HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera întâi)
21 februarie 2008(*)
„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Procedura de evaluare – Procedura de atestare – Evaluarea potențialului – Încălcarea domeniului de aplicare al legii – Invocare din oficiu”
În cauza F‑31/07,
având ca obiect o acțiune formulată în temeiul articolului 236 CE și al articolului 152 EA,
Françoise Putterie-De-Beukelaer, funcționar al Comisiei Comunităților Europene, cu domiciliul în Bruxelles (Belgia), reprezentată de É. Boigelot, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de doamnele C. Berardis-Kayser și K. Herrmann, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnii H. Kreppel, președinte, H. Tagaras și S. Gervasoni (raportor), judecători,
grefier: doamna C. Schilhan, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 13 noiembrie 2007,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 2 aprilie 2007, doamna Putterie-De-Beukelaer solicită anularea raportului asupra evoluției carierei întocmit în privința sa pentru anul 2005, întrucât, la rubrica 6.5 „Potențial”, destinată procedurii de atestare, respectivul raport nu îi recunoaște potențialul pentru exercitarea atribuțiilor care aparțin categoriei B*.
Cadrul juridic
2 Potrivit articolului 43 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „statutul”):
„Competența, eficiența și conduita în serviciu ale fiecărui funcționar fac obiectul unui raport periodic întocmit cel puțin o dată la doi ani, în condițiile stabilite de fiecare instituție în conformitate cu articolul 110. Fiecare instituție adoptă dispoziții care prevăd dreptul la contestație, în cadrul procedurii de evaluare, drept care trebuie exercitat înaintea depunerii unei plângeri în conformitate cu articolul 90 alineatul (2).
În ceea ce privește funcționarii încadrați în grupa de funcții AST, începând cu gradul 4, raportul poate conține, de asemenea, un aviz care să indice, pe baza activității prestate, dacă funcționarul în cauză are sau nu potențialul necesar pentru a exercita atribuții de administrator.
Acest raport este adus la cunoștința funcționarului. Acesta are dreptul de a anexa la raport toate observațiile pe care le consideră oportune.”
3 Decizia Comisiei Comunităților Europene privind dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut (denumită în continuare „DGA 43”) a fost adoptată la 23 decembrie 2004 și era aplicabilă pentru exercițiul de evaluare 2006 (acoperind perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2005). DGA 43 definește procedura de întocmire a unui raport anual de evaluare, denumit raport asupra evoluției carierei (denumit în continuare „REC”). În conformitate cu articolul 43 primul paragraf din statut, articolul 8 alineatul (11) din DGA 43 prevede că titularul postului poate formula împotriva REC o contestație motivată, asupra căreia evaluatorul de apel decide în funcție de avizul comitetului paritar de evaluare (denumit în continuare „CPE”).
4 În Informations administratives nr. 1‑2006 din 12 ianuarie 2006, referitoare la exercițiul de evaluare 2006, care corespunde perioadei de evaluare cuprinse între 1 ianuarie și 31 decembrie 2005, se menționează în legătură cu rubrica privind evaluarea potențialului:
„Această rubrică trebuie completată în cadrul procedurilor de atestare și de certificare. Rubrica nu se completează de către evaluator decât dacă titularul postului solicită acest lucru în mod explicit în autoevaluarea sa (căsuță de bifat).
Rubrica «Potențial» a fost modificată. În prezent, evaluatorul dispune de o listă de atribuții care aparțin categoriei A* sau categoriei B*. Acesta va bifa sarcina sau sarcinile care aparțin categoriei superioare și va evalua perioada de activitate a titularului postului consacrată acestor sarcini, precum și calitatea activităților sale în vederea îndeplinirii acestor sarcini.
[…]”
5 Potrivit articolului 10 din anexa XIII la statut:
„(1) Funcționarii angajați în muncă, încadrați în categoriile C sau D înainte de 1 mai 2004, sunt repartizați începând cu 1 mai 2006 unor cariere care permit promovarea:
(a) în vechea categorie C, până la gradul AST 7;
(b) în vechea categorie D, până la gradul AST 5;
[…]
(3) Funcționarii cărora li se aplică alineatul (1) pot deveni fără restricții membri ai grupei de funcții de asistenți, după ce reușesc la un concurs general sau pe baza unei proceduri de atestare. Procedura de atestare se bazează pe vechime, experiență, merite și nivel de pregătire al funcționarilor, precum și pe disponibilitatea posturilor în cadrul grupei de funcții AST. Un comitet paritar examinează candidaturile funcționarilor în vederea atestării. Instituțiile adoptă normele de punere în aplicare a procedurii menționate anterior înainte de 1 mai 2004. După caz, instituțiile adoptă dispoziții specifice pentru a ține seama de schimbarea categoriei care au drept efect modificarea ratelor de promovare aplicabile.”
6 Potrivit articolului 1 din Decizia Comisiei din 7 aprilie 2004 privind normele de punere în aplicare a procedurii de atestare (denumită în continuare „Decizia din 7 aprilie 2004”), publicată în Informations administratives nr. 70‑2004 din 22 iunie 2004:
„(1) Procedura de atestare are ca obiect selecționarea funcționarilor angajați în muncă, încadrați în categoriile C sau D înainte de 1 mai 2004, care pot deveni fără restricții membri ai grupei de funcții de asistenți.
[…]”
7 Potrivit articolului 4 din Decizia din 7 aprilie 2004:
„Până la data de 30 septembrie a fiecărui an, [autoritatea împuternicită să facă numiri] stabilește numărul de posturi din grupa de funcții de asistenți care vor putea fi ocupate în următorul an de funcționari atestați în sensul articolului 8.
