Language of document : ECLI:EU:C:2018:988

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

6 decembrie 2018(*)

„Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Dreptul mărcilor – Directiva 2008/95/CE – Articolul 3 alineatul (1) litera (c) – Motive de nulitate – Marcă verbală compusă exclusiv din semne sau din indicii care pot servi pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Alte caracteristici ale unui produs sau ale unui serviciu – Instalație de fabricație a unui produs – Marcă verbală constituită dintr‑un semn care desemnează produse vinicole și dintr‑o denumire geografică, care compun un element verbal al denumirii sociale a titularului mărcii”

În cauza C‑629/17,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Supremo Tribunal de Justiça (Curtea Supremă de Justiție, Portugalia), prin decizia din 28 septembrie 2017, primită de Curte la 18 octombrie 2017, în procedura

J. Portugal Ramos Vinhos SA

împotriva

Adega Cooperativa de Borba CRL,

CURTEA (Camera a patra),

compusă din domnul M. Vilaras (raportor), președinte de cameră, doamna R. Silva de Lapuerta, vicepreședintă, îndeplinind funcția de judecător al Camerei a patra, și domnii D. Šváby, S. Rodin și N. Piçarra, judecători,

avocat general: domnul M. Campos Sánchez‑Bordona,

grefier: doamna M. Ferreira, administratoare principală,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 17 octombrie 2018,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru J. Portugal Ramos Vinhos SA, de J. P. de Oliveira Vaz Miranda de Sousa, advogado;

–        pentru Adega Cooperativa de Borba CRL, de C. de Almeida Carvalho, advogada;

–        pentru Comisia Europeană, de P. Costa de Oliveira și de É. Gippini Fournier, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între J. Portugal Ramos Vinhos SA, pe de o parte, și Adega Cooperativa de Borba CRL, pe de altă parte, în legătură cu o acțiune în anularea în special a înregistrării mărcii „adegaborba.pt”, al cărei titular este aceasta din urmă.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

3        Articolul 2 din Directiva 2008/95, intitulat „Semne care pot să constituie o marcă”, prevede:

„Pot constitui mărci toate semnele susceptibile de reprezentare grafică, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său, cu condiția ca astfel de semne să fie capabile să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”

4        Articolul 3 din această directivă, intitulat „Motivele de refuz sau de nulitate”, prevede la alineatul (1):

„Sunt refuzate înregistrării sau pot să fie declarate nule, dacă sunt înregistrate:

[…]

(b)      mărcile fără caracter distinctiv;

(c)      mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicii putând servi, în comerț, pentru a desemna felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării de servicii sau alte caracteristici ale acestora;

[…]”

5        Potrivit articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671):

„Înregistrarea unei mărci care conține sau constă într‑o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată care nu respectă specificațiile produsului în cauză sau a cărei utilizare face obiectul articolului 103 alineatul (2) și care se referă la un produs care se înscrie în una dintre categoriile enumerate în partea II din anexa VII este:

(a)      refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este înaintată după data de prezentare la Comisie a cererii de protecție privind denumirea de origine sau indicația geografică și, prin urmare, denumirea de origine sau indicația geografică este protejată; sau

(b)      anulată.”

 Dreptul portughez

6        Articolul 223 din Código da Propriedade Industrial (Codul privind proprietatea industrială, denumit în continuare „CPI”), intitulat „Excepții”, are următorul cuprins:

„1 – Nu îndeplinesc condițiile prevăzute de articolul precedent:

a)      mărcile fără caracter distinctiv;

[…]

c)      semne care sunt compuse exclusiv din indicii ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică, data fabricației sau mijlocul de fabricație a produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale produsului sau serviciului;

[…]

3 – La cererea solicitantului sau a persoanei care a formulat opoziția, Instituto Nacional da Propriedade Industrial [(Institutul Național al Proprietății Industriale, Portugalia)] indică în certificatul de înregistrare elementele constitutive ale mărcii cu privire la care solicitantul nu dispune de un drept exclusiv de utilizare.”

 Litigiul principal și întrebarea preliminară

7        În cursul anului 2012, reclamanta din litigiul principal, J. Portugal Ramos Vinhos, a introdus o acțiune în anularea înregistrării de către Adega Cooperativa de Borba a mai multor mărci naționale, dintre care una reprezentată de semnul verbal „adegaborba.pt”, care desemna produse vinicole.

8        Această acțiune a fost respinsă în primă instanță de Tribunal da Propriedade Intelectual (Tribunalul de Proprietate Intelectuală, Portugalia) și, în apel, de Tribunal da Relação de Lisboa (Curtea de Apel din Lisabona, Portugalia).

