Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 28 august 2020 – EB și alții/Versicherungsanstalt öffentlich Bediensteter, Eisenbahnen und Bergbau (BVAEB)

(Cauza C-405/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurenți: EB, JS și DP

Intimați: Versicherungsanstalt öffentlich Bediensteter, Eisenbahnen und Bergbau (BVAEB)

Întrebările preliminare

Limitarea domeniului de aplicare temporal al principiului egalității de tratament între bărbați și femei în conformitate cu Hotărârea pronunțată în cauza C-262/88, Barber1 , precum și cu Protocolul nr. 33 privind articolul 157 TFUE și cu articolul 12 din Directiva 2006/54/CE2 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (denumită în continuare „Directiva 2006/54/CE”) trebuie interpretată în sensul că un pensionar (austriac) nu poate – sau poate doar (parțial), pentru partea din drept care se referă la perioadele de încadrare ulterioare datei de 1 ianuarie 1994 – invoca de drept principiul egalității de tratament, pentru a susține că a fost discriminat prin dispoziții privind o ajustare stabilită pentru anul 2018 a pensiilor funcționarilor publici, precum cea aplicată în procedurile principale?

Principiul egalității de tratament între bărbați și femei (în temeiul articolului 157 TFUE coroborat cu articolul 5 din Directiva 2006/54/CE) trebuie interpretat în sensul că un tratament diferențiat indirect, precum cel care rezultă – eventual – din dispozițiile privind ajustarea pensiilor din anul 2018, aplicabile în acțiunile principale, chiar ținând seama de măsuri similare impuse anterior și de pierderea considerabilă cauzată de efectul cumulativ al acestora din urmă, în raport cu o ajustare la inflație a valorii reale a pensiilor (în acest caz, de 25%), se dovedește a fi justificat, în special:

–    în vederea evitării unui „decalaj” (generat de o ajustare periodică cu o rată unică) între pensiile pentru limită de vârstă mai ridicate și cele mai reduse, chiar dacă acesta ar fi unul pur nominal și ar lăsa neschimbat raportul valorilor;

–    în vederea realizării unei „componente sociale” generale în sensul consolidării puterii de cumpărare a beneficiarilor de pensii mai mici, chiar și atunci când a) acest obiectiv ar putea fi atins și fără o limitare a ajustării pensiilor mai ridicate; b) legiuitorul nu prevede în același mod o astfel de măsură în ceea ce privește consolidarea puterii de cumpărare, în cazul ajustării la inflație a remunerațiilor active mai mici ale funcționarilor publici (în detrimentul ajustării remunerațiilor active mai ridicate) și nici nu a adoptat un regim comparabil de intervenție în ajustarea valorii pensiilor provenite din alte sisteme profesionale de securitate socială (fără participare de stat), pentru a obține o consolidare a puterii de cumpărare a pensiilor mai mici (în detrimentul ajustării pensiilor mai mari);

–    în vederea menținerii și finanțării „sistemului”, chiar și atunci când pensiile pentru limită de vârstă ale funcționarilor nu sunt datorate printr-un sistem organizat și finanțat – precum cele de asigurări – de o casă de asigurări din contribuții, ci de Bund (statul federal), în calitate de angajator al funcționarilor publici pensionați, ca remunerație pentru munca efectuată, astfel încât nu ar fi determinante menținerea sau finanțarea unui sistem, ci, în definitiv, doar considerații de ordin bugetar;

–    întrucât constituie o justificare autonomă sau (anterior acesteia) exclude a priori ipoteza unei discriminări indirecte pe criterii de sex în sensul Directivei 2006/54/CE, în detrimentul bărbaților, atunci când statistic numărul bărbaților este mult mai mare în grupul titularilor de pensii mai ridicate trebuie considerată ca fiind consecința unei lipse – tipice, în special în trecut – a egalității de șanse a femeilor în materie de muncă și de încadrare în muncă sau

–    întrucât regimul este admisibil ca măsură pozitivă în sensul articolului 157 alineatul (4) TFUE?

____________

1     Hotărârea din 17 mai 1990, C-262/88, EU:C:1990:209.

2     Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO 2006, L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262).