După această decizie, se publică de către [autoritatea împuternicită să facă numiri] o invitație de depunere a candidaturilor.”
8 Potrivit articolului 5 din Decizia din 7 aprilie 2004:
„(1) Funcționarii menționați la articolul 1, care și‑au depus candidatura, sunt supuși unei proceduri de atestare dacă îndeplinesc cumulativ următoarele două criterii:
– un nivel de pregătire cel puțin egal cu cel prevăzut la articolul 5 alineatul (3) [litera] (a) din statut pentru a fi numit într‑un post de funcționar în grupa de funcții de asistenți;
– o vechime în carieră în cadrul categoriei C sau D de cel puțin cinci ani. […]
(2) În cursul fiecărui exercițiu de atestare, [autoritatea împuternicită să facă numiri] stabilește și publică lista funcționarilor, care și‑au depus candidatura, admiși la procedura de atestare.
[…]”
9 Articolul 6 din Decizia din 7 aprilie 2004 prevede:
„(1) În cursul fiecărui exercițiu de atestare, [autoritatea împuternicită să facă numiri] întocmește o listă cu funcționarii admiși, clasificați potrivit unei ordini de prioritate, pe baza următoarelor criterii: nivelul de pregătire; vechimea în carieră în cadrul categoriei C sau D; experiența și meritele evaluate pe baza [REC] disponibile.
(2) Valoarea criteriilor și ponderea acestora sunt decise de [autoritatea împuternicită să facă numiri] până la 31 decembrie 2004, după consultarea comitetului menționat la articolul 9. Acestea pot fi adaptate anual prin decizie a [autorității împuternicite să facă numiri], la recomandarea comitetului menționat la articolul 9.
[…]
(4) În termen de 10 zile lucrătoare de la data acestei informări, funcționarii admiși pot sesiza comitetul menționat la articolul 9 dacă aceștia contestă numărul de puncte obținut. Funcționarii respectivi trebuie să își motiveze sesizarea și să furnizeze comitetului menționat la articolul 9 toate documentele oficiale necesare.
Comitetul menționat la articolul 9 emite un aviz în termen de 10 zile lucrătoare și îl comunică [autorității împuternicite să facă numiri], care decide modul de soluționare.”
10 Potrivit articolului 7 din Decizia din 7 aprilie 2004:
„(1) Primii funcționari de pe lista menționată la articolul 6, până la poziția care corespunde dublului numărului de posturi stabilit în conformitate cu articolul 4, își pot depune candidatura pentru posturile vacante care urmează să fie ocupate în grupa de funcții de asistenți până la 31 decembrie a anului următor.
(2) Lista funcționarilor menționați la alineatul (1) se publică de către [autoritatea împuternicită să facă numiri].
(3) Posturile vacante care pot fi ocupate de funcționarii menționați la alineatul (1) sunt semnalate prin publicarea unui anunț pentru ocuparea unor posturi vacante.”
11 Potrivit articolului 8 din Decizia din 7 aprilie 2004:
„(1) Funcționarii menționați la articolul 7 alineatul (1), numiți în posturile vacante prevăzute la articolul 7 alineatul (3), sunt considerați atestați. Aceștia devin, fără restricții în carieră, membri ai grupei de funcții de asistenți.
(2) [Autoritatea împuternicită să facă numiri] publică până la 31 martie a fiecărui an lista funcționarilor atestați în cursul ultimului exercițiu de atestare.”
12 Articolul 9 din Decizia din 7 aprilie 2004 instituie un comitet paritar pentru exercițiul de atestare și prevede compunerea acestuia, precum și modul său de funcționare.
13 Decizia din 7 aprilie 2004 a fost abrogată și înlocuită prin Decizia Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind normele de punere în aplicare a procedurii de atestare (denumită în continuare „Decizia din 29 noiembrie 2006”).
14 Articolul 5 alineatul (1) din Decizia din 29 noiembrie 2006 prevede:
„Funcționarii menționați la articolul 1, care și‑au depus candidatura, sunt admiși, după consultarea comitetului prevăzut la articolul 7, la procedura de atestare dacă îndeplinesc cumulativ următoarele patru criterii:
– să aibă un nivel de pregătire cel puțin egal cu cel prevăzut la articolul 5 alineatul (3) [litera] (a) din statut pentru a fi numit într‑un post de funcționar în grupa de funcții de asistenți;
– să aibă o vechime în carieră în cadrul categoriei C sau D de cel puțin cinci ani. […];
– să li se fi recunoscut potențialul pentru a exercita atribuțiile specifice nivelului «Asistent administrativ»;
– să nu fie inadecvați sau incompetenți din punct de vedere profesional.”
15 Decizia autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) privind aplicarea criteriilor de admitere la procedura de atestare pentru exercițiul 2006, publicată în Informations administratives nr. 59‑2006 din 21 decembrie 2006, prevede la punctul 3, intitulat „Potențialul”:
„Potențialul pentru a exercita atribuțiile specifice nivelului «Asistent administrativ» trebuie să fi fost evaluat pozitiv în cadrul exercițiului de evaluare pe anul 2005.
[…]”
Situația de fapt
16 Reclamanta lucrează ca funcționar la Secretariatul general al Comisiei din anul 1985. Secretar executiv până în noiembrie 1996, reclamanta și‑a schimbat ulterior orientarea profesională și a devenit formator în domeniul informaticii. Aceasta a fost recunoscută în mod oficial responsabilă cu formările în domeniul informaticii în anul 2000.
