HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
19 iunie 2013
Cauza F‑40/12
CF
împotriva
Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA)
„Funcție publică – Fost agent temporar – Contract pe perioadă determinată – Concediere în timpul unui concediu de boală – Articolul 16 din RAA – Articolul 48 litera (b) din RAA – Hărțuire morală”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, prin care CF solicită, în esență, în primul rând, anularea deciziei din 24 mai 2011 prin care autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”) a Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA sau denumită în continuare „Agenția”) i‑a reziliat contractul de agent temporar (denumită în continuare „decizia atacată”), în al doilea rând, obligarea AESA la repararea prejudiciului pe care susține că l‑a suferit în urma acestei decizii și, în al treilea rând, repararea prejudiciului în urma hărțuirii morale căreia i‑ar fi fost victimă
Decizia: Anulează decizia din 24 mai 2011 prin care autoritatea împuternicită să încheie contractele de muncă din cadrul Agenției Europene de Siguranță a Aviației a reziliat contractul de agent temporar al CF. Obligă Agenția Europeană de Siguranță a Aviației să îi plătească lui CF suma de 88 189,76 euro pentru repararea prejudiciului său material. Respinge în rest acțiunea. Agenția Europeană de Siguranță a Aviației suportă propriile cheltuieli de judecată și trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de CF. CF suportă un sfert din propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă determinată la sfârșitul unui concediu medical – Calcularea vechimii în serviciu a agentului – Luarea în considerare a funcțiilor exercitate în prealabil ca agent contractual
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 34 alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 3a și 16 și art. 48 lit. (b)]
2. Acțiune introdusă de funcționari – Cerere de despăgubiri având ca obiect repararea prejudiciului cauzat printr‑un comportament lipsit de caracter decizional – Lipsa unei proceduri precontencioase conforme cu statutul – Inadmisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Acțiune întemeiată pe obligația administrației de a repara un prejudiciu cauzat funcționarului de către un terț – Admisibilitate – Condiție – Epuizarea căilor de atac – Excepție – Lipsa unor căi de atac eficace
(Statutul funcționarilor, art. 24 al doilea paragraf și art. 91)
4. Funcționari – Agenți temporari – Concediere care a intervenit într‑un context de hărțuire – Nelegalitatea deciziei de concediere – Necesitatea unui legături între hărțuire și motivele deciziei de concediere
(Statutul funcționarilor, art. 12a și art. 90 și 91)
5. Funcționari – Agenți temporari – Organizarea serviciilor – Măsură constând în obținerea unei declarații a unui agent cu privire la natura raporturilor sale cu un alt agent – Admisibilitate – Încălcarea dreptului la respectarea vieții private – Justificare – Măsură luată în vederea asigurării bunei funcționări a serviciului
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și art. 52 alin. (3)]
1. Funcțiile pe care un agent temporar le‑a exercitat în prealabil ca agent contractual în temeiul articolului 3a din Regimul aplicabil celorlalți agenți trebuie să fie luate în considerare la calcularea „vechimii în serviciu a agentului”, perioadă în care concediul de boală este plătit în virtutea articolului 16 din respectivul regim și la sfârșitul căreia contractul de angajare al acestui agent temporar poate fi reziliat fără preaviz pe baza articolului 48 litera (b) din același regim.
Or, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție, precum și de ansamblul dispozițiilor de drept al Uniunii.
În această privință, articolul 16 al doilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți trebuie interpretat în lumina articolului 34 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit căruia Uniunea recunoaște și respectă, ca drept fundamental, dreptul de acces la prestațiile de securitate socială care acordă protecție, printre altele, în caz de boală.
În sfârșit, articolul 16 al doilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți urmărește să protejeze agenții temporari în caz de boală împotriva riscurilor sociale și economice legate de boală și contribuie astfel la îndeplinirea unui obiectiv imperativ precum protecția sănătății.
Or, în contextul în care agenții pot fi recrutați în calitate de agenți temporari sau de agenți contractuali și în care deseori instituțiile și agențiile recurg alternativ la unul dintre aceste două regimuri pentru a‑și asigura serviciile aceluiași agent, obiectivul de protecție a sănătății nu ar putea fi atins pe deplin dacă nu ar fi totalizată vechimea în muncă a unui agent în una sau în cealaltă dintre aceste două calități.
