Language of document : ECLI:EU:F:2009:53

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)

4 iunie 2009(*)

„Funcție publică – Personalul Europol – Recrutare – Procedură de selecție – Condiții de recrutare – Expert național detașat – Articolul 6 din Statutul personalului Europol – Articolul 2 alineatul (4) din decizia directorului Europol din 8 decembrie 2006”

În cauza F‑11/08,

având ca obiect o acțiune formulată în temeiul articolului 40 alineatul (3) din Convenția în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) și al articolului 93 alineatul (1) din Statutul personalului Europol,

Jörg Mölling, expert național detașat la Oficiul European de Poliție, cu domiciliul în Haga (Țările de Jos), reprezentat inițial de P. de Casparis, avocat, ulterior de P. de Casparis, N. D. Dane și W. J. Dammingh, avocați,

reclamant,

împotriva

Oficiului European de Poliție (Europol), reprezentat de domnii D. Neumann și D. El Khoury, în calitate de agenți, asistați de B. Wägenbaur și R. Van der Hout, avocați,

pârât,

TRIBUNALUL (Camera a doua),

compus din domnul S. Van Raepenbusch, președinte, doamna I. Boruta și domnul H. Kanninen (raportor), judecători,

grefier: domnul R. Schiano, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 9 septembrie 2008,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin cererea introductivă primită pe cale electronică de grefa Tribunalului la 22 ianuarie 2008 (primirea originalului având loc la 25 ianuarie 2008), domnul Mölling solicită anularea deciziei Europol din 10 octombrie 2007 prin care i se refuză participarea la procedura de selecție organizată pentru ocuparea unui post de administrator principal („first officer”) în cadrul Europol, în Unitatea antidrog.

 Cadrul juridic

2        Articolul 1 alineatul (1) din Statutul personalului Europol, în versiunea aplicabilă în speță (denumit în continuare „statutul personalului”), prevede:

„[…] statut[ul personalului] se aplică tuturor membrilor personalului angajați cu contract de Europol. Acest personal este compus din:

–        agenți ai Europol recrutați exclusiv din cadrul serviciilor competente prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Conveția [încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea Oficiului European de Poliție] și din agenți care pot fi recrutați fie din cadrul, fie din afara acestor servicii;

–        agenți locali, atunci când sunt menționați explicit în statut[ul personalului].”

3        Articolul 2 alineatul (1) din statutul personalului prevede:

„Este considerat agent al Europol, în sensul […] statut[ului personalului], agentul angajat pentru ocuparea unui post din lista care figurează în anexa 1, cu excepția posturilor care se prevede că trebuie să fie ocupate de agenți locali.

Dintre aceste posturi se determină cele care pot fi ocupate numai de agenți recrutați din cadrul serviciilor competente prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Convenția [încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea Oficiului European de Poliție] și cele care pot fi ocupate de asemenea de alți agenți.

Agenților recrutați pentru un post care poate fi ocupat numai de agenți recrutați din cadrul serviciilor competente nu li se poate oferi decât un contract temporar pentru acest post, în conformitate cu articolul 6.”

4        Anexa 1 la statutul personalului enumeră posturile Europol în alineatul (1), care prevede că „[s]ub rezerva dispozițiilor punctului 3, următoarele posturi se află pe lista de posturi ale Europol: [...]”. Ultimul paragraf al alineatului (1) din anexa 1 prevede că „prezenta listă [de posturi ale Europol] poate fi modificată printr‑o decizie adoptată în unanimitate de către Consiliul de administrație”.

5        Potrivit articolului 6 din statutul personalului:

„Toți agenții Europol, atât cei repartizați într‑un post care poate fi ocupat exclusiv de agenți recrutați din cadrul serviciilor competente prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Convenția [încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea Oficiului European de Poliție], cât și cei repartizați într‑un post care nu este supus restricției menționate, sunt angajați inițial pe o perioadă determinată cuprinsă între 1 și 5 ani.

Primul contract poate fi prelungit. Durata totală a contractelor pe perioadă determinată, inclusiv eventualele prelungiri, nu poate depăși 9 ani.

Numai personalul repartizat într‑un post care nu este rezervat agenților recrutați din cadrul serviciilor competente prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Convenția [încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea Oficiului European de Poliție] poate fi angajat pe perioadă nedeterminată după efectuarea în mod deosebit de satisfăcător a două contracte pe perioadă determinată totalizând o perioadă de serviciu de cel puțin 6 ani.

