Cauza T‑344/15 R

Republica Franceză

împotriva

Comisiei Europene

„Măsuri provizorii – Acces la documentele instituțiilor – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente transmise de autoritățile franceze Comisiei în cadrul procedurii prevăzute de Directiva 98/34/CE – Opoziția Franței la divulgarea documentelor – Decizie prin care se acordă unui terț accesul la documente – Cerere de suspendare a executării – Urgență – Fumus boni iuris – Evaluare comparativă a intereselor”

Sumar – Ordonanța președintelui Tribunalului din 1 septembrie 2015

1.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Fumus boni iuris – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Caracter cumulativ – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (3)]

2.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Fumus boni iuris – Acțiune împotriva unei decizii a Comisiei prin care se acordă unui terț accesul la documentele care emană de la un stat membru care s‑a opus unei astfel de divulgări – Examinare prima facie a temeiniciei motivelor invocate în susținerea acțiunii principale – Control jurisdicțional – Întindere

[art. 256 alin. (1) TFUE și art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (3); Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1)-(3) și (5)]

3.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Fumus boni iuris – Examinare prima facie a motivelor invocate în susținerea acțiunii principale – Acțiune a unui stat membru împotriva unei decizii a Comisiei prin care se acordă unui terț accesul la documente în pofida opoziției acestui stat – Aprecierea acestei opoziții – Controversă juridică importantă ca urmare a unei interpretări restrictive a Curții ulterioare unei interpretări extensive a Tribunalului – Existența unui fumus boni iuris

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1)-(3)]

4.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Noțiune – Finalitatea procedurii privind măsurile provizorii – Efectul deplin al viitoarei decizii pe fond

[art. 256 alin. (1) TFUE și art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (3)]

5.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Caracterul ireparabil al prejudiciului – Noțiune – Prejudiciu suferit de un stat membru ca urmare a divulgării unor informații confidențiale și care nu poate fi reparat printr‑o compensație financiară – Includere

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (3)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 15 și 16)

2.      În materia măsurilor provizorii, în ceea ce privește o cerere de suspendare a executării unei decizii a Comisiei prin care se acordă unui terț accesul la documentele care emană de la un stat membru, articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei conferă statelor membre un statut privilegiat în raport cu ceilalți deținători de documente, prevăzând că orice stat membru dispune, spre deosebire de aceștia, de posibilitatea de a solicita unei instituții să nu divulge un document care emană de la respectivul stat fără acordul prealabil al acestuia. În ceea ce privește întinderea și intensitatea controlului exercitat de instituție cu privire la motivele de nedivulgare invocate de un stat membru, revine instituției vizate sarcina de a examina dacă acesta și‑a întemeiat opoziția pe excepțiile materiale prevăzute la articolul 4 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1049/2001 și dacă și‑a motivat în mod corespunzător poziția în această privință.

Întrucât judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să exercite un control prima facie al unei decizii a Comisiei prin care se acordă unui terț accesul la documentele care emană de la un stat membru care s‑a opus unei astfel de divulgări, în care și Comisia a efectuat o examinare prima facie a temeiniciei motivelor invocate de statul membru respectiv, aprecierea acestei problematici implică un grad de control dublu limitat. În consecință, existența unui fumus boni iuris nu ar putea fi exclusă decât în ipoteza în care inaplicabilitatea excepțiilor invocate de statul membru ar fi atât de clară și de evidentă încât invocarea lor ar echivala cu un abuz de procedură din partea acestuia.

(a se vedea punctele 26, 29 și 38)

3.      În materia măsurilor provizorii, în ceea ce privește fumus boni iuris, această condiție este îndeplinită atunci când cel puțin unul dintre motivele invocate de partea care solicită măsurile provizorii în susținerea acțiunii pe fond nu pare, la prima vedere, lipsit de un temei serios, în măsura în care relevă existența, în stadiul procedurii măsurilor provizorii, a unei controverse juridice importante a cărei soluție nu este evidentă de la bun început.

În cazul unei cereri de suspendare a executării unei decizii a Comisiei prin care se acordă unui terț accesul la documentele care emană de la un stat membru care s‑a opus unei astfel de divulgări invocând excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, confruntat, pe de o parte, cu jurisprudența Curții potrivit căreia nu intră în sarcina instituției sesizate efectuarea unei aprecieri exhaustive a deciziei de opoziție a statului membru vizat prin efectuarea unui control care ar depăși verificarea simplei existențe a unei motivări care face trimitere la excepțiile menționate și, pe de altă parte, cu o jurisprudență, aparent mai extensivă, a Tribunalului potrivit căreia aprecierea care trebuie efectuată de instituție constă în a determina dacă motivele prezentate de statul membru în susținerea opoziției sale la divulgarea documentelor solicitate sunt de natură să justifice la prima vedere un astfel de refuz, în scopul de a se asigura că aceste motive nu sunt lipsite de temei, nu poate decât să constate că dezbaterea purtată de părți cu privire la întinderea și la intensitatea controlului exercitat de instituție în privința motivelor de nedivulgare invocate de statul membru relevă existența unei controverse juridice importante a cărei soluție nu este evidentă de la bun început, dar care merită o examinare aprofundată care trebuie efectuată de instanța de fond.

(a se vedea punctele 21, 30, 31 și 36)

4.      Evaluarea comparativă a intereselor constă pentru judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii în a stabili dacă interesul părții care solicită dispunerea măsurilor provizorii prevalează sau nu prevalează asupra interesului pe care îl prezintă aplicarea imediată a actului în litigiu, examinând în special dacă eventuala anulare a acestui act de către instanța de fond ar permite schimbarea situației rezultate din executarea imediată a acestuia și, invers, dacă suspendarea executării respectivului act ar fi de natură să împiedice efectul deplin al acestuia în cazul în care acțiunea principală ar fi respinsă.

În ceea ce privește condiția potrivit căreia situația juridică creată printr‑o ordonanță privind măsurile provizorii trebuie să fie reversibilă, finalitatea procedurii privind măsurile provizorii se limitează la a garanta deplina eficacitate a viitoarei decizii pe fond. În consecință, această procedură are un caracter pur accesoriu în raport cu procedura principală, pe care se grefează, astfel încât hotărârea pronunțată de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să aibă un caracter provizoriu, respectiv aceasta nu poate nici să prejudece sensul viitoarei decizii pe fond, nici să îi confere acesteia un caracter iluzoriu, lipsind‑o de efect util.

(a se vedea punctele 46 și 47)

5.      În ceea ce privește o cerere privind măsurile provizorii care emană de la un stat membru, statele membre sunt răspunzătoare de interesele considerate generale pe plan național. Prin urmare, ele pot asigura apărarea acestora în cadrul unei proceduri privind măsurile provizorii și pot solicita dispunerea unor măsuri provizorii susținând, printre altele, că măsura contestată riscă să compromită în mod serios îndeplinirea misiunilor lor de stat.

Un prejudiciu suferit de un stat membru ca urmare a divulgării de către Comisie a unor informații a căror confidențialitate trebuie să fie prezumată și care nu este de ordin pecuniar nu poate fi reparat printr‑o compensație financiară acordată în urma unei acțiuni în despăgubire îndreptate împotriva Comisiei.

(a se vedea punctele 52, 57 și 61)