Language of document : ECLI:EU:F:2011:136

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a treia)

14 septembrie 2011


Cauza F‑12/09


A

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Boală profesională – Raporturi între procedurile prevăzute la articolele 73 și 78 din statut – Indemnizație provizorie – Rambursarea cheltuielilor medicale – Acces la dosarul individual”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care A solicită, în esență, anularea deciziei din 28 aprilie 2008 prin care autoritatea împuternicită să facă numiri a refuzat să se pronunțe cu privire la „aplicarea” în privința sa a articolului 73 alineatul (2) litera (b) din statut; anularea deciziei din 29 mai 2008 prin care AIPN a refuzat să îi comunice un anumit număr de documente care fac parte sau care trebuiau să facă parte din dosarul său medical; anularea deciziilor din 29 mai 2008 și din 14 iulie 2008 prin care i s‑a refuzat rambursarea anumitor cheltuieli de deplasare; repararea prejudiciului care i‑ar fi fost cauzat printr‑o serie de greșeli pe care le reproșează Comisiei în gestionarea procedurii având ca obiect recunoașterea originii profesionale a bolii sale

Decizia:      Respinge acțiunea. Obligă reclamantul la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Invaliditate – Indemnizație – Drept de a beneficia de plată – Condiții – Consolidarea tuturor leziunilor

[Statutul funcționarilor, art. 73 alin. (2); Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, art. 19 alin. (3) și (4)]

2.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Reclamații întemeiate pe aceleași motive, dar având un obiect diferit din punct de vedere juridic – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Incapacitate de muncă – Invaliditate permanentă de 100 % – Noțiuni distincte

(Statutul funcționarilor, art. 73 și 78)

4.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Stabilirea originii profesionale a bolii – Procedură – Accesul funcționarului la documentele din dosarul medical – Acces indirect

(Statutul funcționarilor, art. 26 și 73; Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, art. 17)

5.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Rambursarea cheltuielilor

[Statutul funcționarilor, art. 72 și art. 73 alin. (3); Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, art. 9]

1.      În temeiul articolul 19 alineatul (3) din Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională a funcționarilor, decizia privind stabilirea gradului de invaliditate este luată după consolidarea leziunilor asiguratului. Dreptul de a beneficia de plata unor indemnizații prevăzute pentru invaliditate permanentă totală și pentru invaliditate permanentă parțială, vizate la articolul 73 alineatul (2) litera (b) și, respectiv, litera (c) din statut, nu poate lua naștere, așadar, decât după consolidarea leziunilor asiguratului.

Cu toate acestea, articolul 19 alineatul (4) din Reglementarea privind asigurarea prevede că, în caz de boală profesională recunoscută, autoritatea împuternicită să facă numiri acordă o indemnizație provizorie care corespunde fracțiunii necontestate din rata de invaliditate permanentă, această indemnizație fiind imputată din prestațiile definitive. Chiar dacă textul articolului 19 alineatul (4) din Reglementarea privind asigurarea nu o precizează în mod expres, rezultă din interpretarea sistematică a acestei dispoziții că trebuie să se considere că ea se aplică în cazurile în care boala profesională a fost recunoscută, dar sechelele acestei boli nu sunt încă consolidate. Astfel, dispoziția articolului 19 alineatul (4) din Reglementarea privind asigurarea urmează imediat celei a articolului 19 alineatul (3) din aceeași reglementare, dispoziție conform căreia decizia privind stabilirea gradului de invaliditate este luată după consolidarea leziunilor asiguratului.

Din aceste dispoziții rezultă că, atunci când administrația a recunoscut originea profesională a bolii unui asigurat, obligațiile sale diferă după cum această boală este consolidată sau nu este consolidată. În primul caz, administrația are obligația de a stabili atingerea adusă integrității fizice și psihice a asiguratului. Această obligație nu afectează decizia pe care administrația trebuie să o ia în această privință, în măsura în care este posibil ca un asigurat să fie afectat de o boală profesională fără să sufere o astfel de atingere. În cel de al doilea caz, administrația are obligația de a examina dacă asiguratul este afectat de o fracțiune necontestată de invaliditate permanentă care îi conferă dreptul de a beneficia de plata unei indemnizații provizorii. Și în acest caz, obligația care revine administrației nu afectează decizia pe care ea trebuie să o ia în această privință, întrucât nu este exclus ca o astfel de examinare să conducă la constatarea că nu există o fracțiune de invaliditate permanentă care are deja un caracter definitiv.