[…]”

6        Articolul 2 alineatul (4) din Convenția încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea Oficiului European de Poliție din 26 iulie 1995 (JO C 316, p. 2, denumită în continuare „Convenția Europol”) definește astfel serviciile competente la care face referire în special articolul 6 din statutul personalului:

„În sensul prezentei convenții, serviciile competente sunt toate organismele publice existente în statele membre, în măsura în care sunt competente potrivit legislației naționale în domeniul prevenirii și luptei împotriva criminalității.”

7        Capitolul al treilea din titlul al doilea din statutul personalului, intitulat „Condiții de încadrare în muncă”, cuprinde articolul 24, cu următorul cuprins:

„(1) Încadrarea în muncă a agenților Europol trebuie să asigure pentru [Europol] angajarea unor persoane cu cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate. În cadrul selecției agenților Europol se ține seama nu numai de aptitudinile personale și de calificările profesionale, ci și de necesitatea de a se asigura o reprezentare adecvată a tuturor statelor membre și a tuturor limbilor oficiale ale Uniunii Europene. Europol practică o politică a egalității de șanse.

(2) Poate fi angajată ca agent al Europol numai persoana care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) și numai dacă:

(a)      este resortisant al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene și beneficiază de drepturi depline de cetățean;

(b)      și‑a îndeplinit toate obligațiile care îi revin în temeiul legislației privind serviciul militar care i se aplică;

(c)      prezintă garanțiile morale necesare exercitării atribuțiilor care îi revin;

(d)      este aptă din punct de vedere fizic să își exercite atribuțiile;

(e)      face dovada cunoașterii aprofundate a uneia dintre limbile Comunităților și cunoașterii satisfăcătoare a unei alte limbi a Comunităților, în măsura necesară exercitării atribuțiilor care îi revin.

[…]

(4) Procedurile de selecție care reglementează încadrarea în muncă a agenților Europol figurează în anexa 2 la […] statut[ul personalului].”

8        Potrivit articolului 5 primul paragraf din anexa 2 la statutul personalului, „[î]n funcție de calificare, de experiență și de profilul căutat și pe baza preselecției prevăzute la articolul 24 din statut[ul personalului], comisia de selecție efectuează o primă selecție a candidaturilor primite”.

9        Considerentul (6) al deciziei directorului Europol din 8 decembrie 2006 privind politica generală de punere în aplicare a articolului 6 din statutul personalului (denumită în continuare „decizia din 8 decembrie 2006”) este redactat astfel:

„Rațiunea pentru care este prevăzută o perioadă maximă de serviciu pentru întreg personalul Europol repartizat în posturi [care nu pot fi ocupate decât de agenți recrutați din cadrul serviciilor naționale competente prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Convenția Europol] pe baza a două contracte pe perioadă determinată este aceea că statele membre doresc o rotație a acestor membri ai personalului Europol care ar trebui astfel să fie reintegrați în serviciul autorităților lor naționale competente (principiul rotației) […]” („The reason for prescribing a maximum period of service for all Europol staff on bold posts under two fixed‑term contracts is that the Member States want a rotation of such staff members who should subsequently be re‑integrated into the service of their competent national authority (the rotation principle) […]”)

10      Considerentul (15) al deciziei din 8 decembrie 2006 arată că „[p]e baza unei interpretări rezonabile a articolului 6 și a anexei 2 la statutul personalului, Europol poate considera că un fost membru al personalului Europol este eligibil pentru a candida la un nou post după o perioadă de absență, ceea ce garantează că toți candidații la un anumit post, fie interni, fie externi, sunt tratați în condiții egale și că niciun candidat nu poate influența eventual o campanie de recrutare” („Based on a reasonable interpretation of Article 6 and Appendix 2 of the Staff Regulations, Europol is not prevented from considering a previous staff member as eligible to apply for a new post following a period of absence which ensures that all candidates for a particular post, internal or external, are in an equal position and that no candidate may have influenced a forthcoming recruitment campaign”).

11      Articolul 1 din decizia din 8 decembrie 2006 definește astfel anumite expresii citate în decizia menționată:

„[punctul 1] «Posturi în cadrul Europol»: orice post inclus sau destinat să fie inclus în lista posturilor Europol care figurează în anexa 1 la statutul personalului, cu excepția directorului, a directorilor adjuncți și a personalului local, astfel cum se prevede la articolele 98-100 din statutul personalului [«Europol Post»: Any post that is included or is intended to be included in the list of Europol posts set out in Appendix 1 of the Staff Regulations, with the exception of the Director, the Deputy Directors and local staff as provided for by Articles 98-100 of the Staff Regulations];

[…]