17 Până la 1 mai 2004, reclamanta a avut gradul C 2, de la această dată a dobândit gradul C*5, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut, iar începând cu 1 mai 2006, gradul AST 5, potrivit articolului 8 primul paragraf din statut.
18 În perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2005, care a făcut obiectul unui REC (denumit în continuare „REC 2005”), reclamanta a exercitat aceleași atribuții ca și anterior. La momentul întocmirii REC 2005, reclamanta a solicitat, după cum solicitase și în cazul REC‑ului său precedent, completarea rubricii 6.5 „Potențial” de către evaluator, astfel cum se prevedea în Informations administratives nr. 1‑2006 din 12 ianuarie 2006, pentru a putea participa la procedura de atestare 2006.
19 În respectiva rubrică 6.5 din REC 2005, al cărui subtitlu precizează că trebuie luată în considerare în contextul procedurii de atestare, evaluatorul a considerat că sarcinile îndeplinite de reclamantă în perioada de referință nu corespundeau, nici măcar parțial, sarcinilor care îi revin unui funcționar de categoria B*. În consecință, evaluatorul a apreciat, ca și în precedentul REC, că funcționarul în cauză nu își demonstrase potențialul pentru a exercita atribuții care aparțin acestei categorii. Întrucât validatorul a decis în acest sens, reclamanta a introdus, la 6 iunie 2006, acțiunea motivată prevăzută la articolul 8 alineatul (11) din DGA 43 și, prin urmare, a sesizat CPE.
20 În avizul său, CPE nu a constatat vreo incoerență între comentariile și notele atribuite reclamantei și nici vreo eroare vădită în ceea ce privește nerecunoașterea potențialului acesteia pentru a exercita atribuții specifice categoriei B*.
21 Prin Decizia din 26 iunie 2006, evaluatorul de apel a confirmat REC 2005.
22 La 26 septembrie 2006, reclamanta a introdus o „reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut” împotriva „deciziei conducerii ierarhice referitoare la REC 2005 de a nu [i] se permite accesul la atestare din cauza nerecunoașterii muncii sale […] și a unei erori în denumirea postului” (denumită în continuare „decizia în litigiu”).
23 Prin Decizia din 21 decembrie 2006, AIPN a respins reclamația formulată de reclamantă, considerând că validatorul, căruia „[î]i revine să decidă, pe baza informațiilor furnizate de evaluator, […] dacă persoana evaluată și‑a demonstrat efectiv potențialul de a exercita sarcini specifice categoriei superioare”, nu a comis „nicio eroare vădită de apreciere”. Procedura de atestare pe anul 2006 a fost inițiată în aceeași zi, prin publicarea invitației de depunere a candidaturilor în Informations administratives nr. 60‑2006.
24 Potrivit extrasului din dosarul electronic Sysper 2 al reclamantei, pe care aceasta l‑a depus în ședință, candidatura sa, depusă la 25 ianuarie 2007, a fost respinsă la 1 februarie 2007 pentru motivul că potențialul său nu fusese recunoscut. Apelul împotriva acestei decizii, formulat de reclamantă la 24 aprilie 2007, a fost respins de AIPN la 25 mai 2007, după examenul efectuat de comitetul paritar al exercițiului de atestare. În avizul său, reluat de AIPN, acest comitet a apreciat că reclamanta nu putea beneficia de atestare, întrucât potențialul acesteia de a exercita atribuțiile specifice categoriei B* nu a fost recunoscut de către validator în REC 2005.
Procedura și concluziile părților
25 În cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene, aplicabil matatis mutandis Tribunalului, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Decizia 2004/752/CE, Euratom a Consiliului din 2 noiembrie 2004 de instituire a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (JO L 333, p. 7, Ediție specială, 01/vol. 5, p. 142), până la intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură al acestuia, Tribunalul a solicitat Comisiei să răspundă la o întrebare scrisă și să îi comunice unele documente.
26 Pe de altă parte, Tribunalul a informat părțile, prin scrisoarea din 17 septembrie 2007, că urma să invoce din oficiu motivul de ordine publică întemeiat pe nerespectarea de către actul atacat a domeniului de aplicare al articolului 43 din statut și, respectiv, al articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut.
27 La 15 octombrie 2007, părțile și‑au depus observațiile scrise cu privire la motivul de ordine publică invocat din oficiu și comunicat de Tribunal.
28 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 13 noiembrie 2007.
29 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea REC 2005 întocmit în privința sa, în măsura în care prin acesta nu i se recunoaște potențialul de a exercita atribuțiile care aparțin categoriei B*;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
30 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, în orice caz, ca nefondată;
– să dispună cu privire la cheltuielile de judecată potrivit dispozițiilor legale.
În drept
Cu privire la admisibilitate
Argumentele părților
31 Comisia apreciază, în primul rând, că scrisoarea reclamantei din 26 septembrie 2006, intitulată „Reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut”, nu este o reclamație în sensul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 alineatul (2) din statut, ci o cerere. Prin această scrisoare, reclamanta nu ar face decât să invite administrația să adopte anumite acte, respectiv să îi acorde beneficiul atestării pentru exercițiul 2006. Prin urmare, prezenta acțiune ar fi inadmisibilă, întrucât nu există o reclamație prealabilă.
32 În al doilea rând, în ipoteza în care Tribunalul ar aprecia scrisoarea din 26 septembrie 2006 drept o reclamație, ar exista o incoerență vădită între obiectul respectivei reclamații și cel al prezentei acțiuni. Într‑adevăr, deși prin cererea introductivă se urmărește anularea REC 2005, acest REC nu ar fi fost nici măcar menționat în cuprinsul scrisorii din 26 septembrie 2006. Prin urmare, în această ipoteză, acțiunea ar fi de asemenea inadmisibilă.