9        Aceste două instanțe au considerat că semnul verbal „adegaborba.pt”, atunci când este folosit de un producător din regiunea Borba (Portugalia), cum este cazul în speță, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 223 alineatul 1 litera c) din CPI. În special, Tribunal da Relação de Lisboa (Curtea de Apel din Lisabona) a considerat că termenul „adega” este un termen distinctiv în sectorul vinurilor, desemnând vinurile provenite de la producători din cadrul cooperativei Adega Cooperativa de Borba.

10      J. Portugal Ramos Vinhos a formulat recurs împotriva deciziei Tribunal da Relação de Lisboa (Curtea de Apel din Lisabona) la instanța de trimitere, și anume Supremo Tribunal de Justiça (Curtea Supremă, Portugalia). Această din urmă instanță precizează că litigiul aflat pe rolul său privește doar semnul verbal „adegaborba.pt”, al cărui caracter distinctiv trebuie stabilit.

11      Aceasta subliniază că respectiva marcă este folosită de o persoană juridică, mai precis de Adega Cooperativa de Borba, a cărei denumire cuprinde de asemenea termenul „adega”.

12      În plus, instanța de trimitere arată că articolul 223 alineatul 1 litera c) din CPI face referire la indicii pertinente pentru a desemna „mijlocul de fabricație” a produsului, în timp ce articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95 nu face referire în mod explicit la „mijlocul de fabricație”, ci menționează „alte caracteristici” ale produselor care pot fi considerate descriptive în privința acestora.

13      În această privință, instanța de trimitere dorește să se stabilească dacă termenul „adega” („cramă”), atunci când este utilizat în domeniul produselor vinicole, trebuie considerat un termen pur descriptiv, întrucât face referire la un mijloc de fabricație a acestor produse, sau dacă face referire la o simplă caracteristică a respectivelor produse, care se adaugă la cele prevăzute în mod expres de Directiva 2008/95.

14      În aceste condiții, Supremo Tribunal de Justiça (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„În contextul examinării admisibilității unei cereri de înregistrare a unor semne sau indicii pentru desemnarea unor produse vinicole, expresia «indicii putând servi, în comerț, pentru a desemna alte caracteristici ale produsului sau ale prestării de servicii», prevăzută la articolul [3] alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95, trebuie interpretată în sensul că include trimiterea, în expresii verbale adoptate ca marcă ce includ o denumire geografică protejată ca denumire de origine a unui vin, la termenul «adega», ca expresie utilizată în mod curent pentru identificarea instalațiilor și a incintelor în care este fabricat acest tip de produse, în expresia verbală adoptată ca marcă, în cazurile în care această expresie («adega») este unul dintre diferitele elemente verbale care compun denumirea persoanei juridice care dorește să obțină înregistrarea mărcii?”

 Cu privire la întrebarea preliminară

15      Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că trebuie refuzată înregistrarea unei mărci compuse dintr‑un semn verbal precum cel în discuție în litigiul principal, care desemnează produse vinicole și conține o denumire geografică, din moment ce acest semn cuprinde în special un termen care, pe de o parte, este folosit în mod curent pentru a desemna instalațiile sau localurile în care sunt fabricate astfel de produse și, pe de altă parte, este de asemenea unul dintre elementele verbale care compun denumirea socială a persoanei juridice care urmărește să obțină înregistrarea acestei mărci.

16      Curtea a stabilit deja, cu privire la Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), că articolul 3 alineatul (1) litera (c) din această directivă, a cărui formulare este în esență identică cu cea a articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95, urmărește un obiectiv de interes general, care impune ca semnele sau indicațiile care descriu categoriile de produse sau servicii pentru care este solicitată înregistrarea să poată fi utilizate liber de către toți, inclusiv în calitate de mărci colective sau în mărci complexe sau grafice (Hotărârea din 4 mai 1999, Windsurfing Chiemsee, C‑108/97 și C‑109/97, EU:C:1999:230, punctul 25, precum și Hotărârea din 6 mai 2003, Libertel, C‑104/01, EU:C:2003:244, punctul 52).

17      Curtea a interpretat de asemenea articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), a cărui formulare este în esență identică cu cea a articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95, în sensul că semnele și indiciile vizate de această prevedere sunt, așadar, singurele care pot servi, într‑o utilizare obișnuită din punctul de vedere al consumatorului, pentru a desemna, fie în mod direct, fie prin menționarea uneia dintre caracteristicile sale esențiale, un produs sau un serviciu precum cel pentru care se solicită înregistrarea (Hotărârea din 20 septembrie 2001, Procter & Gamble/OAPI, C‑383/99 P, EU:C:2001:461, punctul 39).

18      Or, prin utilizarea la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95 a termenilor „specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora”, legiuitorul Uniunii a indicat, pe de o parte, că acești termeni trebuie considerați ca fiind caracteristici ale produselor sau ale serviciilor și, pe de altă parte, a precizat că această listă nu este exhaustivă, orice altă caracteristică a produselor sau a serviciilor putând fi de asemenea luată în considerare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 49, și Hotărârea din 10 iulie 2014, BSH/OAPI, C‑126/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2065, punctul 20).