[punctul 6] «Servicii [naționale] competente»: potrivit articolului 2 alineatul (4) din Convenția Europol, toate organismele publice existente în statele membre, în măsura în care sunt competente potrivit legislației naționale în domeniul prevenirii și luptei împotriva criminalității [«Competent Authority»: In accordance with Article 2(4) of the Europol Convention, all public bodies existing in the Member States which are responsible under national law for preventing and combating criminal offences];

[punctul 7] «Post indicat cu caractere aldine»: orice post care nu poate fi ocupat decât de agenți recrutați din cadrul serviciilor competente [«Bold Post»: Any Europol post which can be filled only by staff engaged from a Competent Authority];

[punctul 8] «Post care nu este indicat cu caractere aldine»: orice post ce poate fi ocupat de agenți care nu este necesar să fie recrutați din cadrul serviciilor competente [«Non‑bold Post»: Any Europol post which can be filled by staff that do not need to be engaged from a Competent Authority].”

12      Articolul 2 punctul 3 din decizia din 8 decembrie 2006 prevede că „[f]ără a aduce atingere prevederilor articolului 2 punctul 4, agenții Europol nu pot încheia decât un singur prim contract cu Europol” („Without prejudice to Article 2.4 below, only one First Contract shall be entered into with any individual”).

13      Potrivit articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006, „[d]upă o perioadă de 18 luni în care fostul membru al personalului nu a fost încadrat în niciun post în cadrul Europol și în urma unei noi proceduri de selecție, orice nou contract de muncă va fi considerat un prim contract” („After a period of 18 months during which a former member of staff has been detached from any Europol post, and following a new selection procedure, any new Employment Contract shall be deemed to be a First Contract”).

14      Articolul 40 alineatul (3) din Convenția Europol prevede că „[d]ispozițiile referitoare la căile de atac la care se referă reglementarea privind regimul aplicabil agenților temporari și auxiliari ai Comunităților Europene sunt aplicabile prin analogie personalului Europol”. Astfel, prevederile articolelor 92 și 93 din statutul personalului corespund celor cuprinse în articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene, care, în temeiul articolului 117 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților, sunt aplicabile prin analogie agenților temporari și agenților auxiliari ai Comunităților Europene.

 Situația de fapt

15      Reclamantul, funcționar al poliției germane, a intrat în serviciul Europol la 1 septembrie 1999 ca administrator principal („first officer”) în cadrul Unității antidrog. Contractul său, încheiat în temeiul articolului 6 prima liniuță din Statutul personalului Europol în versiunea anterioară adoptării Deciziei Consiliului din 4 decembrie 2006 de modificare a statutului personalului Europol (JO C 311, p. 1), a expirat la 31 august 2005.

16      La această dată, reclamantul s‑a reintegrat în serviciile poliției germane în cadrul cărora lucra deja înainte de 1 septembrie 1999, care l‑au detașat la Europol începând cu 1 septembrie 2005 în calitate de expert detașat („seconded expert”). Această detașare, care trebuia inițial să înceteze la 28 februarie 2007, a fost prelungită până la 28 februarie 2008, printr‑o anexă la contractul de detașare al reclamantului. Potrivit reclamantului, de la începutul perioadei de detașare Europol l‑ar fi informat că după încheierea detașării va putea „reveni în cadrul Europol ca angajat”.

17      La 13 iulie 2007, Europol a publicat un anunț pentru ocuparea unui post vacant de administrator principal („first officer”) în cadrul Unității antidrog (denumit în continuare „postul în litigiu”). Potrivit punctului 3.1 din anunțul pentru ocuparea unui post vacant, intitulat „Condiții generale (articolul 24 din statutul personalului)”, titularul postului în litigiu trebuia, printre altele, „să fie membru al serviciilor naționale competente ale unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene și să beneficieze de drepturi depline de cetățean (posturi indicate cu caractere aldine)”.

18      Reclamantul și‑a depus candidatura la postul în litigiu.

19      Comisia de selecție, prevăzută în anexa 2 la statutul personalului, a efectuat o primă selecție a candidaților, clasându‑l pe reclamant pe prima poziție.

20      La 10 octombrie 2007, șeful Unității antidrog din cadrul Europol l‑a informat pe cale orală pe reclamant că, întrucât nu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006, candidatura sa nu era admisibilă. Potrivit șefului Unității antidrog, la încetarea contractului încheiat cu Europol pentru perioada 1 septembrie 1999-31 august 2005, reclamantul nu ar fi fost încadrat în niciun post în cadrul Europol timp de cel puțin 18 luni, astfel cum prevede dispoziția menționată.

