Language of document :

Acțiune introdusă la 3 octombrie 2018 – Republica Polonă/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-626/18)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Pârâte: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

Anularea articolului 1 punctul 1 litera (a), a articolului 1 punctul 2 litera (b), precum și a articolului 3 alineatul (3) din Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii1 ;

obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în cazul în care Curtea apreciază că dispozițiile atacate ale Directivei 2018/957 nu pot fi separate de restul acesteia fără a-i altera substanța, Republica Polonă solicită anularea în tot a Directivei (UE) 2018/957.

Motivele și principalele argumente

Împotriva dispozițiilor atacate ale Directivei 2018/957, Republica Polonă invocă următoarele motive:

un motiv întemeiat pe introducerea de către directivă a unor restricții privind libera circulație a serviciilor în Uniune, interzise prin articolul 56 TFUE, în privința resortisanților statelor membre care dețin întreprinderi într-un stat membru diferit de cel al destinatarului serviciilor, prin intermediul următoarelor măsuri:

obligarea statelor membre să garanteze lucrătorilor detașați remunerația, inclusiv plata pentru orele suplimentare, prevăzută în conformitate cu legislația sau cu practicile statului în care are loc detașarea [articolul 1 punctul 2 litera (a)];

obligarea statelor membre să garanteze lucrătorilor detașați, în principiu, toate condițiile de muncă și de încadrare în muncă aplicabile, prevăzute în conformitate cu legislația sau cu practicile statului în care are loc detașarea, în cazurile în care durata efectivă a detașării unui lucrător sau durata cumulată a detașării lucrătorilor care se succed pentru desfășurarea aceleiași activități depășește 12 luni, iar atunci când prestatorul de servicii transmite o notificare motivată, depășește 18 luni [articolul 1 punctul 2 litera (b)];

un motiv întemeiat pe încălcarea articolului 53 alineatul (1) și a articolului 62 TFUE întrucât, în temeiul dispozițiilor atacate, sunt adoptate măsuri care nu au obiectivul de a facilita exercitarea activităților independente (facilitarea prestării de servicii transfrontaliere), ci sunt contrare acestui obiectiv;

un motiv întemeiat pe încălcarea articolului 53 alineatul (1) și a articolului 62 TFUE coroborate cu articolul 58 alineatul (1) TFUE întrucât directiva atacată se aplică sectorului transportului rutier [articolul 3 alineatul (3)].

Republica Polonă susține în special că scopul principal al dispozițiilor atacate referitoare la remunerația lucrătorilor detașați este o restricție privind libera circulație a serviciilor printr-o sporire a obligațiilor prestatorilor de servicii, astfel încât să fie eliminat avantajul concurențial al acestora rezultat din remunerațiile mai mici aplicabile în statul în care au sediul. Modificările introduse determină o discriminare a prestatorilor de servicii transfrontalieri. Aceste modificări nu sunt justificate de motive imperative de interes general, în special nu sunt justificate de motive legate de protecția socială a lucrătorilor și de concurența loială. În plus, ele încalcă și principiul proporționalității.

____________

1 JO 2018, L 173, p. 16.