Language of document : ECLI:EU:T:2016:427

Cauza T‑131/16 R

Regatul Belgiei

împotriva

Comisiei Europene

„Măsuri provizorii – Ajutoare de stat – Sistem fiscal de scutire aplicabil profitului excedentar al anumitor întreprinderi multinaționale – Scutire acordată în temeiul unor decizii fiscale anticipate (tax rulings) – Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața internă și se dispune recuperarea ajutoarelor – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței”

Sumar – Ordonanța președintelui Tribunalului din 19 iulie 2016

1.      Procedură de măsuri provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Fumus boni iuris – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Caracter cumulativ – Ordine de examinare și mod de verificare – Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (3)]

2.      Procedură de măsuri provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Sarcina probei – Obligația de a furniza indicații concrete și precise susținute prin mijloace de probă scrise detaliate

(art. 278 TFUE și art. 279 TFUE)

3.      Procedură de măsuri provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Prejudiciu care poate fi invocat de un stat membru – Obligația de a dovedi o afectare serioasă a misiunilor de stat, a ordinii publice și a unui întreg sector al economiei în absența măsurii provizorii – Lipsa unor probe privind urgența – Fumus boni iuris – Lipsa incidenței asupra obligației privind o examinare distinctă a urgenței

(art. 278 TFUE și art. 279 TFUE)

4.      Procedură de măsuri provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Decizie a Comisiei de recuperare a unui ajutor de stat – Interes general susținut de Comisie și interes al beneficiarului ajutorului – Lipsa urgenței și a unor împrejurări excepționale – Supremația interesului general

[art. 108 alin. (2) TFUE și art. 278 TFUE]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 12-14)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 22 și 23)

3.      Statele membre sunt răspunzătoare de interesele considerate generale pe plan național. Prin urmare, în special în materia ajutoarelor de stat, ele pot asigura apărarea acestora în cadrul unei proceduri de măsuri provizorii și pot solicita dispunerea unor măsuri provizorii susținând că măsura contestată riscă să compromită în mod serios îndeplinirea misiunilor lor de stat și ordinea publică. În plus, statele membre pot invoca prejudicii care afectează un sector al economiei lor, în special în cazul în care măsura contestată poate avea repercusiuni defavorabile asupra nivelului de încadrare în muncă și asupra costului vieții. În schimb, nu este suficient ca acestea să invoce prejudiciul pe care l‑ar suferi un număr limitat de întreprinderi în cazul în care acestea din urmă, considerate individual, nu reprezintă un sector întreg al economiei naționale.

Relaxarea condițiilor aplicabile în cazul examinării existenței urgenței nu a fost admisă decât în contenciosul privind măsurile restrictive în materie de politică externă și de securitate comună, în contenciosul privind încheierea contractelor de achiziții publice și în contenciosul privind accesul la documente, în cadrul cărora, din rațiuni sistemice, pare excesiv de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se îndeplinească condițiile prevăzute în Regulamentul de procedură și interpretate în mod tradițional în jurisprudență.

Cu excepția contencioaselor menționate, reclamantul rămâne ținut să demonstreze iminența unui prejudiciu grav și ireparabil, întrucât un fumus boni iuris, oricât de puternic ar fi, nu poate suplini lipsa urgenței.

(a se vedea punctele 24 și 37-43)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 45-49)