21      La 11 octombrie 2007, reclamantul a formulat o reclamație împotriva deciziei Europol din 10 octombrie 2007, contestând interpretarea dată de Europol articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006.

22      Printr‑o decizie din 23 octombrie 2007, Europol a respins reclamația.

 Procedura și concluziile părților

23      În cadrul unor măsuri de organizare a procedurii, Tribunalul a invitat părțile, potrivit articolului 55 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul de procedură, să prezinte anumite documente.

24       Ca răspuns la cererea de prezentare a unor documente, reclamantul a prezentat printre altele copia contractului de muncă încheiat cu Europol pentru perioada 1 septembrie 1999-31 august 2005. În ceea ce privește Europol, acesta a comunicat copia anunțului pentru ocuparea unui post vacant referitor la postul în litigiu, documente referitoare la alți doi candidați la procedura de selecție pentru postul menționat, care fuseseră citați de reclamant în cadrul motivului întemeiat pe încălcarea „principiului egalității”, precum și fișa postului de expert detașat la Unitatea antidrog („Job description for the Seconded Expert to the Drugs Unit”), redactată de reclamant și aprobată de șeful Unității antidrog din cadrul Europol.

25      Reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei Europol din 10 octombrie 2007 prin care se refuză permiterea participării reclamantului la procedura de selecție pentru ocuparea postului în litigiu;

–        anularea deciziei din 23 octombrie 2007 de respingere a reclamației sale;

–        obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariilor avocatului.

26      Europol solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

 Cu privire la obiectul acțiunii

27       În plus față de anularea deciziei Europol din 10 octombrie 2007 prin care se refuză permiterea participării reclamantului la procedura de selecție pentru ocuparea postului în litigiu, reclamantul solicită anularea deciziei din 23 octombrie 2007 de respingere a reclamației sale. În această privință, trebuie amintit că respectivele concluzii în anulare îndreptate formal împotriva deciziei de respingere au, în cazul în care această decizie este lipsită de conținut autonom, efectul de a sesiza Tribunalul cu privire la actul împotriva căruia a fost prezentată reclamația (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul European, 293/87, Rec., p. 23, punctul 8, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 6 aprilie 2006, Camós Grau/Comisia, T‑309/03, Rec., p. II‑1173, punctul 43, Hotărârea Tribunalului din 4 septembrie 2008, Duta/Curtea de Justiție, F‑103/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 23, care face obiectul unui recurs pendinte în fața Tribunalului de Primă Instanță, cauza T‑475/08 P).

28      Reclamantul și‑a îndreptat reclamația împotriva deciziei Europol din 10 octombrie prin care nu i se admite participarea la procedura de selecție pentru ocuparea postului în litigiu. În consecință, trebuie să se considere că acțiunea reclamantului este îndreptată împotriva acestei decizii.

 În drept

29      În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive, întemeiate, pe de o parte, pe greșita aplicare a articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 și pe încălcarea principiului securității juridice și, pe de altă parte, pe încălcarea principiului egalității de tratament.

30      Trebuie examinat, în primul rând, motivul întemeiat pe greșita aplicare a articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 și pe încălcarea principiului securității juridice.

 Argumentele părților

31      Reclamantul amintește mai întâi cuprinsul articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006, potrivit căruia, după o perioadă de 18 luni în care un fost membru al personalului Europol nu a fost încadrat în niciun post în cadrul Europol („any Europol post”) și în urma unei noi proceduri de selecție, orice contract de muncă va fi considerat drept un prim contract.

32      Recurentul susține în continuare că, după încetarea contractului său cu Europol la 31 august 2005, el a lucrat în serviciul Europol ca „expert detașat”. Or, această funcție nu ar fi cuprinsă în anexa 1 la statutul personalului, astfel încât el nu ar fi trebuit să fie exclus de la procedura de selecție pentru postul în litigiu pentru motivul că nu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006.

33      Reclamantul adaugă că distincția stabilită de Europol între expresiile „Europol post” și „Europol Post”, scrise uneori cu minusculă, uneori cu majusculă la cuvântul „post”, nu își găsește nicio susținere în decizia din 8 decembrie 2006. Presupunând că există o distincție noțională, ea ar trebui să fie pusă în evidență în decizia menționată. Statutul personalului, precum și decizia din 8 decembrie 2006 ar utiliza în mod nediferențiat aceste două expresii.

34      În sfârșit, reclamantul arată că a lucrat în cadrul Europol timp de 6 ani, în vreme ce termenul la care s‑ar efectua „rotația” personalului Europol ar fi fost stabilit între timp la 9 ani.

