ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

14 decembrie 2007

Cauza F‑131/06

Robert Steinmetz

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Soluționare amiabilă – Executarea unui acord – Refuzul rambursării cheltuielilor în cadrul unei delegații – Inadmisibilitate vădită – Lipsa interesului de a exercita acțiunea – Repartizarea cheltuielilor de judecată – Cheltuieli de judecată provocate în mod nejustificat sau șicanatoriu”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul Steinmetz solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 21 februarie 2006, în măsura în care prin aceasta s‑ar refuza executarea integrală a unui acord în cadrul unei reglementări amiabile intervenite între părți în fața Tribunalului de Primă Instanță în cauza T‑155/05 și, pe de altă parte, plata sumei de un euro cu titlul simbolic drept despăgubire pentru prejudiciul moral pe care îl invocă

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată, cu excepția unei sume de 500 de euro. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în limita a 500 de euro.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Admisibilitatea actelor de procedură – Apreciere la momentul introducerii actului

(Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 114)

2.      Funcționari – Acțiune – Acțiune care încalcă conținutul unei soluționări amiabile ce a condus anterior la o desistare – Lipsa interesului de a exercita acțiunea

1.      În același mod în care admisibilitatea unei acțiuni se apreciază la momentul introducerii sale, admisibilitatea altor acte procedurale, precum un act prin care se invocă o excepție de inadmisibilitate, se apreciază la momentul introducerii lor. O astfel de interpretare garantează respectarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime.

(a se vedea punctul 27)

Trimitere la:

Curte: 27 noiembrie 1984, Bensider și alții/Comisia, 50/84, Rec., p. 3991, punctul 8

Tribunalul de Primă Instanță: 8 octombrie 2001, Stauner și alții/Parlamentul European și Comisia, T‑236/00 R II, Rec., p. II‑2943, punctul 49; 9 iulie 2003, Commerzbank/Comisia, T‑219/01, Rec., p. II‑2843, punctul 61

2.      În cazul în care, în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului, un reclamant propune instituției pârâte un proiect de soluționare amiabilă a litigiului, iar instituția acceptă parțial această propunere și, pe baza acestei acceptări parțiale reclamantul solicită și obține de la Tribunal radierea cauzei, trebuie să se considere că partea interesată a achiesat la acordul propus în ultimă instanță de instituție și nu are, prin urmare, un interes să conteste conținutul unui astfel de acord sub pretextul că nu ar corespunde celui pe care l‑a sugerat inițial.

În cazul în care instituția s‑a conformat integral angajamentelor care rezultă dintr‑un acord intervenit în litigiul în care era implicată împotriva reclamantului, acesta nu are un interes să reproșeze instituției menționate faptul că nu a respectat termenii acestui acord.

(a se vedea punctele 44-52)