(a se vedea punctele 36, 37 și 41-43)
Trimitere la:
Curte: 6 octombrie 1982, Cilfit și alții, 283/81, punctul 20
Tribunalul Funcției Publice: 29 septembrie 2009, O/Comisia, F‑69/07 și F‑60/08, punctul 114
2. În cadrul articolelor 90 și 91 din statut, o acțiune în despăgubire care urmărește repararea prejudiciului suferit în urma unui comportament lipsit de caracter decizional, precum hărțuirea morală, trebuie să fie precedată de o procedură administrativă în două etape. Persoana interesată trebuie să sesizeze mai întâi autoritatea împuternicită să facă numiri cu o cerere în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, prin care solicită administrației repararea respectivului prejudiciu. Numai respingerea, explicită sau implicită, a acestei cereri constituie o decizie care lezează, împotriva căreia se poate formula o reclamație, și numai după adoptarea unei decizii de respingere, explicită sau implicită, a acestei reclamații se poate formula o acțiune în despăgubire în fața instanței Uniunii.
(a se vedea punctul 57)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 1 februarie 2007, Rossi Ferreras/Comisia, F‑42/05, punctele 58-61
3. Articolul 24 al doilea paragraf din statut se referă la repararea prejudiciilor cauzate unui funcționar sau unui agent prin acțiunile unor terți sau ale altor funcționari menționate la primul paragraf al aceluiași articol, sub rezerva ca acesta să nu fi putut obține repararea prejudiciilor de către autorii acestora. Admisibilitatea acțiunii în despăgubiri introduse de un funcționar sau un agent pentru fapte de hărțuire este condiționată astfel de epuizarea căilor de atac naționale, în măsura în care acestea asigură o protecție efectivă a persoanelor interesate și sunt de natură să conducă la repararea pretinsului prejudiciu.
(a se vedea punctul 59)
Trimitere la:
Curte: 5 octombrie 2006, Schmidt‑Brown/Comisia, C‑365/05 P, punctul 78
Tribunalul de Primă Instanță: 9 martie 2005, L/Comisia, T‑254/02, punctul 148
Tribunalul Uniunii Europene: 12 iulie 2011, Comisia/Q, T‑80/09 P, punctul 67
4. Chiar dacă s‑ar demonstra existența unei hărțuiri morale suferite de un agent temporar, nu toate deciziile care îl lezează pe agentul respectiv și care intervin în acest context al hărțuirii ar fi, în consecință, nelegale. Astfel, dată fiind natura sa, existența unei hărțuiri morale nu poate, în principiu, să fie invocată în susținerea concluziilor în anulare formulate împotriva respingerii cererii de asistență. Cu toate acestea, un motiv întemeiat pe o pretinsă hărțuire poate să fie invocat prin excepție împotriva unei decizii de concediere dacă rezultă că există o legătură între hărțuirea în cauză și motivarea acestei decizii. Aceeași este situația în privința unei decizii de concediere întemeiate pe prelungirea unui concediu de boală determinat de o stare care poate să rezulte eventual dintr‑o hărțuire morală.
(a se vedea punctele 79 și 80)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 24 februarie 2010, Menghi/ENISA, F‑2/09, punctul 69
5. Având în vedere cerințele de eficacitate care revin agenților temporari, o măsură constând în obținerea unei declarații a unui agent cu privire la natura raporturilor sale cu un alt agent poate fi considerată că urmărește buna funcționare a administrației și că se justifică, în acest temei, pentru apărarea ordinii în sensul Convenției europene a drepturilor omului, atunci când problema naturii raporturilor respectivului agent suscită un climat nociv în cadrul serviciului.
În această privință, deși este cert că o astfel de cerere aduce atingere vieții private, dreptul la respectarea vieții private garantat la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și consacrat la articolul 8 din convenția amintită nu constituie însă o prerogativă absolută și poate fi restrâns, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din cartă.
(a se vedea punctele 85 și 86)