35      Europol amintește, în primul rând, rațiunea pentru care există articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006. În opinia Europol, articolul 6 din statutul personalului reglementează contractele de agenți care ocupă posturi indicate cu caractere aldine („bold posts”), și anume posturi rezervate agenților care provin din administrațiile naționale de poliție și vamale și care revin, la încetarea contractului lor cu Europol, în administrațiile respective. Potrivit articolului 6 din statutul personalului, aceste contracte ar fi, prin urmare, limitate în timp, ceea ce ar explica faptul că articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 prevede că o persoană care a făcut parte din personalul Europol nu poate încheia din nou un contract cu Europol decât la expirarea unei „perioade de absență” de 18 luni.

36      În al doilea rând, Europol susține că motivul invocat de reclamant nu este întemeiat, atât în lumina modului de redactare a articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006, cât și în raport cu finalitatea sa.

37      Mai întâi, articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 ar prevedea două condiții care ar trebui îndeplinite cumulativ. Reclamantul ar îndeplini prima condiție, și anume aceea de a fi fost membru al personalului Europol. În schimb, reclamantul nu ar fi fost „neîncadrat în niciun post în cadrul Europol” timp de 18 luni. În această privință, Europol susține că pentru a fi „neîncadrat în niciun post în cadrul Europol” în sensul articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006, nu trebuie să existe niciun raport juridic sau de fapt între Europol și fostul membru al personalului său.

38      În continuare, Europol susține că, potrivit considerentului (6) al deciziei din 8 decembrie 2006, statele membre la Convenția Europol înțeleg că membrii personalului Europol care ocupă posturi indicate cu caractere aldine nu lucrează decât pentru o perioadă limitată în cadrul Europol, pentru a permite „rotația” lor și, prin urmare, reintegrarea în administrațiile lor naționale de origine. Potrivit Europol, expresia „neîncadrat în niciun post în cadrul Europol”, utilizată la articolul 2 alineatul 4 din decizia din 8 decembrie 2006, ar trebui interpretată în consecință.

39      Pe de altă parte, potrivit considerentului (15) al deciziei din 8 decembrie 2006, un fost membru al personalului Europol nu ar putea să își depună candidatura la un nou post decât după o „perioadă de absență”, ceea ce ar permite garantarea egalității între toți candidații.

40      În speță, în ziua următoare celei în care a încetat contractul său de 6 ani cu Europol, reclamantul ar fi fost detașat de statul său la Europol ca „expert detașat”. În această calitate, el ar fi continuat să lucreze pentru și sub supravegherea Europol.

41      În sfârșit, Europol pretinde că revine reclamantului sarcina de a dovedi că îndeplinește toate condițiile cuprinse în articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006. Or, reclamantul s‑ar limita în esență la combaterea distincției dintre expresiile „Europol post” și „Europol Post” scrise uneori cu „p” minusculă, uneori cu „p” majusculă la cuvântul „post”.

 Aprecierea Tribunalului

42      Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf din statutul personalului prevede că „[e]ste considerat agent al Europol, în sensul […] statut[ului personalului], agentul angajat pentru ocuparea unui post din lista care figurează în anexa 1, cu excepția posturilor care se prevede că trebuie să fie ocupate de agenți locali”.

43      Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf din statutul personalului stabilește în continuare o distincție între „posturile care pot fi ocupate numai de agenți recrutați din cadrul serviciilor competente prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Convenția Europol și cele care pot fi ocupate de asemenea de alți agenți”.

44      În sfârșit, rezultă din articolul 2 alineatul (1) al treilea paragraf din statutul personalului că agenților recrutați pentru un post care poate fi ocupat numai de agenți recrutați din cadrul serviciilor competente prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Convenția Europol nu li se poate oferi decât un contract temporar pentru acest post. Această prevedere face trimitere la articolul 6 din statutul personalului, care stabilește o durată maximă pentru contractul de muncă pe perioadă determinată. Această durată, de 9 ani, era de 6 ani înainte de modificarea articolului 6 din statutul personalului prin Decizia Consiliului din 4 decembrie 2006 de modificare a statutului personalului Europol.

45      În speță, postul ocupat de reclamant de la 1 septembrie 1999 până la 31 august 2005 era supus restricției temporare prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din statutul personalului, ceea ce a determinat reclamantul să își părăsească postul la 31 august 2005.

