ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a treia)

12 noiembrie 2008

Cauza F‑88/07

Juan Luís Domínguez González

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Asistent tehnic — Excepție de necompetență — Excepție de inadmisibilitate — Necompetența Tribunalului”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Domínguez González solicită obligarea Comisiei la plata către acesta a sumei de 20 310,68 euro pentru repararea prejudiciilor care i‑ar fi fost produse prin rezilierea contractului său de muncă în urma vizitei medicale de la angajare

Decizia: Tribunalul nu este competent pentru soluționarea acțiunii. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari — Acțiune — Dreptul la acțiune — Persoane care revendică calitatea de funcționar sau de alt agent decât cel local

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari — Statut — Regimul aplicabil celorlalți agenți — Domeniu de aplicare

(art. 238 CE și 282 CE; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 1, 2, 3 și 5)

1.      Nu numai persoanele care au calitatea de funcționar sau de alt agent decât agent local, dar și cele care revendică aceste calități pot ataca în fața instanței comunitare o decizie care le lezează, instanța menționată fiind competentă cel puțin să examineze, în primul rând, dacă este efectiv competentă să se pronunțe asupra admisibilității și a temeiniciei litigiului.

(a se vedea punctele 64 și 65)

Trimitere la:

Curte: 11 martie 1975, Porrini și alții, 65/74, Rec., p. 319, punctul 13; 5 aprilie 1979, Bellintani și alții/Comisia, 116/78, Rec., p. 1585, punctul 6; 20 iunie 1985, Klein/Comisia, 123/84, Rec., p. 1907, punctul 10

Tribunalul de Primă Instanță: 19 iulie 1999, Mammarella/Comisia, T‑74/98, RecFP, p. I‑A‑151 și II‑797, punctul 16

2.      Statutul și Regimul aplicabil celorlalți agenți nu constituie o reglementare exhaustivă de natură să interzică angajarea persoanelor în afara cadrului de reglementare astfel stabilit. Dimpotrivă, capacitatea recunoscută Comunității prin articolele 282 CE și 238 CE de a crea relații contractuale supuse dreptului unui stat membru se extinde la încheierea de contracte de muncă sau de prestări de servicii. În aceste condiții, recrutarea unei persoane printr‑un contract care face referire în mod expres la o lege națională nu ar putea fi considerată nelegală decât în ipoteza în care instituția pârâtă ar fi definit condițiile de angajare a persoanei vizate nu în funcție de necesitățile serviciului, ci pentru a se sustrage de la aplicarea prevederilor statutului sau ale Regimului aplicabil celorlalți agenți, săvârșind astfel un abuz de procedură.

Pentru a se verifica dacă instituția nu săvârșește niciun abuz de procedură, nu este suficient să se constate că aceasta putea considera în mod legitim că diferitele tipuri de contract prevăzute de Regimul aplicabil celorlalți agenți și supuse competenței instanței comunitare nu erau adaptate la situația colaboratorilor cărora dorea să le încredințeze anumite misiuni, ci trebuie să se verifice, în al doilea rând, și dacă condițiile de muncă oferite acestora răspund exigențelor sociale minime care există în orice stat de drept.

(a se vedea punctele 70 și 87)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Mammarella/Comisia, citată anterior, punctele 39 și 40 și jurisprudența citată