ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

10 noiembrie 2009

Cauza F‑14/08 DEP

X

împotriva

Parlamentului European

„Procedură — Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Obiectul: Cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată formulată de X, în temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene, în urma Ordonanței Tribunalului din 18 decembrie 2008 (F‑14/08, X/Parlamentul European, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000)

Decizia: Valoarea cheltuielilor de judecată recuperabile de către X în cauza F‑14/08 se stabilește la 5 670 de euro, la suma menționată aplicându‑se dobânzi moratorii calculate de la data comunicării prezentei ordonanțe până la data plății. Rata dobânzii aplicabilă se calculează pe baza ratei fixate de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare, aplicabilă în perioada sus‑menționată, majorată cu două puncte, sub rezerva limitei maxime de 6 %, solicitată de reclamantă.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură — Cheltuieli de judecată — Stabilire — Cheltuieli de judecată recuperabile — Noțiune

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

2.      Procedură — Cheltuieli de judecată — Stabilire — Elemente ce trebuie luate în considerare

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

3.      Procedură — Cheltuieli de judecată — Stabilire — Dobânzi moratorii

1.      Potrivit articolului 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cheltuielile de judecată recuperabile sunt limitate, pe de o parte, la cele efectuate în legătură cu procedura la Tribunalul Funcției Publice și, pe de altă parte, la cele care au fost necesare în legătură cu aceasta. Pe de altă parte, îi revine reclamantului obligația de a prezenta documente justificative de natură să probeze caracterul efectiv al cheltuielilor de judecată a căror rambursare o solicită.

(a se vedea punctul 21)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 20 noiembrie 2002, Spruyt/Comisia, T‑171/00 DEP, RecFP, p. I‑A‑225 și II‑1127, punctul 22; 8 iulie 2004, De Nicola/BEI, T‑7/98 DEP, T‑208/98 DEP și T‑109/99 DEP, RecFP, p. I‑A‑219 și II‑973, punctul 42

Tribunalul Funcției Publice: 16 mai 2007, Chatziioannidou/Comisia, F‑100/05 DEP, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 17

2.      Instanța comunitară nu are competența de a stabili onorariile datorate de părți propriilor lor avocați, ci de a determina valoarea până la care aceste remunerații pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Atunci când se pronunță cu privire la cererea de stabilire a cheltuielilor de judecată, instanța comunitară nu are obligația de a lua în considerare un tarif național prin care se stabilesc onorariile avocaților, nici un eventual acord încheiat în această privință între partea interesată și agenții sau consilierii acesteia.

În lipsa unor dispoziții comunitare de natură tarifară, instanța comunitară trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând seama de obiectul și de natura litigiului, de importanța acestuia din perspectiva dreptului comunitar, precum și de dificultățile cauzei, de volumul de muncă pe care procedura contencioasă l‑a necesitat din partea agenților sau a consilierilor care au participat la aceasta și de interesele economice pe care le‑a reprezentat litigiul pentru părți. Libertatea de apreciere a instanței comunitare o poate conduce să stabilească valoarea cheltuielilor de judecată recuperabile la un nivel inferior celui pe care partea care este obligată să le suporte ar fi fost dispusă să le plătească celeilalte părți.

(a se vedea punctele 22 și 23)

Trimitere la:

Curte: 8 februarie 2007, Groupe Danone/Comisia, C‑3/06 P, Rep., p. I‑1331, punctele 61 și 62

Tribunalul de Primă Instanță: Spruyt/Comisia, citată anterior, punctele 25 și 26; De Nicola/BEI, citată anterior, punctul 32; 2 iunie 2009, Sison/Consiliul, T‑47/03 DEP, Rep., p. II‑1483, punctul 48

Tribunalul Funcției Publice: Chatziioannidou/Comisia, citată anterior, punctul 20

3.      Reclamantul are dreptul la dobânzi moratorii aplicabile cheltuielilor de judecată recuperabile stabilite de instanță începând de la data comunicării ordonanței de stabilire a cheltuielilor de judecată până la data plății efective a cheltuielilor de judecată menționate.

(a se vedea punctul 38)