Aprecierea Tribunalului
33 Comisia susține, în primul rând, că acțiunea a fost precedată de o cerere, și nu de o reclamație.
34 Potrivit unei jurisprudențe constante, calificarea juridică exactă a unei scrisori sau a unei note ține numai de aprecierea Tribunalului, și nu de voința părților (a se vedea, spre exemplu, Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 15 iulie 1993, Hogan/Parlamentul European, T‑115/92, Rec., p. II‑895, punctul 36).
35 În speță, scrisoarea din 26 septembrie 2006 trebuie interpretată drept o reclamație în sensul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 alineatul (2) din statut.
36 În primul rând, într‑adevăr, trebuie subliniat că funcționarul în cauză s‑a folosit pentru respectiva scrisoare de un formular de reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, iar la rubrica „Decizia contestată” a menționat „decizia conducerii [sale] referitoare la REC 2005 de a nu [i] se permite accesul la atestare din cauza nerecunoașterii muncii sale [de responsabil cu formările în domeniul informaticii] și a unei erori în titulatura postului generic aferent”.
37 În al doilea rând, scrisoarea din 26 septembrie 2006 reia și dezvoltă o argumentație prezentată deja de reclamantă în cadrul procedurii de apel prevăzute de DGA 43, declanșate împotriva deciziei în litigiu. De altfel, AIPN a înțeles că această scrisoare a fost formulată ca urmare a contestării de către reclamantă în fața CPE a REC 2005 întocmit în privința sa, dat fiind că a respins‑o în mod explicit ca o reclamație îndreptată împotriva respectivului REC.
38 În al treilea rând, presupunând că scrisoarea din 26 septembrie 2006 poate fi interpretată ca fiind o cerere, iar nu o reclamație îndreptată împotriva deciziei în litigiu, și că reclamanta era obligată, în consecință, ca anterior acțiunii să fi formulat o reclamație împotriva respingerii cererii sale, viciul de procedură precontencioasă și‑ar avea originea totuși într‑o eroare scuzabilă.
39 Într‑adevăr, potrivit jurisprudenței, aceasta este situația atunci când instituția în cauză a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unei persoane normal informate. Într‑o astfel de ipoteză, administrația nu se poate prevala de propria încălcare a principiilor securității juridice și încrederii legitime care a fost la originea erorii comise de justițiabil (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 29 mai 1991, Bayer/Comisia, T‑12/90, Rec., p. II‑219, punctul 29).
40 Or, astfel cum s‑a arătat la punctul 37 din prezenta hotărâre, în răspunsul din 21 decembrie 2006 la scrisoarea din 26 septembrie 2006, AIPN a interpretat în mod explicit respectiva scrisoare drept o reclamație îndreptată împotriva REC 2005, în măsura în care prin acesta reclamantei i se refuză recunoașterea unui potențial suficient pentru a accede la procedura de atestare. Având în vedere acest răspuns, reclamanta putea în mod legitim să creadă că a respectat cerințele procedurii precontencioase prevăzute la articolele 90 și 91 din statut și că putea formula direct o acțiune în fața Tribunalului. În orice caz, invocarea de către Comisie a unei inadmisibilități care s‑ar datora propriului comportament nu ar fi întemeiată.
41 Rezultă din considerațiile precedente că nu sunt întemeiate nici susținerile Comisiei conform cărora scrisoarea din 26 septembrie 2006 trebuie interpretată drept o cerere, nici cele potrivit cărora acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă în lipsa unei reclamații prealabile.
42 În al doilea rând, Comisia contestă faptul că acțiunea ar fi fost, în orice caz, precedată de o reclamație având același obiect.
43 Potrivit unei jurisprudențe constante, concluziile acțiunilor introduse de funcționari trebuie să aibă același obiect ca și concluziile reclamației administrative prealabile, iar capetele de cerere trebuie să aibă același temei legal precum cel invocat în reclamație (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 16 septembrie 1998, Rasmussen/Comisia, T‑193/96, RecFP, p. I‑A‑495 și II‑1495, punctul 47).
44 Or, în timp ce scopul cererii introductive ar fi anularea REC 2005, acesta din urmă, în opinia Comisiei, nu ar fi fost nici măcar menționat în cuprinsul scrisorii din 26 septembrie 2006, care nu ar putea fi, așadar, interpretată drept o reclamație formulată împotriva respectivului REC.
45 Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că acțiunea nu urmărește, contrar celor susținute de Comisie, anularea REC 2005 întocmit în privința reclamantei, ci anularea deciziei în litigiu, care, cuprinsă în respectivul REC și a cărei motivare rezultă de la rubrica 6.5 a acestuia, nu îi recunoaște reclamantei potențialul necesar pentru a accede în grupa de funcții de asistenți și îi refuză, pe cale de consecință, accesul la procedura de atestare prevăzută la articolul 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut.
46 Or, din conținutul scrisorii din 26 septembrie 2006 rezultă că aceasta era deja îndreptată împotriva deciziei în litigiu.
47 Mai întâi, reclamanta a indicat în reclamația din 26 septembrie 2006, astfel cum s‑a arătat la punctul 36 din prezenta hotărâre, că de fapt contesta „decizia conducerii ierarhice referitoare la REC 2005 de a nu [i] se permite accesul la atestare”. În continuare, reclamanta și‑a încheiat reclamația solicitând Comisiei să îi acorde beneficiul atestării, altfel spus, să revină asupra refuzului formulat în această privință în REC 2005. În sfârșit, reclamanta s‑a străduit în mod expres să demonstreze în reclamația menționată că „motivele invocate pentru a nu [i] se acorda atestarea nu sunt corecte”.
