Cauza C‑167/12

C. D.

împotriva

S. T.

(cerere de decizie preliminară formulată de Employment Tribunal, Newcastle upon Tyne)

„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 92/85/CEE − Măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează – Articolul 8 – Mamă beneficiară care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat – Refuz de a‑i acorda acesteia un concediu de maternitate – Directiva 2006/54/CE – Egalitate de tratament între lucrătorii de sex masculin și lucrătorii de sex feminin – Articolul 14 – Tratament mai puțin favorabil al unei mame beneficiare în ceea ce privește acordarea unui concediu de maternitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 martie 2014

1.        Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Lucrătoare gravide, care au născut de curând sau care alăptează – Directiva 92/85 – Dreptul de a beneficia de concediu de maternitate – Mamă beneficiară care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame‑surogat – Lucrătoare care nu se încadrează în articolul 8 din Directiva 92/85 – Posibilitatea statelor membre de a aplica sau de a introduce dispoziții mai favorabile

(Directiva 92/85 a Consiliului, art. 8)

2.        Politica socială – Lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin – Accesul la încadrarea în muncă și condițiile de muncă – Egalitate de tratament –Directiva 2006/54 – Refuzul de a acorda un concediu de maternitate unei mame beneficiare – Tratament mai puțin favorabil determinat de sarcină sau de concediul de maternitate – Inexistenţă

[Directiva 2006/54 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (a) și (b) și alin. (2) lit. (c) și art. 14; Directiva 92/85 a Consiliului, art. 8]

1.        Directiva 92/85 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează trebuie interpretată în sensul că statele membre nu sunt obligate să acorde un concediu de maternitate în temeiul articolului 8 din această directivă unei lucrătoare, în calitatea sa de mamă beneficiară care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat, nici chiar în cazul în care aceasta poate să alăpteze copilul respectiv după naștere sau îl alăptează în mod efectiv.

Rezultă deopotrivă din obiectivul Directivei 92/85, din modul de redactare a articolului 8 din aceasta, care se referă în mod expres la naștere, precum și din jurisprudența Curții de Justiție că concediul de maternitate prevăzut la articolul 8 are ca scop protejarea sănătății mamei copilului în situația specifică de vulnerabilitate care decurge din sarcina sa. În această privință, deși, desigur, Curtea a decis că concediul de maternitate urmărește să asigure și protejarea raporturilor caracteristice dintre femeie și copilul său, acest obiectiv privește totuși numai perioada ulterioară sarcinii și nașterii. Rezultă că acordarea unui concediu de maternitate în temeiul articolului 8 din Directiva 92/85 presupune ca lucrătoarea care beneficiază de acesta să fie gravidă și să dea naștere copilului. În aceste condiții, o lucrătoare, în calitatea sa de mamă beneficiară care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat, nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții, nici chiar în cazul în care aceasta poate să alăpteze copilul respectiv după naștere sau îl alăptează în mod efectiv. În consecință, statele membre nu sunt obligate să acorde unei astfel de lucrătoare dreptul la un concediu de maternitate în temeiul acestui articol.

Astfel fiind, Directiva 92/85 are ca obiectiv stabilirea unor cerințe minimale în materia protejării lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează. În consecință, această directivă nu exclude nicidecum posibilitatea statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile protecției securității și sănătății mamelor beneficiare care au avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat, permițându‑le acestora să beneficieze de un concediu de maternitate ca urmare a nașterii acestui copil.

(a se vedea punctele 35-37 și 40-43 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 14 din Directiva 2006/54 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă coroborat cu articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatul (2) litera (c) din această directivă trebuie interpretat în sensul că refuzul unui angajator de a‑i acorda concediu de maternitate unei mame beneficiare care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat nu constituie o discriminare pe criterii de sex.

Astfel, refuzul de a acorda un concediu de maternitate într‑o asemenea ipoteză constituie o discriminare directă pe criterii de sex în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din directiva menționată atunci când motivul esențial al acestui refuz li se aplică exclusiv lucrătorilor de un anumit sex. Totuși, o asemenea discriminare directă nu există din moment ce, în temeiul reglementării naționale, un tată beneficiar care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat este tratat în același mod ca o mamă beneficiară aflată într‑o situație comparabilă, respectiv nu are nici el dreptul la un concediu plătit echivalent concediului de maternitate. În plus, nu există discriminare indirectă în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din directivă atunci când niciun element nu poate dovedi că refuzul de a acorda concediul ar dezavantaja în mod special lucrătorii de sex feminin în raport cu lucrătorii de sex masculin.

De altfel, potrivit articolului 2 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2006/54, orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei și determinat de sarcină sau de concediul de maternitate în sensul Directivei 92/85 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează constituie o discriminare în sensul Directivei 2006/54. Totuși, pe de o parte, o mamă beneficiară care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat nu poate, prin definiție, să facă obiectul unui tratament mai puțin favorabil legat de sarcina sa, dat fiind că ea nu a fost însărcinată. Pe de altă parte, întrucât Directiva 92/85 nu prevede acordarea unui concediu de maternitate unei lucrătoare în calitatea sa de mamă beneficiară care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat, această mamă beneficiară nu face obiectul unui tratament mai puțin favorabil legat de efectuarea unui concediu de maternitate, în sensul Directivei 92/85.

(a se vedea punctele 46, 47, 49, 51-53 și 55 și dispozitiv 2)