HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

29 aprilie 2015

Cauza F‑78/12

Viara Todorova Androva

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Promovare – Exercițiul de promovare 2011 – Neînscrierea pe lista funcționarilor promovabili – Articolul 45 din statut – Vechime de doi ani în grad – Neluarea în considerare a perioadei de muncă desfășurate în calitate de agent temporar – Diferența de tratament determinată de natura juridică a contractului de angajare a lucrătorilor vizați – Directiva 1999/70/CE – Acordul‑cadru încheiat CES, UNICE și CEEP cu privire la munca pe durată determinată – Clauza 4 – Invocabilitate – Excludere”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care doamna Todorova Androva solicită în esență, pe de o parte, anularea deciziei Consiliului Uniunii Europene de a nu o include pe lista funcționarilor promovabili în temeiul exercițiului de promovare 2011 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului material și moral pe care l‑ar fi suferit din cauza nelegalității acestei decizii

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Todorova Androva suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene. Comisia Europeană și Curtea de Conturi a Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Promovare – Vechimea minimă în grad cerută – Calcul – Luarea în considerare a perioadelor de muncă efectuate în calitate de agent temporar – Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 45)

2.      Funcționari – Promovare – Vechimea minimă în grad cerută – Calcul – Excluderea perioadelor efectuate în calitate de agent temporar – Încălcarea Directivei 1999/70 privind acordul‑cadru încheiat între CES, UNICE și CEEP cu privire la munca pe durată determinată – Lipsă

[Statutul funcționarilor, art. 45; Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă, clauza 4 pct. (1)]

1.      În cadrul procedurii de promovare, numai vechimea în grad dobândită în calitate de funcționar poate fi luată în considerare, și aceasta cu atât mai mult cu cât Regimul aplicabil celorlalți agenți nu prevede că articolul 45 din statut se aplică, ca atare, într‑o modalitate sau în alta, situației agenților temporari. Astfel, potrivit legiuitorului, nu există nicio continuitate juridică în cariera unui agent temporar devenit funcționar.

(a se vedea punctele 51 și 54)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Bellantone/Curtea de Conturi, F‑85/06, EU:F:2007:171, punctul 51; Hotărârea Toronjo Benitez/Comisia, F‑33/07, EU:F:2008:25, punctul 87, și Ordonanța Prieto/Parlamentul, F‑42/07, EU:F:2011:159, punctul 61

2.      Principiul nediscriminării și cel al egalității de tratament, a căror aplicare o constituie clauza 4 punctul (1) din Acordul‑cadru încheiat între CES, UNICE și CEEP cu privire la munca pe durată determinată, reprezintă principii fundamentale ale ordinii juridice a Uniunii în lumina cărora trebuie apreciată legalitatea articolului 45 din statut.

Cu toate acestea, în contextul litigiilor dintre funcționari și administrația statelor membre, eventualele diferențe de tratament dintre personalul statutar și agenții contractuali nu intră sub incidența principiului nediscriminării consacrat de acordul‑cadru, deoarece astfel de diferențe de tratament nu se întemeiază pe durata determinată sau nedeterminată a raportului de muncă, ci pe caracterul statutar sau contractual al acestuia.

În acest sens, în ceea ce privește procedura de promovare a funcționarilor, articolul 45 din statut nu face nicio diferență între lucrătorii cu contract pe durată determinată și lucrătorii cu contract pe durată nedeterminată. Astfel, singurul element pe care articolul 45 din statut îl ia în considerare este natura juridică a raportului de muncă al agenților respectivi, care stabilește în mod real o diferență de tratament între vechimea dobândită de funcționari și vechimea dobândită de către ceilalți agenți. Or, o astfel de diferență de tratament nu intră sub incidența principiului nediscriminării consacrat de acordul‑cadru.

(a se vedea punctele 61-63)

Trimitere la:

Curte: Ordonanța Rivas Montes, C‑178/12, EU:C:2013:150, punctele 44, 45 și 47

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Aayhan și alții/Parlamentul, F‑65/07, EU:F:2009:43, punctul 101