ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE

14 iunie 2012

Cauza F‑38/12 R

BP

împotriva

Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene

„Funcție publică – Agenți contractuali – Nereînnoirea unui contract – Schimbare a repartizării – Procedura măsurilor provizorii – Cerere de suspendare a executării – Urgență – Inexistență”

Obiectul: Cerere introdusă în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care BP solicită, în principal, suspendarea deciziilor din 27 februarie 2012 prin care directorul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) a decis, pe de o parte, să nu îi reînnoiască contractul de agent contractual și, pe de altă parte, să schimbe repartizarea reclamantului în cadrul FRA până la expirarea contractului respectiv (denumite în continuare „deciziile atacate”)

Decizia: Respinge cererea de acordare a măsurilor provizorii. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumar

1.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Suspendarea executării unei decizii de schimbare a repartizării – Condiții de dispunere – Prejudiciu grav și ireparabil – Noțiune

[art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

2.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Sarcina probei – Prejudiciu strict pecuniar

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

1.      Întrucât instituțiile, organele și organismele Uniunii dispun de o largă putere de apreciere în ce privește organizarea serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt conferite și, în paralel, în ce privește repartizarea personalului lor, o decizie privind o nouă repartizare, chiar dacă produce inconveniente funcționarilor sau agenților interesați, nu constituie un eveniment anormal și imprevizibil în cariera acestora. În aceste condiții, suspendarea executării unei astfel de decizii nu poate fi justificată decât prin împrejurări imperative și excepționale care pot produce un prejudiciu grav și ireparabil funcționarului sau agentului interesat.

(a se vedea punctul 24)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 12 iulie 1996, Presle/Cedefop, T‑93/96 R, punctul 45

2.      În afara unor situații excepționale, un prejudiciu de natură financiară nu poate fi considerat ireparabil și nici chiar dificil de reparat, deoarece în mod normal poate face obiectul unei compensații financiare ulterioare.

O măsură provizorie se justifică chiar și în cazul unui prejudiciu de natură pur pecuniară dacă rezultă că, în lipsa acestei măsuri, partea care o solicită s‑ar afla într‑o situație care i‑ar pune în pericol viabilitatea financiară, deoarece nu ar dispune de o sumă care să îi permită în mod normal să facă față tuturor cheltuielilor indispensabile pentru a‑și satisface necesitățile elementare până la momentul la care se va soluționa acțiunea principală.

Cu toate acestea, pentru a putea aprecia dacă prejudiciul pretins prezintă un caracter grav și ireparabil și, prin urmare, justifică suspendarea, cu titlu excepțional, a executării deciziei atacate, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie, în toate cazurile, să dispună de indicații concrete și precise, susținute prin înscrisuri detaliate care să demonstreze situația financiară a părții care solicită măsura provizorie și să permită aprecierea consecințelor care ar rezulta, după toate probabilitățile, din lipsa măsurilor solicitate.

(a se vedea punctele 30-32)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 27 aprilie 2010, U/Parlamentul European, T‑103/10 P(R), punctele 35-37