48 Rezultă din aceasta că respectiva cauză de inadmisibilitate întemeiată pe incoerența dintre obiectul reclamației și obiectul acțiunii lipsește de fapt și, prin urmare, trebuie respinsă.
49 Rezultă din considerațiile precedente că trebuie respinse ambele cauze de inadmisibilitate invocate de Comisie.
Cu privire la fond
50 Astfel cum s‑a pronunțat Tribunalul de Primă Instanță în Hotărârea din 15 iulie 1994, Browet și alții/Comisia (T‑576/93-T‑582/93, Rec., p. II‑677, punctul 35), un motiv întemeiat pe domeniul de aplicare al legii este de ordine publică, iar Tribunalul are obligația de a‑l analiza din oficiu.
51 Într‑adevăr, Tribunal și‑ar încălca rolul de instanță chemată să se pronunțe asupra legalității dacă nu ar invoca, chiar fără ca părțile să conteste acest aspect, faptul că decizia contestată aflată pe rolul său a fost adoptată pe baza unei norme care nu este susceptibilă de a fi aplicată în speță și dacă, în consecință, ar fi determinat să se pronunțe asupra litigiului cu care este sesizat aplicând el însuși o astfel de normă.
52 În speță, trebuie să se invoce din oficiu motivul de ordine publică întemeiat pe încălcarea, prin decizia în litigiu, a domeniului de aplicare al articolului 43 din statut și, respectiv, al articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut.
53 Prin comunicarea din 17 septembrie 2007, părțile au fost informate că Tribunalul urma să invoce din oficiu acest motiv și au fost invitate să își prezinte observațiile.
54 În răspunsul său, reclamanta a indicat faptul că motivul invocat din oficiu părea întemeiat.
55 În schimb, în observațiile scrise privind motivul comunicat de Tribunal, Comisia a contestat competența Tribunalului de a invoca din oficiu motive de legalitate internă. Mai întâi, astfel de motive nu ar putea fi analizate de instanța comunitară decât dacă sunt invocate de reclamanți sau, cel puțin, dacă au legătură directă cu argumentația părților. În continuare, posibilitatea instanței de a analiza din oficiu aspecte cu privire la legalitatea internă a unui act atacat ar lipsi de orice efect util atât articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, care interzice părților invocarea de motive noi pe parcursul procesului, cât și regula concordanței între cererea introductivă și reclamație. În sfârșit, invocarea din oficiu a unui motiv de legalitate internă, modificând cadrul dezbaterii contradictorii, ar risca să ajungă la o încălcare a dreptului la apărare.
56 Trebuie să se răspundă în prealabil la aceste obiecții de principiu.
57 În primul rând, s‑a statuat deja, contrar celor susținute de Comisie, că instanța comunitară are competența și, după caz, obligația de a invoca din oficiu anumite motive de legalitate internă. În mod similar se procedează, astfel cum s‑a arătat la punctul 50, în cazul încălcării domeniului de aplicare al legii. De asemenea, autoritatea de lucru judecat absolută este un motiv de legalitate internă de ordine publică pe care instanța trebuie să îl invoce din oficiu [Hotărârea Curții din 1 iunie 2006, P & O European Ferries (Vizcaya) și Diputación Foral de Vizcaya/Comisia, C‑442/03 P și C‑471/03 P, Rec., p. I‑4845, punctul 45]. În sfârșit, jurisprudența comunitară obligă, în anumite ipoteze, instanța națională însărcinată să aplice, în limitele competenței sale, dispozițiile de drept comunitar, să invoce din oficiu motive de legalitate internă, în special motivele întemeiate pe caracterul abuziv al unei clauze din contractele încheiate de consumatori cu profesioniști (Hotărârea Curții din 21 noiembrie 2002, Cofidis, C‑473/00, Rec., p. I‑10875, punctele 36 și 38, precum și Hotărârea Curții din 26 octombrie 2006, Mostaza Claro, C‑168/05, Rec., p. I‑10421, punctul 39).
58 În ceea ce privește argumentația Comisiei, potrivit căreia instanța nu ar putea invoca din oficiu un motiv de legalitate internă decât dacă respectivul motiv a fost invocat de părți sau dacă are legătură directă cu argumentația lor, aceasta este contrară obiectului însuși al invocării din oficiu și ar echivala cu a nega orice posibilitate a Tribunalului de a ridica din oficiu un motiv de legalitate internă, în timp ce jurisprudența prevede această posibilitate.
59 În al doilea rând, contrar argumentației invocate de Comisie, interdicția, aplicabilă reclamanților în domeniul funcției publice, de a invoca în cererile introductive motive care nu au legătură cu argumentația dezvoltată în reclamația prealabilă și interdicția, prevăzută la articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, de a invoca motive noi după primul schimb de memorii se aplică părților, și nu Tribunalului.
60 În al treilea rând, nu poate fi admis argumentul Comisiei întemeiat pe faptul că invocarea din oficiu a unui motiv de legalitate internă ar risca să aducă atingere contradictorialității dezbaterii contencioase și principiului respectării dreptului la apărare. Într‑adevăr, articolul 77 din Regulamentul de procedură prevede că Tribunalul poate invoca din oficiu o cauză de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică, cu condiția ascultării părților în prealabil. Or, dacă această condiție reprezintă o garanție suficientă a protecției principiilor contradictorialității și respectării dreptului la apărare în ipoteza invocării din oficiu a unei cauze de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică, nu există niciun motiv pentru a aprecia că situația nu este aceeași în ipoteza invocării din oficiu a unui motiv de ordine publică, indiferent că este un motiv de legalitate internă sau de legalitate externă. În consecință, trebuie apreciat că, prin comunicarea către părți a motivului de ordine publică ce urma să fie invocat, prin admiterea observațiilor scrise ale părților cu privire la intenția sa și prin punerea acestora în discuția părților în ședință, Tribunalul a respectat cerințele principiilor invocate de Comisie.
