HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)
6 octombrie 2015
Cauza F‑119/14
FE
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Recrutare – Concurs general – Înscriere pe lista de rezervă – Decizie a AIPN de a nu recruta un candidat care a reușit la concurs – Competențe ale comisiei de evaluare și, respectiv, ale AIPN – Condiții de admitere la concurs – Durata minimă de experiență profesională – Modalități de calcul – Eroare vădită de apreciere a comisiei de evaluare – Lipsă – Pierderea șansei de a fi recrutat – Despăgubire”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care FE solicită anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri a Comisiei Europene din 17 decembrie 2013 prin care se refuză recrutarea sa de către Direcția Generală Justiție din lista de rezervă a concursului EPSO/AD/42/05, precum și despăgubirea pentru prejudiciul material și moral pe care pretinde că l‑a suferit ca urmare a acestei decizii
Decizia: Anulează decizia din 17 decembrie 2013 prin care Comisia Europeană a refuzat recrutarea lui FE. Obligă Comisia Europeană la plata către FE a sumei de 10 000 de euro. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de FE.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Recrutare – Concurs – Comisie de evaluare – Independență – Limite – Adoptarea unor decizii nelegale – Obligațiile autorității împuternicite să facă numiri
(Statutul funcționarilor, art. 30 și anexa III)
2. Funcționari – Concurs – Organizarea și desfășurarea probelor de concurs – Repartizarea competențelor între autoritatea împuternicită să facă numiri și comisia de evaluare – Stabilire prin anunțul de concurs
(Statutul funcționarilor, anexa III)
3. Funcționari – Concurs – Condiții de admitere – Stabilire prin anunțul de concurs – Durata minimă a experienței profesionale – Lipsa unei indicații explicite în anunțul de concurs privind modul de calcul al acestei durate – Apreciere de către comisia de evaluare – Control al legalității efectuat de autoritatea împuternicită să facă numiri – Substituirea modului de calcul – Inadmisibilitate
[Statutul funcționarilor, art. 5 alin. (3)]
4. Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anulare a actului atacat care nu asigură repararea adecvată a prejudiciului material – Pierderea șansei de a fi recrutat – Criterii
[art. 340 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]
1. În domeniul recrutării personalului instituțiilor europene efectuate prin organizarea unui concurs general, instanța Uniunii a afirmat în mod constant că, din cauza principiului independenței care reglementează exercitarea funcțiilor proprii comisiilor de evaluare din cadrul concursurilor, autoritatea împuternicită să facă numiri nu are competența de a anula sau de a modifica o decizie pe care comisia de evaluare a adoptat‑o în cadrul competențelor sale, astfel cum au fost stabilite în special prin articolul 30 din statut, precum și prin articolul 5 din anexa III la acesta.
Cu toate acestea, fiind obligată să ia decizii care nu sunt afectate de nelegalitate, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate fi ținută de o decizie a comisiei de evaluare a cărei nelegalitate poate să afecteze, pe cale de consecință, propriile decizii administrative. De aceea, autoritatea împuternicită să facă numiri, înainte de a numi un funcționar, are obligația de a verifica dacă candidatul respectiv îndeplinește condițiile pe care statutul le impune, sub sancțiunea nulității deciziei de recrutare, pentru a putea fi recrutat în mod legal în serviciul Uniunii.
Atunci când, de exemplu, este evident că decizia comisiei de evaluare de a admite un candidat să susțină probele concursului este nelegală, întrucât este afectată de o eroare vădită, autoritatea împuternicită să facă numiri, căreia comisia de evaluare i‑a transmis lista de rezervă în care figurează numele acestui candidat care, între timp, a promovat probele, trebuie să refuze numirea candidatului menționat care a reușit la concurs.
(a se vedea punctele 39 și 40)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 23 octombrie 1986, Schwiering/Curtea de Conturi, 142/85, EU:C:1986:405, punctele 19 și 20, și Hotărârea din 20 februarie 1992, Parlamentul/Hanning, C‑345/90 P, EU:C:1992:79, punctul 22
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 23 octombrie 2012, Eklund/Comisia, F‑57/11, EU:F:2012:145, punctul 49, și Ordonanța din 10 iulie 2014, Mészáros/Comisia, F‑22/13, EU:F:2014:189, punctul 48
2. Anunțul de concurs constituie cadrul legalității oricărei proceduri de selecție pentru ocuparea unui post în cadrul instituțiilor Uniunii, în măsura în care, sub rezerva dispozițiilor superioare relevante ale statutului, inclusiv ale anexei III la statut, acesta reglementează, pe de o parte, repartizarea competențelor între AIPN și comisia de evaluare în organizarea și în desfășurarea probelor de concurs și stabilește, pe de altă parte, condițiile privind participarea candidaților, în special profilul acestora, drepturile și obligațiile lor specifice.
