propria apreciere privind calificările și meritele candidaților.

(a se vedea punctele 43 și 44)

Trimitere la:

Curte: 1 iulie 1976, De Wind/Comisia, 62/75, Rec., p. 1167, punctul 17, 17 decembrie1992, Moritz/Comisia, C‑68/91 P, Rec., p. I‑6849, punctul 16

Tribunalul de Primă Instanță: 3 octombrie 2000, Cubero Vermurie/Comisia, T‑187/98, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑885, punctul 59, 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 52 și jurisprudența citată și punctele 53 și 54

3.      Rapoartele de evaluare constituie pentru autoritatea împuternicită să facă numiri, atât în versiunea articolului 45 din statut anterioară intrării în vigoare, la 1 mai 2004, a Regulamentului nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, cât și în versiunea în vigoare începând cu această dată, un element de apreciere deosebit de important pentru promovarea unui funcționar. Versiunea articolului 45 din statut aflată în vigoare înainte de 1 mai 2004 prevedea că, alături de rapoartele de evaluare, un al doilea element trebuia să facă obiectul unei examinări comparative în vederea promovării, și anume „meritele”, fără a preciza totuși conținutul exact al acestui termen, sarcină ce a fost îndeplinită de jurisprudență, care a statuat că termenul respectiv făcea trimitere la alte informații referitoare la situația administrativă și personală a funcționarilor, de natură să echilibreze aprecierea realizată numai din perspectiva rapoartelor de evaluare.

Pentru viitor, articolul 45 din statut este mai clar cu privire la elementele care trebuie luate în considerare pentru promovare, făcând referire, pe lângă rapoartele de evaluare, la utilizarea altor limbi decât limba a cărei cunoaștere aprofundată au dovedit‑o funcționarii vizați și, dacă este cazul, la nivelul responsabilităților exercitate; ca regulă generală, în lumina acestor trei elemente autoritatea împuternicită să facă numiri efectuează de acum examinarea comparativă a meritelor funcționarilor promovabili, termenul „merite” cuprins în articolul 45 din statut având astfel o sferă diferită și, în esență, mai largă decât termenul identic utilizat în versiunea acestui articol aplicabilă înainte de 1 mai 2004.

Pe de altă parte, întrucât jurisprudența anterioară intrării în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004 a recunoscut că în aprecierea meritelor funcționarilor autoritatea împuternicită să facă numiri poate, în subsidiar, să ia în considerare alte elemente, precum vârsta candidaților și vechimea în grad sau în serviciu, aceste elemente subsidiare s‑ar putea dovedi încă utile astăzi, în caz de egalitate între meritele funcționarilor promovabili, după luarea în considerare a celor trei elemente vizate în mod expres la articolul 45 din statut, și ar putea să constituie în mod întemeiat un factor decisiv în alegerea autorității împuternicite să facă numiri.

(a se vedea punctele 45 și 46)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 25 noiembrie 1993, X/Comisia, T‑89/91, T‑21/92 și T‑89/92, Rec., p. II‑1235, punctele 49 și 50, 29 februarie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, T‑280/94, RecFP, p. I‑A‑77 și II‑239, punctul 138, 21 octombrie 1997, Patronis/Consiliul, T‑168/96, RecFP, p. I‑A‑299 și II‑833, punctul 35, 5 martie 1998, Manzo-Tafaro/Comisia, T‑221/96, RecFP, p. I‑A‑115 și II‑307, punctele 17 și 18, 24 februarie 2000, Jacobs/Comisia, T‑82/98, RecFP, p. I‑A‑39 și II‑169, punctele 36-39, 11 iulie 2002, Perez Escanilla/Comisia, T‑163/01, RecFP, p. I‑A‑131 și II‑717, punctul 29, 9 aprilie 2003, Tejada Fernández/Comisia, T‑134/02, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑609, punctul 42

4.      Deși instituțiile comunitare trebuie, pe de o parte, să se asigure că mobilitatea nu contravine desfășurării carierei funcționarilor care fac obiectul acesteia și, pe de altă parte, să procedeze la o examinare a situației funcționarului care a făcut obiectul mobilității, pentru a verifica dacă funcționarii transferați nu au fost penalizați în cadrul unui exercițiu de promovare, nu există nicio obligație pentru instituție, potrivit articolului 45 din statut, să își stabilească norme precise pentru reglementarea situației funcționarilor care și‑au exercitat dreptul la mobilitate.

Astfel, autoritatea împuternicită să facă numiri are competența statutară de a proceda la promovări potrivit procedurii și metodelor pe care le consideră adecvate. Prin urmare, având în vedere temeiul juridic furnizat de articolul 45 din statut și obligația care rezultă de aici pentru instituții, și anume de a proceda în toate cazurile la o examinare comparativă a meritelor în special în lumina rapoartelor de evaluare, un funcționar nu poate pretinde ca o instituție să adopte norme de organizare specială a procedurii și a metodelor de comparație între funcționarii care au fost evaluați în cadrul său și funcționari care s‑au integrat în instituție după ce au fost evaluați de o altă instituție. În acest context, un funcționar nu poate nici să reproșeze instituției vizate că a făcut uz de competența sa în mod vădit eronat neadoptând un astfel de cadru normativ, fără a face dovada că a existat un risc real de arbitrariu în examinarea comparativă a meritelor funcționarilor în absența unor măsuri adoptate în acest sens. Pe de altă parte, contrar articolului 43 din statut referitor în special la rapoartele de evaluare, din articolul 45 din statut nu rezultă nicio obligație de a adopta un cadru normativ privind punerea în aplicare a procedurilor de promovare, chiar dacă anumite instituții au reglementat prin intermediul unor decizii interne procedurile menționate.

(a se vedea punctele 55, 59 și 60)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Cubero Vermurie/Comisia, citată anterior, punctele 68 și 69, 28 septembrie 2004, Tenreiro/Comisia, T‑216/03, RecFP, p. I‑A‑245 și II‑1087, punctele 92 și 95