61 Rezultă din considerațiile precedente că argumentele prezentate de Comisie împotriva invocării din oficiu a unui motiv de legalitate internă trebuie respinse.
62 În speță, Tribunalul a invocat din oficiu încălcarea, prin decizia în litigiu, a domeniului de aplicare al articolului 43 din statut și, respectiv, al articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut.
63 Cu titlu prealabil, trebuie amintit obiectul acestor dispoziții statutare.
64 Articolul 43 primul paragraf din statut prevede întocmirea unui raport periodic, în condițiile stabilite de fiecare instituție, cu privire la competența, la eficiența și la conduita în serviciu ale fiecărui funcționar. În ceea ce privește funcționarii încadrați în grupa AST, începând cu gradul 4, raportul poate conține, de asemenea, potrivit articolului 43 al doilea paragraf din statut, un aviz care să indice, pe baza activității prestate, dacă funcționarul în cauză are sau nu are potențialul necesar pentru a exercita atribuții de administrator.
65 În schimb, articolul 10 din anexa XIII la statut constituie o dispoziție tranzitorie. Acesta prevede că funcționarii încadrați în vechile categorii C sau D sunt repartizați în grupa de funcții de asistenți începând cu 1 mai 2006. Articolul 10 alineatul (1) prevede pentru acești funcționari cariere limitate la gradul AST 7 și, respectiv, AST 5. Potrivit articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut, funcționarii încadrați în vechile categorii C și D pot totuși să devină fără restricții membri ai grupei de funcții de asistenți după ce reușesc la un concurs general sau pe baza unei proceduri de atestare. Atestarea se acordă în funcție de vechime, de experiență, de merite și de nivel de pregătire al funcționarilor și potrivit unei proceduri ale cărei norme, adoptate de instituții, presupun examinarea candidaturilor de către un comitet paritar. În temeiul articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut, Comisia a stabilit, prin Decizia din 7 aprilie 2004, normele de punere în aplicare a procedurii de atestare pentru personalul propriu.
66 Procedurile de evaluare și de atestare, definite prin DGA 43 și, respectiv, prin Decizia din 7 aprilie 2004, sunt distincte și se bazează pe norme total diferite.
67 Procedura de evaluare, care se desfășoară anual din ianuarie până în aprilie, încredințează unui evaluator și unui validator întocmirea REC al funcționarului, pune la dispoziția acestuia din urmă o cale de atac internă în fața CPE și conferă competență unui evaluator de apel pentru a aprecia cursul care trebuie dat avizului emis de acest comitet.
68 În ceea ce privește procedura de atestare prevăzută prin Decizia din 7 aprilie 2004, aceasta cuprinde patru etape.
69 În primul rând, până la data de 30 septembrie a fiecărui an, AIPN stabilește numărul de posturi din grupa de funcții de asistenți care vor putea fi ocupate în următorul an de funcționari atestați. În urma acestei decizii, se publică o invitație de depunere a candidaturilor.
70 În al doilea rând, AIPN întocmește și publică, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Decizia din 7 aprilie 2004, o listă cu candidații admiși la procedura de atestare. Pentru a figura pe această listă de admisibilitate, respectivii candidați trebuie să îndeplinească doar două condiții: pe de o parte, să aibă un nivel de pregătire cel puțin egal cu cel prevăzut la articolul 5 alineatul (3) litera (a) din statut pentru a fi numit într‑un post de funcționar în grupa de funcții de asistenți și, pe de altă parte, să justifice o vechime în carieră în cadrul categoriei C sau D de cel puțin cinci ani. Această listă poate fi contestată în fața comitetului paritar pentru exercițiul de atestare, comitet a cărui compunere diferă de cea a comitetului paritar de evaluare.
71 În al treilea rând, în temeiul articolului 6 din Decizia din 7 aprilie 2004, clasificarea funcționarilor admiși la procedura de atestare se realizează plecând de la următoarele criterii: nivelul de pregătire; vechimea în carieră în cadrul categoriei C sau D; experiența și meritele evaluate pe baza REC disponibile. Valoarea criteriilor și ponderea acestora sunt decise de AIPN până la 31 decembrie 2004. Clasificarea poate fi contestată în fața comitetului paritar pentru exercițiul de atestare.
72 În al patrulea rând, primii funcționari de pe listă, până la poziția care corespunde dublului numărului de posturi care se pot ocupa de către funcționari atestați, își pot depune candidatura pentru posturile vacante care urmează să fie ocupate în grupa de funcții de asistenți până la 31 decembrie a anului următor. Funcționarii numiți în aceste posturi sunt considerați atestați.
73 În speță, decizia în litigiu, deși inclusă în REC 2005 al reclamantei, nu vizează evaluarea acesteia din urmă, ci, după cum indică titlul rubricii 6.5 a respectivului REC, condițiile de admitere a reclamantei la procedura de atestare. Această decizie are ca obiect nerecunoașterea potențialului reclamantei necesar accederii fără restricții la grupa de funcții de asistenți și a avut ca efect, astfel cum reiese din luarea de poziție a comitetului paritar pentru exercițiul de atestare și din cea a AIPN în cursul procedurii de atestare 2006 (a se vedea punctul 24 din prezenta hotărâre), privarea acesteia de orice posibilitate de a fi admisă la procedura amintită.