În consecință, anunțul de concurs ar fi lipsit de obiectul său dacă autoritatea împuternicită să facă numiri ar putea îndepărta de pe lista de rezervă un candidat care a reușit la concurs invocând o condiție sau o modalitate de admitere care nu figurează nici în anunțul menționat, nici în statut sau care nu a făcut în orice caz, anterior adoptării anunțului de concurs, obiectul unei publicări accesibile sau cunoscute în mod necesar de către comisia de evaluare, precum și de către candidații interesați.
Astfel, anunțul de concurs a încredințat numai comisiei de evaluare sarcina de a stabili, în exercitarea funcțiilor sale și în cadrul largii sale puteri de apreciere, lista candidaților admiși să susțină probele concursului.
(a se vedea punctele 42, 43 și 48)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 14 aprilie 2011, Šimonis/Comisia, F‑113/07, EU:F:2011:44, punctul 74, și Hotărârea din 15 octombrie 2014, Moschonaki/Comisia, F‑55/10 RENV, EU:F:2014:235, punctul 42
3. În ceea ce privește modul de calcul al duratei minime a experienței profesionale, comisia de evaluare, care nu este ținută de nicio modalitate prevăzută explicit în anunțul de concurs cu privire la modul de calcul al duratei experienței profesionale minime necesare admiterii la concurs, poate să aprecieze în mod rezonabil, pe baza largii sale puteri de apreciere în materie, că nu este necesar să se conformeze în mod specific modului de calcul al unei anumite instituții. În consecință, faptul că comisia de evaluare din cadrul concursului nu adoptă modul de calcul pe care serviciile instituției vizate îl utilizează pentru a calcula durata minimă a unei experiențe profesionale considerate ca raportată la o experiență de lucru cu normă întreagă nu înseamnă în mod automat că comisia de evaluare apreciază în mod eronat condiția privind durata minimă de experiență profesională pe care persoana interesată trebuie să o dovedească pentru admiterea participării sale la probele concursului.
În această privință, referitor la experiența profesională anterioară cerută, atunci când un anunț de concurs prevede o condiție specifică de admitere la probe de cel puțin doi ani de experiență profesională, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate, în momentul în care intenționează să recruteze un candidat care a reușit la concurs selectat ca atare de comisia de evaluare, să îl înlăture pe acest candidat care a reușit la concurs de pe lista de rezervă, invocând pentru aceasta modalități de apreciere și de calcul al experienței profesionale necesare pe care ea însăși a omis să le prevadă în anunțul de concurs sau care nu erau prevăzute într‑un act opozabil din punct de vedere juridic membrilor comisiei de evaluare, precum și oricărui candidat din concurs.
În caz contrar, principiul securității juridice, care este unul dintre principiile care reglementează orice procedură de concurs, ar fi iremediabil compromis. La nerespectarea principiului securității juridice s‑ar adăuga de asemenea nerespectarea principiului egalității de tratament.
(a se vedea punctele 57 și 61-64)
4. Angajarea răspunderii unei instituții presupune întrunirea mai multor condiții în ceea ce privește nelegalitatea conduitei imputate instituțiilor, realitatea pretinsului prejudiciu și existența unei legături de cauzalitate între conduita respectivă și prejudiciul invocat.
Împrejurarea că reclamanta a pierdut definitiv șansa de a fi numită pe un post de administrator de grad AD 7 dă dreptul, cu respectarea celorlalte condiții legale, la reparare. Cu toate acestea, prejudiciul material pentru care este întemeiată să obțină despăgubirea nu este legat de un beneficiu nerealizat, ci de pierderea șansei de a fi fost angajată în calitate de funcționar pe postul care făcea obiectul procedurii de recrutare în discuție.
În consecință, ținând seama de posibilitatea Tribunalului Funcției Publice de a evalua prejudiciul ex aequo et bono, se va face o justă reparare a întregului prejudiciu material suferit de reclamantă, având în vedere în special salariul lunar corespunzător postului care urma să fie ocupat, caracterul real al șansei pierdute, prima dată posibilă de recrutare și situația profesională a acesteia în perioada de referință.
(a se vedea punctele 120, 123, 129 și 130)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 1 iunie 1994, Comisia/Brazzelli Lualdi și alții, C‑136/92 P, EU:C:1994:211, punctul 42, și Hotărârea din 21 februarie 2008, Comisia/Girardot, C‑348/06 P, EU:C:2008:107, punctul 52
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 13 septembrie 2011, AA/Comisia, F‑101/09, EU:F:2011:133, punctele 79-82