Recurs introdus la 15 februarie 2019 de Edison SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 7 decembrie 2018 în cauza T-471/17, Edison/EUIPO (EDISON)

(Cauza C-121/19 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Edison SpA (reprezentanți: D. Martucci, F. Boscariol de Roberto, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile recurentei

Cu titlu principal, anularea hotărârii atacate, pronunțarea definitivă pe fondul cauzei și admiterea acțiunii, prin declararea faptului că „energia electrică” intră în clasa 4 din Ediția a opta a Clasificării de la Nisa și, pe cale de consecință, declararea faptului că marca nr. 003315991 care aparține Edison acoperă, inter alia, „energia electrică”;

în subsidiar, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudcare;

în orice caz, obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a apreciat în mod eronat că dovada neincluderii energiei electrice în semnificația comună și obișnuită a titlurilor prevăzute în clasa 4 din Ediția a opta a Clasificării de la Nisa ar rezulta din indicarea produsului energie electrică în Grey-list elaborată de EUIPO pentru prezentarea declarațiilor în sensul articolului 28 alineatul 8 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene (punctele 41, 46 și 54). În primul rând, eroarea de drept derivă din faptul că cererea de limitare a recurentei a fost depusă la 15 iunie 2015, în timp ce documentul la care se referă EUIPO a fost elaborat prin comunicarea nr. 1/2016 din 8 februarie 2016. În al doilea rând, este de asemenea o eroare de drept a considera ca element de probă excluderea unui termen din Grey-list, care nu reprezintă decât un ansamblu de interpretări fără caracter obligatoriu.

Tribunalul a reținut în mod eronat că pot fi considerate „materiale pentru iluminat” doar produsele tangibile care produc ele însele lumină. Eroarea de drept constă în faptul că chiar autoritățile competente și operatorii economici clasifică produsele în funcție de funcția lor de materiale pentru iluminat, clasificând energia electrică drept o marfă care generează lumină și profit, indiferent de caracterul corporal al acelei mărfi în sensul pur fizic al termenului.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât, dacă se arată că „fuel” include de asemenea combustibilii pentru motoare, este clar că termenul „fuel” trebuie înțeles într-un mod îndeajuns de larg ca să includă produse care prin natura lor nu determină activarea unor motoare prin propria combustie, precum energia electrică.

Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare prin faptul că a considerat că energia electrică nu este inclusă în „motor fuel”, ignorându-se complet caracteristicile funcționale.

Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de drept prin faptul că a reținut că elementele de probă prezentate de recurentă nu sunt suficiente pentru a demonstra includerea energiei electrice în clasa 4.

În plus, Tribunalul și-a întemeiat propria decizie și pe documentul 1 depus de EUIPO, reținând că documentul a fost elaborat în august 2003, în pofida datării clare din iunie 2003.

Tribunalul s-a limitat să aprobe o situație juridică și decizii lipsite de motivare, în pofida admiterii unor elemente de probă furnizate de recurentă și de EUIPO. A afirma că se comercializează vehicule electrice și apoi a nega faptul că operatorii economici (aceeași producători ai vehiculelor respective) consideră energia electrică drept un carburant, chiar alternativ, este contrar oricărei logici și privează de motivare deciziile EUIPO și ale Tribunalului.

____________