74 Or, din înscrisurile de la dosar rezultă că decizia în litigiu nu a fost adoptată potrivit normelor de competență, de procedură și de fond ale procedurii de atestare, singurele care erau aplicabile, ci potrivit normelor procedurii de evaluare.
75 În primul rând, de la punctul 7.2 din REC 2005 rezultă că decizia în litigiu a fost luată de către validatorul reclamantei, întregul REC 2005 fiind confirmat fără comentarii de evaluatorul de apel după avizul dat de CPE. De altfel, Comisia a susținut în răspunsul la reclamație că, „[î]n continuare, îi revine validatorului competența de a decide, pe baza informațiilor furnizate de evaluator, dacă funcționarul evaluat și‑a demonstrat efectiv potențialul de a exercita sarcini specifice categoriei superioare”.
76 Cu toate acestea, deși validatorul are competența, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din DGA 43, să adopte REC, cu condiția ca raportul să nu fie modificat de evaluatorul de apel, rezultă din articolele 5, 6, 7 și 8 din Decizia din 7 aprilie 2004, adoptată în temeiul articolului 10 alineatul (2) din anexa XIII la statut, că numai AIPN se poate pronunța, în fiecare etapă a procedurii de atestare, cu privire la candidaturile pentru atestarea funcționarilor din vechile categorii C și D. Îi revine în special AIPN, așadar unei alte autorități decât validatorul procedurii de evaluare, ca, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Decizia din 7 aprilie 2004, să aprecieze, pe baza REC disponibile, experiența și meritele candidaților la atestare. De altfel, numai AIPN este în măsură să armonizeze condițiile de apreciere a acestor criterii de către diferitele servicii ale Comisiei, validatorul sau evaluatorul de apel având în majoritatea cazurilor o viziune circumscrisă serviciilor aflate în responsabilitatea acestora. Prin urmare, decizia în litigiu nu a fost adoptată de către autoritatea competentă.
77 În al doilea rând, acțiunea prealabilă formulată de reclamantă, în cadrul întocmirii REC 2005, împotriva deciziei în litigiu a fost analizată de CPE. Acesta a apreciat că validatorul nu a comis vreo eroare vădită de apreciere a potențialului reclamantei pentru a exercita atribuțiile specifice categoriei B*. CPE s‑a pronunțat astfel în mod direct cu privire la candidatura reclamantei la procedura de atestare. În schimb, comitetul paritar pentru exercițiul de atestare, în fața căruia reclamanta a formulat de asemenea apel, la 24 aprilie 2007, împotriva respingerii candidaturii sale la procedura de atestare, și‑a declinat competența astfel: „În caz de dezacord cu tot sau cu o parte a REC (inclusiv rubrica «Potențial»), procedura de evaluare includea căi de atac; [î]nsă comitetul paritar pentru [exercițiul] de atestare nu este competent să repună în discuție un REC definitiv”.
78 Cu toate acestea, dacă de la CPE, instituit prin articolul 9 din DGA 43, se solicită avizul cu privire la acțiunea prealabilă formulată de un funcționar împotriva REC, întocmit în temeiul articolului 43 primul paragraf din statut, în schimb, comitetul paritar pentru exercițiul de atestare, prevăzut la articolul 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut și a cărui compunere, definită la articolul 9 din Decizia din 7 aprilie 2004, diferă de cea a CPE, este cel consultat atunci când un funcționar contestă decizia prin care AIPN a înlăturat candidatura acestuia în vederea atestării, astfel cum rezultă din articolele 5 și 6 din Decizia din 7 aprilie 2004.
79 În consecință, reclamanta nu a putut formula în mod util contestația internă instituită în materie de atestare pentru a contesta respingerea cererii sale de admitere la procedura de atestare.
80 În al treilea rând, din conținutul motivării deciziei în litigiu, care figurează la punctul 6.5 din REC 2005, rezultă că administrația i‑a refuzat reclamantei admiterea la atestare pentru motivul că aceasta nu demonstrase, pentru exercițiul de evaluare 2006, că avea „potențialul” necesar pentru a obține atestarea.
81 Astfel, la punctul 6.5 „Potențial” din REC 2005, evaluatorul a apreciat că sarcinile îndeplinite de reclamantă nu îi puteau da dreptul la „atestarea potențialului”. Ținând seama de această apreciere, validatorul a indicat că reclamanta nu demonstrase potențialul care să îi permită să devină fără restricții membru al grupei de funcții AST. În avizul emis ca urmare a apelului formulat de reclamantă împotriva REC 2005 întocmit în privința sa, CPE a precizat în legătură cu acest punct că nu identificase elemente „care ar putea determina revizuirea hotărârii luate […] de validator în ceea ce privește recunoașterea potențialului funcționarului în cauză în cadrul exercițiului de atestare”.
82 Or, nici articolul 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut, nici Decizia din 7 aprilie 2004 nu prevăd ca beneficiul atestării, care permite accesul fără restricții la grupa de funcții de asistenți, să fie acordat pe baza altor criterii decât vechimea, experiența, meritele și nivelul de pregătire. Admisibilitatea unui funcționar la atestare, a doua etapă a procedurii descrise la punctul 70 din prezenta hotărâre, este subordonată, conform articolului 5 alineatul (1) din Decizia din 7 aprilie 2004, adoptată în temeiul articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut, numai îndeplinirii a două condiții, respectiv nivelul de pregătire și vechimea, și nu îndeplinirii unei condiții legate de potențial.