46      Cu toate acestea, trebuie să se constate că norma care prevede o durată maximă a contractului de muncă pentru persoanele vizate la articolul 2 alineatul (1) din statutul personalului nu privează Europol de posibilitatea de a încheia din nou un contract de muncă cu persoanele menționate după ce nu au fost încadrate în niciun post în cadrul Europol timp de 18 luni. Astfel, articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 prevede că „[d]upă o perioadă de 18 luni în care fostul membru al personalului nu a fost încadrat în niciun post în cadrul Europol și în urma unei noi proceduri de selecție, orice nou contract de muncă va fi considerat un prim contract”.

47      În prezenta cauză, problema în litigiu este de a se stabili dacă postul ocupat de reclamant de la 1 septembrie 2005, inițial prevăzut pentru o perioadă de 18 luni și prelungit ulterior până la 28 februarie 2008, era un post care, potrivit articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006, determina ineligibilitatea reclamantului pentru postul în litigiu.

48      Europol nu susține că reclamantul, în calitate de expert detașat la Europol între 1 septembrie 2005 și 28 februarie 2008, a ocupat un post menționat în anexa 1 la statutul personalului. Totuși, Europol susține că, întrucât vizează „orice post în cadrul Europol” („any Europol post”), articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 nu limitează posturile din cadrul Europol la cele prevăzute în anexa 1 la statutul personalului. Pentru a susține această teză, Europol a arătat în decizia de respingere a reclamației introduse de reclamant că textul articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 nu se referea la definiția expresiei „Europol Post”, prevăzută la articolul 1 punctul 1 din decizia menționată. În opinia Europol, împrejurarea că termenul „post” utilizat la articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 nu este scris cu „p” majusculă, precum la articolul 1 punctul 1 din decizia menționată, ar însemna astfel că expresia „Europol post” privește orice post din cadrul Europol, iar nu numai cele vizate la articolul 1 punctul 1 din decizia din 8 decembrie 2006.

49      În cererea introductivă, reclamantul respinge acest argument al Europol, care nu a combătut în memoriul în apărare această obiecție a reclamantului. Cu toate acestea, ca răspuns la o întrebare a judecătorului raportor adresată în ședință, Europol a precizat că își menține în final argumentul privind consecințele care trebuie formulate din folosirea cuvântului „post” cu „p” minusculă la articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006.

50      În plus, Europol susține că modul de redactare a articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 confirmă propria interpretare a prevederilor articolului menționat din moment ce această dispoziție se referă la orice post din cadrul Europol („detached from any Europol post”), ceea ce ar demonstra că articolul 2 punctul 4 impune nu numai absența oricărui raport juridic, ci și absența oricărui raport de fapt între Europol și fostul membru al personalului său.

51      În sfârșit, Europol susține că interpretarea sa literală a dispozițiilor articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 se coroborează cu analiza finalității acestor dispoziții.

52      Este necesar, mai întâi, să se examineze dacă o interpretare textuală a articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 confirmă temeinicia poziției Europol.

53      În ceea ce privește, pe de o parte, problema dacă, în expresia „Europol post”, trebuie să se confere un sens distinct cuvântului „post” după cum este scris cu „P” majusculă sau cu „p” minusculă, trebuie să se arate în primul rând că la articolul 1 din decizia din 8 decembrie 2006 toți termenii definiți încep cu majusculă.

54      În al doilea rând, rezultă din lectura deciziei din 8 decembrie 2006 că în ansamblul dispozițiilor sale (articolul 1 punctul 7, articolul 1 punctul 8, articolul 5 punctul 5, articolul 5 punctul 5.1, articolul 5 punctul 5.2), și nu numai la articolul 2 punctul 4, expresia „Europol post” este scrisă cu „p” minusculă la cuvântul „post”, cu toate că, evident, în toate aceste dispoziții termenul respectiv nu are un conținut diferit de cel definit la articolul 1 punctul 1 din decizia din 8 decembrie 2006, în cazul în care nu este golită de conținut definiția expresiei „Europol Post” astfel cum figurează în articolul menționat. Astfel, decizia din 8 decembrie 2006 însăși nu stabilește o diferență sistematică între expresiile „Europol Post” și „Europol post”, după cum cuvântul „post” este scris cu „P” majusculă sau cu „p” minusculă.

55      În al treilea rând, trebuie să se arate că anexa 1 la statutul personalului, în versiunea sa în limba engleză, utilizează cuvântul „post” cu „p” minusculă, atât în titlu, cât și în corpul textului.

56      În ultimul rând, dacă autorul deciziei din 8 decembrie 2006 ar fi intenționat să stabilească o distincție între expresiile „Europol post” și „Europol Post”, ar fi fost conform unei bune redactări legislative ca acest aspect să apară în mod clar în decizie, ceea ce nu a fost cazul.