Astfel, atunci când a recunoscut originea profesională a bolii unui asigurat, administrația are obligația să se pronunțe cu privire la drepturile de natură financiară stabilite la articolul 73 alineatul (2) din statut și la articolul 19 alineatul (4) din Reglementarea privind asigurarea. Administrația nu și‑ar îndeplini atribuțiile pe care i le conferă articolul 73 din statut și Reglementarea privind asigurarea în cazul în care, fiind sesizată cu cererea unui asigurat de recunoaștere a originii profesionale a bolii sale, s‑ar limita să procedeze la o astfel de recunoaștere, fără să deducă din aceasta eventualele consecințe financiare.

(a se vedea punctele 99-102)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 17 februarie 2011, Strack/Comisia, F‑119/07, punctul 89

2.      Un funcționar are posibilitatea de a invoca același motiv, același argument sau același fapt în susținerea mai multor reclamații al căror obiect este diferit din punct de vedere juridic.

(a se vedea punctul 136)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 13 ianuarie 2010, A și G/Comisia, F‑124/05 și F‑96/06, punctul 205

3.      Există o distincție fundamentală între invaliditatea permanentă în sensul articolului 78 din statut, noțiune echivalentă incapacității de muncă, care justifică, așadar, acordarea unui venit substitutiv sub forma unei alocații de invaliditate, și invaliditatea permanentă în sensul articolului 73 din statut, care echivalează unei atingeri aduse integrității fizice și psihice, fără să se pună în mod necesar problema unei incapacități de muncă și, prin urmare, a plății unui venit substitutiv. În consecință, a fi în incapacitate totală de muncă − incapacitatea care face obiectul articolului 78 din statut − și a fi afectat de o invaliditate permanentă de 100 % în temeiul articolului 73 din statut sunt două situații total diferite. Astfel, dacă o invaliditate totală în sensul articolului 73 determină în general o incapacitate de muncă totală, situația inversă nu este în mod obligatoriu valabilă, deoarece funcționarul poate fi în incapacitate totală de muncă în sensul articolului 78, suferind numai de o invaliditate permanentă parțială foarte redusă în sensul articolului 73.

(a se vedea punctele 149 și 150)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 27 iunie 2000, Plug/Comisia, T‑47/97, punctele 73 și 74

4.      Articolul 26 din statut prevede ținerea, pentru fiecare funcționar, a unui dosar individual care să conțină toate documentele privind situația sa administrativă și toate rapoartele privind competența, eficiența sau conduita sa, precum și observațiile formulate de funcționar cu privire la respectivele documente. Instituția nu poate opune unui funcționar și nici nu poate să utilizeze împotriva sa documente,dacă acestea nu i‑au fost comunicate înainte de depunerea la dosar. Aceste dispoziții au drept scop garantarea dreptului la apărare al funcționarului.

În ceea ce privește accesul la documentele de natură medicală în cadrul unei proceduri de recunoaștere a unei boli profesionale, Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională a funcționarilor a instituit o procedură specială care prevede transmiterea către medicul ales de funcționar a raportului medical complet pe care se întemeiază decizia pe care autoritatea împuternicită să facă numiri are în vedere să o adopte, precum și recurgerea la o comisie medicală din care face parte medicul desemnat de funcționar. Astfel, respectarea drepturilor funcționarului necesită să i se recunoască acestuia o cale de acces la documentele de natură medicală care îl privesc. Acest drept de acces recunoscut funcționarului trebuie să se concilieze însă cu necesitățile secretului medical care determină fiecare medic să aibă în vedere posibilitatea de a le comunica persoanelor pe care le îngrijește sau le examinează natura afecțiunilor de care ar putea suferi. Prevăzând accesul indirect la documentele de natură medicală, cu ajutorul intervenției unui medic de încredere desemnat de funcționar, Reglementarea privind asigurările conciliază drepturile funcționarului cu necesitățile secretului medical.

