Language of document : ECLI:EU:F:2013:84

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

19 iunie 2013

Cauza F‑8/12

BY

împotriva

Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA)

„Personalul AESA – Agent temporar – Concediere pentru incompetență profesională – Obligația de solicitudine – Cauză exterioară dificultăților profesionale – Hărțuire morală – Boală – Daune interese”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE prin care BY solicită repararea prejudiciilor pe care pretinde că le‑a suferit în urma deciziei directorului executiv al Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA, denumită în continuare, „agenția”) din 10 iunie 2011 de a‑l concedia și în urma hărțuirii morale la care a fost supus în cadrul raportului său de muncă în agenție

Decizia:      Obligă Agenția Europeană de Siguranță a Aviației să plătească BY suma corespunzătoare remunerației nete pentru nouă luni pe care acesta o primea înaintea concedierii sale. Respinge în rest acțiunea. Agenția Europeană de Siguranță a Aviației suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de BY.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Concediere pentru incompetență profesională – Obligația de solicitudine – Obligația de a lua în considerare originea medicală a dificultăților avute de funcționar – Întindere

(Statutul funcționarilor, art. 24)

2.      Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Calcularea termenului de preaviz – Luarea în considerare a concediului medical al persoanei interesate

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 lit. (c) pct. (i)]

3.      Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Condiții – Prejudiciu – Criterii de evaluare

(art. 340 TFUE)

4.      Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anularea actului nelegal atacat – Prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea care nu poate fi reparată integral prin anulare

(Statutul funcționarilor, art. 91)

1.      Obligația de solicitudine impune ca administrația, atunci când există o îndoială cu privire la originea medicală a dificultăților întâmpinate de un funcționar în exercitarea atribuțiilor care îi revin, să depună toate diligențele pentru a elimina această îndoială înaintea adoptării unei decizii atât de grave precum concedierea respectivului funcționar.

În plus, îndatoririle impuse administrației de obligația de solicitudine sunt substanțial mai importante atunci când este vorba despre situația specială a unui funcționar cu privire la care există îndoieli legate de sănătatea sa mentală și, prin urmare, legate de capacitatea sa de a‑și apăra în mod corespunzător propriile interese.

În această privință, atunci când administrația dispune de suficiente elemente care să sugereze că comportamentul reproșat reclamantului poate, cel puțin în parte, să fie atribuit unor cauze exterioare, în special unor pretinse fapte de hărțuire morală sau unor motive de ordin medical, îi revine obligația ca, înainte de adoptarea deciziei de concediere, să depună toate diligențele pentru a se asigura că nu aceasta este situația. Acest lucru implică cel puțin faptul ca rezultatele anchetei administrative care privesc cererea de asistență pentru hărțuire morală să fie cunoscute de administrație.

(a se vedea punctele 34, 35 și 38)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 26 februarie 2003, Latino/Comisia, T‑145/01, punctul 93

Tribunalul Funcției Publice: 28 octombrie 2010, U/Parlamentul, F‑92/09, punctele 65 și 67; 17 februarie 2011, Strack/Comisia F‑119/07, punctul 85

2.      În ceea ce privește calcularea termenului de preaviz în cazul rezilierii unui contract de agent temporar, în conformitate cu articolul 47 litera (c) punctul (i) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, administrația trebuie să țină cont de concediul medical al persoanei interesate, astfel încât termenul oricărui preaviz să înceapă să curgă doar după concediul menționat, fără ca prelungirea să depășească trei luni.

(a se vedea punctele 40 și 49)

3.      În ceea ce privește prejudiciul material suferit de un funcționar în urma ilegalității deciziei de concediere, trebuie, pentru a evalua acest prejudiciu, să se țină cont de toate împrejurările cauzei, și anume, printre altele, natura încălcării săvârșite și orice fapt, chiar posterior deciziei nelegale, care are drept consecință majorarea sau reducerea prejudiciului reparabil.

(a se vedea punctul 46)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 26 octombrie 2006, Landgren/ETF, F‑1/05, punctul 95

4.      Anularea unui act nelegal, care are efect ab initio, poate constitui în sine o reparare adecvată și, în principiu, suficientă a oricărui prejudiciu moral pe care acest act l‑ar fi putut cauza, cu excepția cazului în care reclamantul demonstrează că a suferit un prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea care justifică anularea și care nu poate fi reparat integral prin această anulare. Situația trebuie să fie similară cu cea în care se constată de către instanța Uniunii nelegalitatea unui act administrativ, în cazul în care reclamantul nu a solicitat în mod formal anularea actului menționat și s‑a limitat la solicitarea unor despăgubiri.

(a se vedea punctul 52)

Trimitere la:

Curte: 9 iulie 1987, Hochbaum et Rawes/Comisia, 44/85, 77/85, 294/85 și 295/85, punctul 22; 7 februarie 1990, Culin/Comisia, C‑343/87, punctele 27 și 28

Tribunalul de Primă Instanță: 9 noiembrie 2004, Montalto/Consiliul, T‑116/03, punctul 127; 6 iunie 2006, Girardot/Comisia, T‑10/02, punctul 131

Tribunalul Funcției Publice: 8 mai 2008, Suvikas/Consiliul, F‑6/07, punctul 151; U/Parlamentul, citată anterior, punctul 95