HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
5 mai 2009
Cauza F‑27/08
Manuel Simões Dos Santos
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2003 – Executarea unei hotărâri a instanței comunitare – Suprimare a punctelor de merit lipsită de temei legal – Principiul neretroactivității actelor comunitare – Nerespectarea autorității de lucru judecat – Competență de fond – Obligare din oficiu la plata unei despăgubiri – Prejudiciu moral”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Simões Dos Santos solicită anularea, printre altele, a deciziei PERS‑01‑07 a președintelui OAPI din 6 iunie 2007 prin care i se atribuie puncte de promovare în cadrul exercițiului de promovare 2003, a deciziei ADM‑07‑17 din 6 iunie 2007, decizie interpretativă a deciziei ADM‑03‑35 referitoare la cariera și la promovarea funcționarilor și a agenților temporari, și a scrisorii autorității împuternicite să facă numiri din 15 iunie 2007 privind atribuirea definitivă de puncte de merit pentru exercițiul 2007
Decizia: Anulează decizia PERS‑01‑07 și scrisoarea OAPI din 15 iunie 2007, în măsura în care implică o constatare a dispariției soldului de puncte de merit ale reclamantului, astfel cum este recunoscut prin decizia PERS‑PROM‑39‑03rev1 din 30 martie 2004 privind promovarea. Obligă OAPI la plata către reclamant a sumei de 12 000 de euro. Respinge celelalte capete de cerere formulate în concluziile acțiunii. Obligă OAPI la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant. Obligă reclamantul la suportarea unui sfert din propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiune – Acțiune în anulare îndreptată împotriva unei decizii confirmative – Inadmisibilitate – Condiție – Decizie confirmată care a dobândit un caracter definitiv
(Statutul funcționarilor, art. 91)
2. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Obiect
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]
3. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Anulare a unui act comunitar pentru insuficiență a temeiului legal – Adoptare a unei decizii retroactive pentru acoperirea nelegalității inițiale – Admisibilitate excepțională – Condiții
(art. 231 primul paragraf CE)
4. Funcționari – Acțiune – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Întindere
(art. 233 CE)
5. Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Condiții – Prejudiciu
6. Funcționari – Acțiune – Competență de fond – Posibilitatea de a obliga din oficiu instituția pârâtă la plata unei despăgubiri
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]
1. O acțiune în anulare îndreptată de un funcționar împotriva unei decizii confirmative nu este inadmisibilă decât dacă decizia confirmată a devenit definitivă față de persoana interesată, fără a fi făcut obiectul unei acțiuni introduse în termenele stabilite. În caz contrar, persoana interesată are dreptul de a ataca fie decizia confirmată, fie decizia confirmativă, fie ambele decizii.
(a se vedea punctul 73)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 27 octombrie 1994, Chavane de Dalmassy și alții/Comisia, T‑64/92, RecFP, p. I‑A‑227 și II‑723, punctul 25; 25 octombrie 2005, Salazar Brier/Comisia, T‑83/03, RecFP, p. I‑A‑311 și II‑1407, punctul 17
2. Nicio dispoziție din statut nu impune funcționarului să prezinte o reclamație prealabilă distinctă pentru fiecare decizie administrativă pe care o contestă. Tot astfel cum funcționarul poate introduce mai multe reclamații împotriva aceleiași decizii, cu condiția de a o face în termenul statutar de trei luni, niciun text nu se opune ca un funcționar să conteste, printr‑o singură reclamație, mai multe decizii care îl privesc, astfel cum rezultă dintr‑o practică constantă în cadrul instituțiilor.
(a se vedea punctul 76)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 17 mai 1995, Kratz/Comisia, T‑10/94, RecFP, p. I‑A‑99 și II‑315, punctele 19 și 20; 8 noiembrie 2000, Ghignone și alții/Consiliul, T‑44/97, RecFP, p. I‑A‑223 și II‑1023, punctul 39
3. Dacă, în general, principiul securității raporturilor juridice se opune stabilirii punctului de pornire a efectelor în timp ale unui act comunitar la o dată anterioară publicării sale, în mod excepțional, situația poate fi diferită atunci când obiectivul ce trebuie atins o impune și atunci când încrederea legitimă a celor în cauză este respectată în mod corespunzător. Astfel, este posibil pentru administrație, ca urmare a unei anulări contestabile în justiție, să adopte un act cu aplicabilitate retroactivă, cu condiția respectării acestor condiții.
Astfel, este afectată de nelegalitate o decizie care, ca urmare a unei anulări de către instanța comunitară a unei decizii administrative pentru lipsă de temei legal, are aplicabilitate retroactivă, cu toate că scopul care trebuie atins, invocat de instituție, nu susținea o astfel de retroactivitate și că încrederea legitimă a persoanelor interesate de actul menționat nu a fost respectată.
(a se vedea punctele 100, 101, 104-106, 113 și 117)
Trimitere la:
Curte: 11 iulie 1991, Crispoltoni, C‑368/89, Rec., p. I‑3695, punctul 17
4. În temeiul articolului 233 CE, pentru a se conforma hotărârii de anulare și pentru a‑i asigura deplina executare, instituția care adoptă actul anulat trebuie să respecte nu numai dispozitivul hotărârii, ci și motivele care au determinat‑o și care constituie sprijinul necesar, în sensul că sunt indispensabile pentru a se determina sensul exact al celor hotărâte în dispozitiv. Astfel, aceste motive sunt cele care, pe de o parte, identifică dispoziția exactă considerată nelegală și care, pe de altă parte, lasă să apară motivele exacte ale nelegalității constatate în dispozitiv și pe care instituția vizată trebuie să le ia în considerare înlocuind actul anulat. În plus, articolul 233 CE impune instituției vizate să evite ca orice act care trebuie să înlocuiască actul anulat să fie afectat de aceleași neregularități ca și cele identificate în hotărârea de anulare.
Astfel, nu respectă autoritatea de lucru judecat o instituție care, pentru executarea unei hotărâri de anulare, interpretează un act complet contrar modului de interpretare reținut de instanța comunitară în hotărârea de anulare menționată.
(a se vedea punctele 120 și 124)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 13 septembrie 2005, Recalde Langarica/Comisia, T‑283/03, RecFP, p. I‑A‑235 și II‑1075, punctele 50 și 51
5. Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere pentru alegerea funcționarilor care trebuie promovați. De aici rezultă că, chiar atunci când se dovedește că autoritatea menționată a săvârșit nelegalități în procedura de promovare în detrimentul unui funcționar, aceste elemente, prin ele însele, nu pot fi suficiente, fără a nega larga sa putere de apreciere în materie de promovare, pentru a concluziona că, în lipsa unor astfel de nelegalități, funcționarul ar fi fost efectiv promovat și că, prin urmare, prejudiciul material invocat ar fi cert și actual. Astfel, statutul nu conferă niciun drept la promovare, nici chiar funcționarilor care îndeplinesc toate condițiile pentru a putea fi promovați.
(a se vedea punctul 133)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 22 februarie 2000, Rose/Comisia, T‑22/99, RecFP, p. I‑A‑27 și II‑115, punctul 37
6. Instanța comunitară poate, pentru a asigura un efect util unei hotărâri de anulare, a cărei executare prezintă dificultăți speciale, să facă uz de competența sa de fond în litigiile cu caracter financiar și să oblige, la nevoie chiar din oficiu, pârâta la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin greșeala sa de serviciu.
(a se vedea punctele 142 și 144)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 22 octombrie 2008, Tzirani/Comisia, F‑46/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 214