57      În ceea ce privește, pe de altă parte, argumentul potrivit căruia utilizarea cuvântului „any”, în expresia „any Europol post” utilizată la articolul 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006, ar demonstra că expresia menționată ar viza orice tip de raport de muncă, nu numai posturile vizate în anexa 1 la statutul personalului, trebuie să se admită că nu este convingător. Astfel, această expresie ar putea fi înțeleasă de asemenea ca vizând orice post în sensul definiției expresiei „Europol Post”, enunțată la articolul 1 punctul 1 din decizia din 8 decembrie 2006. În această privință, trebuie să se constate că expresia „Europol Post” este definită la articolul 1 punctul 1 din decizia din 8 decembrie 2006 drept „any post” cuprins în lista din anexa 1 la statutul personalului. În plus, dispozițiile articolului 1 punctele 7 și 8 din decizia din 8 decembrie 2006 utilizează expresia „Any Europol post”, deși nu există niciun dubiu că aceste dispoziții se referă numai la posturile definite la articolul 1 punctul 1 din decizia menționată.

58      Rezultă din ansamblul acestor considerații că interpretarea textuală a articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 nu permite să se atribuie expresiei „Europol post” un conținut diferit de cel al expresiei „Europol Post” definite la articolul 1 punctul 1 din decizia menționată și, prin urmare, să confirme teza Europol potrivit căreia expresia „any Europol post” ar viza de asemenea și alte posturi decât cele menționate în anexa 1 la statutul personalului.

59      În speță trebuie să se considere că, întrucât a ocupat în perioada 1 septembrie 2005-28 februarie 2008 un post de expert detașat la Europol, care nu figurează în lista din anexa 1 la statutul personalului, reclamantul nu a fost „încadrat în niciun post în cadrul Europol”, în sensul articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006.

60      Astfel, nu se contestă că în perioada 1 septembrie 2005-28 februarie 2008 nu a fost încheiat niciun contract între reclamant și Europol. Detașarea reclamantului în calitate de expert la Europol rezultă dintr‑un acord încheiat între Europol și „Polizeipräsident in Berlin”, în care se determină statutul, atribuțiile, drepturile și obligațiile reclamantului. În plus, trebuie arătat că nici statutul personalului, nici textele deciziilor adoptate de Europol și comunicate Tribunalului nu conțin prevederi referitoare la experții detașați. Rezultă din aceste constatări că, în calitate de expert detașat, reclamantul era funcționar de poliție german, pus la dispoziția Europol de poliția germană în cadrul și în condițiile prevăzute în acord.

61      Trebuie să se mai examineze dacă împrejurările de fapt invocate de Europol sunt de natură să pună în discuție această concluzie.

62      În această privință, trebuie să se arate că unul dintre obiectivele stabilirii unei durate maxime de serviciu, prevăzută la articolul 6 din statutul personalului, este, conform considerentului (6) al deciziei din 8 decembrie 2006, asigurarea unei „rotații” a personalului, astfel încât persoanele care au încheiat perioada maximă de muncă în cadrul Europol să fie obligate să se reîncadreze în serviciile autorității lor naționale.

63      Or, în speță, Europol a prezentat în fața Tribunalului documentul „Job Description for the Seconded Expert to the Drugs Unit”, datat 19 iulie 2006, redactat de reclamant și aprobat de șeful Unității antidrog din cadrul Europol, din care rezultă că reclamantul trebuia să participe activ la lucrările curente ale acestei unități, că trebuia de asemenea, cu anumite ocazii, să reprezinte Europol și că era obligat să îl înlocuiască, în caz de absență, pe șeful Unității antidrog. Este important să se arate și că în documentul menționat se precizează că „[î]n calitatea sa de expert detașat și în cadrul atribuțiilor sale, supervizează și coordonează activitățile operaționale ale diverselor secțiuni ale Unității antidrog, aprobă și autorizează distribuirea către parteneri externi a documentelor operaționale, a rapoartelor și altele, acordă interviuri în mass‑media și este consilier al șefului Unității antidrog în probleme politice. Între șeful Unității antidrog și expertul detașat au loc reuniuni zilnice” („[i]n his capacity as Seconded Expert and his special tasking, he supervises and co‑ordinates the operational activities in the various Sections of the Drugs Unit, approves and authorises the distribution, to external partners, of operational documents, reports and other products, gives interviews to the media and advises the Head of the Drugs Unit on policy matters[; d]aily meetings between the Head of the Drugs Unit and the Seconded Expert take place”).