Respectarea drepturilor funcționarului impune să i se recunoască acestuia o cale de acces nu numai la documentele de natură medicală, ci și la constatarea faptelor care servesc drept temei pentru decizia preconizată. Astfel, trebuie să se recunoască un caracter medical și documentelor referitoare la constatările de fapt cu privire la un incident care s‑a produs pe parcursul desfășurării activității și care pot servi drept temei pentru o procedură ce urmărește recunoașterea existenței unui accident de muncă sau a unei boli profesionale în sensul Reglementării privind asigurările.

În plus, caracterul medical al anumitor documente nu împiedică posibilitatea ca acestea să prezinte interes, dacă este cazul, și pentru situația administrativă a funcționarului. În această ipoteză, documentele respective trebuie să figureze în dosarul personal al persoanei interesate.

Astfel, pe de o parte, dosarul care servește drept bază pentru medicul desemnat de instituție sau pentru comisia medicală în vederea aprecierii caracterului profesional al unei boli este de natură medicală și, prin urmare, nu poate fi consultat decât indirect, prin intermediul unui medic desemnat de funcționar, și, pe de altă parte, elementele de natură administrativă, care pot figura în acest dosar și care pot influența situația administrativă a funcționarului, trebuie să figureze și în dosarul individual în care, în conformitate cu articolul 26 din statut, funcționarul le poate consulta direct. Ansamblul documentelor înaintate medicului desemnat de instituție sau comisiei medicale este supus astfel regimului prevăzut prin Reglementarea privind asigurările. Depunerea la dosarul individual al funcționarului a unora dintre aceste documente, precum și posibilitatea acestuia din urmă de a lua cunoștință de ele nu se impune, prin urmare, decât dacă aceste documente sunt utilizate pentru aprecierea sau pentru modificarea situației administrative a funcționarului de către administrația căreia îi aparține.


(a se vedea punctele 189-195)

Trimitere la:

Curte: 28 iunie 1972, Brasseur/Parlamentul European, 88/71, punctul 11; 7 octombrie 1987, Strack/Comisia, 140/86, punctele 7 și 9-13; 1 octombrie 1991, Vidrányi/Comisia, C‑283/90 P, punctele 20-22, 24 și 25

Tribunalul de Primă Instanță: 12 iulie 1990, Vidrányi/Comisia, T‑154/89, punctele 33 și 36; 3 martie 2004, Vainker/Parlamentul European, T‑48/01, punctele 136 și 137

5.      Dacă articolul 73 alineatul (3) al doilea paragraf din statut prevede că rambursarea cheltuielilor suportate ca urmare a bolii profesionale se efectuează doar după epuizarea și pentru a completa rambursările primite de funcționar în aplicarea articolului 72 din statut, articolul 9 alineatul (1) al treilea paragraf din Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională a funcționarilor prevede că cheltuielile necesare ca urmare a unui accident se rambursează după asumarea de sistemul de asigurări de boală prevăzut la articolul 72 din statut a părții care revine acestui sistem în condițiile prevăzute la articolul menționat.

În consecință, atât articolul 73 alineatul (3) din statut, cât și articolul 9 alineatul (1) al treilea paragraf din Reglementarea privind asigurările trebuie interpretate în sensul că prevăd doar o rambursare complementară a cheltuielilor suportate pentru prestațiile acoperite de articolul 72 din statut, după rambursarea părții care este în sarcina sistemului de asigurări de sănătate. Sistemul de asigurare împotriva accidentelor se aplică cu titlu complementar și nu prevede, așadar, nicio rambursare a cheltuielilor efectuate pentru prestații care nu sunt acoperite de sistemul de asigurări de sănătate și care din acest motiv nu au condus la rambursarea lor de sistemul de asigurări de sănătate.

(a se vedea punctele 206 și 207)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 1 decembrie 2010, Gagalis/Consiliul, F‑89/09, punctul 42