19      În acest sens, alegerea de către legiuitorul Uniunii a termenului „caracteristică” subliniază că semnele vizate de dispoziția menționată nu sunt cele care servesc la desemnarea unei proprietăți, care poate fi recunoscută cu ușurință de mediile interesate, a produselor sau a serviciilor pentru care se solicită înregistrarea (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 50, și Hotărârea din 10 iulie 2014, BSH/OAPI, C‑126/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2065, punctul 21).

20      Prin urmare, nu se poate refuza înregistrarea unui semn în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95 decât în cazul în care se poate presupune în mod rezonabil că va fi în mod efectiv recunoscut de mediile interesate drept o descriere a uneia dintre respectivele caracteristici (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2014, BSH/OAPI, C‑126/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2065, punctul 22).

21      Astfel cum s‑a confirmat cu ocazia ședinței de audiere a pledoariilor, termenul „adega” în cauză în litigiul principal are două sensuri în limba portugheză. Primul sens corespunde unui local subteran în care se păstrează în special vinul. Al doilea sens face trimitere la locurile sau instalațiile în care sunt fabricate produse vinicole precum vinul.

22      În măsura în care un termen, într‑o situație cum este cea în discuție în litigiul principal, face trimitere la locul de fabricație a unui produs precum vinul sau la o instalație în care acesta este fabricat, el constituie în principiu un indiciu care poate servi la desemnarea unei proprietăți a acestui produs, ce poate fi recunoscută cu ușurință de mediile interesate.

23      Așadar, în general, astfel de medii vor percepe termenul „adega” ca pe o referire la instalația în care este fabricat și depozitat vinul și, prin urmare, ca pe o referire la proprietățile acestui produs, la fel ca în cazul provenienței geografice sau a datei fabricației produsului respectiv, menționate cu titlu de exemplu la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95.

24      Prin urmare, un termen care desemnează o astfel de instalație constituie o caracteristică a acestui produs și intră în domeniul de aplicare al respectivei prevederi. Prin urmare, acesta trebuie considerat descriptiv în ceea ce privește produsul pe care îl desemnează.

25      Rezultă că, atunci când un semn care servește pentru a desemna un produs asociază două elemente verbale, respectiv un termen descriptiv și o denumire geografică precum „Borba” în speță, semnul compus din cele două elemente verbale, întrucât se raportează la proveniența geografică a respectivului produs care este de asemenea descriptiv în privința acestuia, trebuie considerat ca având un caracter descriptiv și, ca atare, ca fiind lipsit de caracter distinctiv.

26      Presupunând că ar fi demonstrată, împrejurarea că o astfel de denumire geografică ar constitui o denumire de origine protejată în temeiul Regulamentului nr. 1308/2013 nu este în niciun caz de natură să pună în discuție o astfel de interpretare, din moment ce din articolul 102 din acest regulament reiese că o astfel de denumire nu poate fi în esență înregistrată ca marcă.

27      În plus, faptul că un termen care servește pentru a desemna un loc de fabricație a unui produs sau o instalație în care este fabricat acest produs face parte din diferitele elemente verbale ale denumirii sociale a unei persoane juridice este lipsit de pertinență în ceea ce privește examinarea caracterului descriptiv al acestui termen, având în vedere că o astfel de examinare este efectuată în raport cu produsul pentru care este solicitată înregistrarea mărcii și cu percepția pe care mediile interesate o au asupra acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, EU:C:2004:86, punctul 75, și Hotărârea din 12 iulie 2012, Smart Technologies/OAPI, C‑311/11 P, EU:C:2012:460, punctul 24).

28      Rezultă din ansamblul considerațiilor care precedă că este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că se refuză înregistrarea unei mărci constituite dintr‑un semn verbal precum cel în discuție în litigiul principal, care desemnează produse vinicole și care include o denumire geografică, din moment ce acest semn conține în special un termen care, pe de o parte, este în mod curent utilizat pentru a desemna instalațiile sau locurile în care sunt fabricate asemenea produse și, pe de altă parte, este de asemenea unul dintre elementele verbale care compun denumirea socială a persoanei juridice care urmărește să obțină înregistrarea respectivei mărci.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

29      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că se refuză înregistrarea unei mărci constituite dintrun semn verbal precum cel în discuție în litigiul principal, care desemnează produse vinicole și care include o denumire geografică, din moment ce acest semn conține în special un termen care, pe de o parte, este în mod curent utilizat pentru a desemna instalațiile sau locurile în care sunt fabricate asemenea produse și, pe de altă parte, este de asemenea unul dintre elementele verbale care compun denumirea socială a persoanei juridice care urmărește să obțină înregistrarea respectivei mărci.

Semnături


*      Limba de procedură: portugheza.