64      În plus, Europol a susținut în ședință că reclamantul a avut exact aceleași atribuții în calitate de administrator principal („first officer”) în Unitatea antidrog ca și în calitate de expert detașat. Nu ar fi avut loc nicio schimbare a atribuțiilor și reclamantul ar fi rămas șeful adjunct („deputy head”) al acestei unități. Europol a arătat de asemenea că reclamantul nu a lucrat la Berlin după expirarea contractului său la 31 august 2005.

65      Tot în ședință, Europol a explicat că, la expirarea contractului reclamantului la 31 august 2005, considerații de ordin practic au determinat Europol să accepte ca reclamantul să continue să lucreze în cadrul său, dar cu un statut diferit.

66      Reclamantul nu contestă că documentul „Job Description for the Seconded Expert to the Drugs Unit” reflectă în mod corect atribuțiile care i‑au fost încredințate. Cu toate acestea, reprezentantul reclamantului a afirmat în ședință că nu avea „sentimentul că este vorba de activități sau de lucrări identice [cu cele pe care reclamantul le‑a exercitat în calitate de administrator principal («first officer»)]; dacă aceasta ar fi fost situația, [reclamantul nu ar fi] văzut necesitatea de a face o nouă descriere a atribuțiilor”. În plus, reclamantul a susținut că, în calitate de expert detașat, nu ar fi avut dreptul să exercite funcția de șef adjunct („deputy head”) al Unității antidrog din moment ce această funcție nu poate fi exercitată decât de un membru al personalului Europol.

67      Decurge din examinarea situației juridice și de fapt a reclamantului în funcția sa de expert detașat că, deși acesta s‑a reîncadrat formal în poliția germană la 1 septembrie 2005, el a continuat să exercite în esență aceleași atribuții ca și înainte, cu un statut juridic diferit. De altfel, reclamantul nu a demonstrat în ce mod s‑a schimbat fundamental munca sa începând cu 1 septembrie 2005.

68      Totuși, trebuie să se arate că însuși Europol a impus, pe de o parte, ca reclamantul să își părăsească postul la 31 august 2005, pentru a respecta limita duratei contractului și a prelungirilor sale impusă de articolul 6 din statutul personalului. Pe de altă parte, Europol a acceptat ca reclamantul să continue să lucreze în serviciul său în calitate de expert detașat, ceea ce, în realitate, a permis să se asigure în cadrul Europol o continuitate a atribuțiilor reclamantului, care a putut să evite reîncadrarea efectivă în serviciile autorității sale naționale.

69      În aceste condiții, Europol nu se poate întemeia în mod valabil pe împrejurările de fapt relatate la punctele 63-65 din prezenta hotărâre pentru a susține o interpretare a dispozițiilor articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 care ar fi contrară modului lor de redactare clar și neechivoc. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, în lipsa unor lucrări pregătitoare care să exprime în mod clar intenția autorilor unei dispoziții, singurul temei trebuie să fie conținutul textului, astfel cum a fost redactat, și nu i se poate da decât înțelesul ce se desprinde din interpretarea literală și logică a acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 1 iunie 1961, Simon/Curtea de Justiție, 15/60, Rec., p. 223, 244, Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2006, André/Comisia, F‑10/06, RecFP, p. I‑A‑1-183 și II‑A-1-755, punctul 44). Astfel, interpretarea care rezultă din însuși modul de redactare a unui text nu poate fi substituită cu o interpretare întemeiată pe considerații de ordin factual formulate pe baza unui caz particular.

70      Din toate cele arătate mai sus rezultă că motivul întemeiat pe greșita aplicare a articolului 2 punctul 4 din decizia din 8 decembrie 2006 trebuie primit. Prin urmare, fără a fi nevoie să se examineze celelalte motive invocate de reclamant, decizia Europol din 10 octombrie 2007 trebuie anulată.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

71      Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

72      Întrucât Europol a căzut în pretenții și reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea Europol la plata în întregime a cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua)

declară și hotărăște:

1)      Anulează decizia Oficiului European de Poliție (Europol) din 10 octombrie 2007 prin care se refuză participarea domnului Mölling la procedura de selecție organizată pentru ocuparea unui post de administrator principal („first officer”) în Unitatea antidrog din cadrul Europol.

2)      Obligă Europol la plata în întregime a cheltuielilor de judecată.

Van Raepenbusch

Boruta

Kanninen

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 4 iunie 2009.

Grefier

 

       Președinte

W. Hakenberg

 

       H. Kanninen

Textul prezentei decizii, precum și cel al deciziilor instanțelor comunitare citate în cuprinsul acesteia și nepublicate încă în Repertoriu sunt disponibile pe pagina de internet a Curții de Justiție: www.curia.europa.eu


* Limba de procedură: olandeza.