83 Noțiunea de potențial nu figurează la articolul 43 al doilea paragraf din statut decât în legătură cu aptitudinea unui funcționar încadrat în grupa de funcții AST de a exercita atribuții de administrator. Această dispoziție nu conferă deloc posibilitatea, și, de altfel, nici DGA 43, ca autorul REC să se pronunțe cu privire la potențialul unui funcționar încadrat în vechile categorii C și D în vederea atestării acestuia, altfel spus, în vederea unui acces fără restricții la grupa de funcții AST.
84 Rezultă din considerațiile care precedă că, în speță, administrația a aplicat, prin analogie, articolul 43 al doilea paragraf din statut, și nu articolul 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut.
85 Desigur, autorii REC 2005 au putut considera, având în vedere Informations administratives nr. 1-2006 din 12 ianuarie 2006 privind exercițiul de evaluare 2006, că este întemeiat să aprecieze dacă reclamanta avea potențialul necesar pentru a fi admisă la procedura de atestare. Într‑adevăr, respectivele Informations administratives prevedeau că rubrica „Potențial” din REC 2005 trebuia completată de către evaluator în cadrul procedurii de atestare dacă titularul postului solicita acest lucru în autoevaluarea sa.
86 Cu toate acestea, Informations administratives nr. 1-2006 din 12 ianuarie 2006 nu pot adăuga în mod legal un criteriu la criteriile de obținere a atestării și nici o condiție de admitere la procedura de atestare, din moment ce respectivele criterii și condiții erau prevăzute prin dispozițiile Deciziei din 7 aprilie 2004, adoptate de Comisie pentru punerea în aplicare a articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut. De altfel, Comisia nu a susținut în niciun fel faptul că decizia cuprinsă în Informations administratives nr. 1-2006 din 12 ianuarie 2006 ar fi putut să aibă o astfel de valoare normativă.
87 Rezultă din toate cele care precedă că decizia în litigiu, care s‑a opus admiterii reclamantei la atestare, nu a fost adoptată, cum ar fi trebuit, dat fiind obiectul său, în temeiul dispozițiilor articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut și al Deciziei din 7 aprilie 2004, aplicabile procedurii de atestare, ci în temeiul articolului 43 din statut și a DGA 43, aplicabile procedurii de evaluare.
88 Rezultă din aceasta că decizia în litigiu, adoptată în mod greșit în temeiul articolului 43 din statut, a încălcat domeniul de aplicare al articolului 43, care este distinct de cel al articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut, precum și independența procedurilor de evaluare și de atestare, definite, în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozițiilor statutare menționate, prin DGA 43 și, respectiv, prin Decizia din 7 aprilie 2004.
89 Desigur, Comisia a invocat în ședință că Decizia sa din 29 noiembrie 2006, care a abrogat și a înlocuit Decizia din 7 aprilie 2004, stabilea o legătură între procedura de atestare și procedura de evaluare. Într‑adevăr, articolul 5 alineatul (1) din Decizia din 29 noiembrie 2006 prevede că un candidat poate fi admis la procedura de atestare numai dacă i s‑a recunoscut potențialul de a exercita atribuții de nivel „asistent administrativ”.
90 Cu toate acestea, Decizia din 29 noiembrie 2006 nu a intrat în vigoare, potrivit articolului 9, decât în ziua următoare adoptării sale. Așadar, Decizia din 7 aprilie 2004 era încă aplicabilă la 26 iunie 2006, dată la care REC 2005, care cuprinde decizia în litigiu, a fost confirmat de evaluatorul de apel și definitivat. În consecință, dacă decizia în litigiu a fost adoptată de Comisie, astfel cum a susținut în ședință, în temeiul deciziei ulterioare, din 29 noiembrie 2006, și presupunând că o astfel de posibilitate poate fi avută în vedere, aceasta a încălcat, pe lângă domeniul de aplicare al articolului 43 din statut și, respectiv, al articolului 10 alineatul (3) din anexa XIII la statut și dispozițiile de aplicare ale acestora, domeniile de aplicare ratione temporis ale Deciziilor sale din 7 aprilie 2004 și din 29 noiembrie 2006.
91 Prin urmare, cererea reclamantei de anulare a deciziei în litigiu, respectiv de anulare a REC 2005 în măsura în care prin acesta nu i s‑a recunoscut potențialul necesar pentru a exercita atribuțiile de asistent și, în consecință, i s‑a refuzat admiterea la procedura de atestare, este întemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
92 Potrivit articolului 122 din Regulamentul procedură, prevederile capitolului VIII din titlul II din acest regulament, referitoare la cheltuielile de judecată, nu se aplică decât cererilor înregistrate pe rolul Tribunalului începând cu data intrării în vigoare a acestui regulament, respectiv 1 noiembrie 2007. Prevederile pertinente în materie din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță continuă să se aplice mutatis mutandis cauzelor în curs de judecată înregistrate pe rolul Tribunalului înaintea acestei date.
93 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Anulează raportul asupra evoluției carierei întocmit în privința doamnei Putterie-De-Beukelaer pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005 în măsura în care nu recunoaște potențialul reclamantei pentru a exercita atribuții care aparțin categoriei B*.
2) Comisia Comunităților Europene suportă în totalitate cheltuielile de judecată.
Kreppel | Tagaras | Gervasoni |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 21 februarie 2008.
Textul prezentei decizii, precum și cel al deciziilor instanțelor comunitare citate în cuprinsul acesteia și nepublicate încă în Repertoriu sunt disponibile pe pagina de internet a Curții de Justiție: www.curia.europa.eu