Language of document :

Recurs introdus la 3 decembrie 2018 de M-Sansz Kereskedelmi, Termelő és Szolgáltató Kft. (M-Sansz Kft.) împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 septembrie 2018 în cauza T-709/17, M-Sansz/Comisia Europeană

(Cauza C-757/18 P)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Recurentă: M-Sansz Kereskedelmi, Termelő és Szolgáltató Kft. (M-Sansz Kft.) (reprezentant: Ravasz L., avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Prin recursul formulat, M Sansz Kft. solicită Curții:

anularea Ordonanţei Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 septembrie 2018 în cauza T-709/17, M-Sansz/Comisia, respingerea excepției de inadmisibilitate ridicată de pârâtă și admiterea acțiunii recurentei în primă instanță, constatând, cu titlu principal, în legătură cu deciziile Comisiei în cauzele SA.29432 (CP 290/2009) și SA.45498 (FC/2016), că deciziile menționate nu au constatat o compatibilitate a ajutorului de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și, cu titlu subsidiar, că deciziile atacate nu constituie, în cadrul cauzei nr. 23.P.25.843/2016 pendinte în fața Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta-Capitală, Ungaria), acte juridice care să producă efecte juridice obligatorii pentru recurentă – aceasta nefiind, prin urmare, o persoană direct și individual vizată – întrucât recurenta a introdus acțiunea sa în despăgubire în temeiul articolului 107 alineatul (1) TFUE, iar nu al articolului 107 alineatul (3) TFUE. În plus, în cazul în care deciziile atacate ar constitui, în cadrul acțiunii întemeiate pe articolul 107 alineatul (1) TFUE, acte juridice care o vizează pe recurentă, admiterea acțiunii în primă instanță, constatând că deciziile menționate sunt lipsite de validitate pentru motivul că ajutorul acordat de autoritățile maghiare încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE (anulare);

în ipoteza în care Curtea ar considera că nu este posibil să se pronunțe pe fond, anularea ordonanței atacate a Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața acestuia, în calitate de primă instanță;

în ipoteza în care Curtea s-ar pronunța asupra capetelor de cerere formulate la prima liniuță, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Încălcarea articolului 263 TFUE și a dispozițiilor și a jurisprudenței subliniate în bold, în temeiul următoarelor considerații:

Societatea maghiară recurentă a introdus plângeri în cauzele SA.29432 și SA.45498. Plângerile contestau un ajutor de stat ilegal și un tratament discriminatoriu față de o categorie de entități din care recurenta face parte, deși atât societățile beneficiare, cât și cele care fac obiectul discriminării desfășoară activitățile identice în Ungaria, sediile lor sunt situate în același departament din Ungaria, iar întreprinderile lor angajează lucrători handicapați. Pe de altă parte, cuantumul ajutorului ilicit este excesiv și nelegal de ridicat. În aceste proceduri, potrivit recurentei, Comisia nu a adoptat decizii și, în nici un caz, nu a adoptat decizii care să producă efecte juridice în privința sa. În procedura națională vizată de acțiune [cauza nr. 23.P.25.843/2016 pendinte în fața Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta-Capitală, Ungaria)], recurenta a solicitat să fie despăgubită pentru prejudiciul care i-a fost cauzat prin ajutorul de stat ilegal și, prin urmare, rezultatul prezentei proceduri va avea în mod evident incidență asupra hotărârii care trebuie pronunțată în acea cauză. Este important ca acte care, din punct de vedere juridic, nu constituie decizii ale Comisiei, să nu determine rezultatul procedurii naționale. Aceste decizii nu au constatat o compatibilitate a ajutorului de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și nu constituie acte juridice care să producă efecte juridice pentru recurentă – aceasta nefiind deci o persoană vizată în mod direct și individual – întrucât recurenta a introdus acțiunea sa în despăgubire întemeindu-se pe încălcarea prin ajutorul de stat a articolului 107 alineatul (1) TFUE, iar nu a articolului 107 alineatul (3) TFUE.

Recurenta susține că întrunește, în speță, criteriile stabilite în Hotărârea din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia (25/62, EU:C:1963:17). Recurenta afirmă că a dovedit că este o „persoană interesată”, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, și în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/15891 , și că, în Hotărârea din 24 mai 2011, Comisa/Kronoply și Kronotex (C-83/09 P, EU:C:2011:341), Curtea a declarat că stabilirea calității de concurent nici măcar nu necesită desfășurarea unei activități identice.

Încălcarea drepturilor procedurale (încălcarea dispozițiilor subliniate în bold), astfel cum este indicat în continuare:

În plus, dacă tabelul anexat și celelalte explicații prezentate drept probă a calității de persoană interesată erau considerate insuficiente de Tribunalul, acesta ar fi trebuit să aplice articolul 83 alineatele (1)-(3), articolul 88 alineatul (1), articolul 89 alineatul (1), alineatul (2) literele (a)-(c), alineatul (3) literele (a) și (d) și alineatul (4), precum și articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, și ar fi trebuit să îi solicite informații recurentei sau să formuleze o cererea de informații referitoare la această problemă. Prin urmare, încălcarea dreptului s-a produs întrucât Tribunalul nu a acționat din oficiu. Pe de altă parte, raportul Sargentini, care examinează de asemenea perioada vizată, a condamnat Ungaria pe planul principiului statului de drept, inclusiv statul de drept în materie economică (a se vedea punctele 12, 13, 22 și 23).

____________

1     Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).