Language of document : ECLI:EU:F:2011:40

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a treia)

13 aprilie 2011


Cauza F‑73/09


Viktor Sukup

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Remunerație și indemnizații – Alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere – Alocație școlară – Atribuire cu titlu retroactiv”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Sukup solicită, în esență, anularea deciziei Comisiei prin care se stabilește că alocația pentru creșterea copilului aflat în întreținere și alocația școlară nu i se pot acorda cu efect retroactiv

Decizia:      Respinge acțiunea. Reclamantul suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Act care, obiectiv, poate fi considerat drept o decizie definitivă

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]

2.      Funcționari – Remunerație – Alocații familiale – Alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere și alocație școlară – Plată retroactivă – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 2 și 3)

3.      Funcționari – Remunerație – Alocații familiale – Alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere și alocație școlară – Plată retroactivă ca urmare a stabilirii drepturilor unui funcționar pentru perioada în cauză prin intermediul unei decizii negative anterioare – Excludere

(Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 2 și 3)

4.      Funcționari – Acte ale administrației – Retroactivitate – Condiții

5.      Funcționari – Acțiune – Cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut – Cerere de plată retroactivă a alocațiilor – Respectarea unui termen rezonabil

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]

1.      Chiar dacă poziția defavorabilă pe care administrația o adoptă ca urmare a unei cereri a unui funcționar referitoare la posibilitatea plății retroactive a unei alocații în ipoteza în care acesta ar solicita‑o nu este destinată să fie aplicată efectiv decât ulterior, se poate considera că aceasta stabilește principiul unui refuz de plată a alocației cu titlu retroactiv. În consecință, ea reprezintă un act care îl lezează pe funcționarul menționat, fără a fi necesar de altfel să se determine dacă cererea acestuia trebuie considerată o cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut sau drept o simplă solicitare a unor informații.

(a se vedea punctul 42)

Trimitere la:

Curte: 1 februarie 1979, Deshormes/Comisia, 17/78, punctele 9-12

2.      Chiar dacă posibilitatea unei plăți retroactive a alocației pentru creșterea copilului aflat în întreținere și a alocației școlare nu este prevăzută expres de statut, nu reiese din nicio dispoziție a statutului că un funcționar a cărui situație ar îndeplini condițiile prevăzute de statut pentru a beneficia de alocațiile în cauză nu poate solicita plata acestora pentru trecut, nici că administrația poate respinge această cerere pentru simplul motiv că ar avea caracter retroactiv. Într‑adevăr, o astfel de plată ar reprezenta numai consecința drepturilor care au luat naștere din momentul în care situația funcționarului a corespuns cu cerințele prevăzute de statut, ceea ce se putea produce anterior datei la care funcționarul și‑a depus cererea de plată a alocațiilor în cauză. Astfel, posibilitatea unei plăți retroactive nu este, în principiu, exclusă de statut.

(a se vedea punctul 59)

3.      Statutul nu prevede expres că un funcționar are dreptul la plata retroactivă a alocației pentru creșterea copilului aflat în întreținere sau a alocației școlare în cazul în care drepturile sale pentru perioada în cauză au fost stabilite printr‑o decizie negativă anterioară.

Astfel, în timp ce administrația adoptă o decizie prin care refuză să acorde alocația pentru creșterea copilului aflat în întreținere sau alocația școlară unui funcționar, această decizie determină drepturile acestuia atât timp cât rămâne în vigoare. În aceste condiții, funcționarul nu poate obține plata alocațiilor corespunzătoare perioadelor trecute, pentru care drepturile sale sunt stabilite prin această decizie.

(a se vedea punctele 64 și 65)

4.      O decizie care nu a putut fi adoptată, din rațiuni practice, chiar în ziua intrării în funcție a unui funcționar are în mod obligatoriu aplicabilitate retroactivă în vederea stabilirii situației administrative a acestuia începând cu data intrării sale în funcție.

O astfel de aplicabilitate retroactivă – care nu aduce atingere niciunui drept dobândit anterior de funcționar – nu este nelegală în cazul în care decizia este adoptată și comunicată persoanei interesate într‑un termen suficient de scurt după intrarea în funcție pentru a se putea justifica prin considerentele practice menționate.

(a se vedea punctele 70 și 71)

5.      Un funcționar care nu a demonstrat că se confruntă cu o situație excepțională datorată unor cauze care nu îi sunt imputabile și care nu îi permit să introducă o cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut prin care urmărește să își exercite sau, cel puțin, să își conserve drepturile în materie de alocații nu poate fi considerat că a introdus cererea respectivă într‑un termen rezonabil în cazul în care perioada care a trecut între momentul în care persoana interesată a fost în măsură să informeze administrația în legătură cu dificultățile cu care se confrunta și cel în care a sesizat‑o cu privire la situația sa depășește timpul necesar pentru a pregăti această cerere și a o prezenta administrației.

Ținând seama de lipsa unui termen rezonabil pentru prezentarea cererii menționate, nu se poate reproșa în niciun caz administrației refuzul unei plăți retroactive a alocațiilor în cauză, nu numai de la intrarea în serviciu a funcționarului, ci chiar de la momentul în care s‑a stabilit existența dificultăților sus‑menționate.

(a se vedea punctele 83-85)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 29 aprilie 2002, Hilden/Comisia, T‑70/98, punctul 42