Language of document : ECLI:EU:T:2019:57

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)

5 februarie 2019(*)

„Soiuri de plante – Cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul de plante Braeburn 78 (11078) – Desemnarea unui alt oficiu de examinare – Întinderea examinării care trebuie efectuată de camera de recurs – Obligația de motivare”

În cauza T‑177/16,

Mema GmbH LG, cu sediul în Terlano (Italia), reprezentată de B. Breitinger și de S. Kirschstein‑Freund, avocați,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP), reprezentat de M. Ekvad, de F. Mattina, de O. Lamberti și de U. Braun‑Mlodecka, în calitate de agenți, asistați de A. von Mühlendahl și de H. Hartwig, avocați,

pârât,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei de recurs a OCSP din 15 decembrie 2015 (cauza A 001/2015) privind o cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de plante Braeburn 78,

TRIBUNALUL (Camera a treia),

compus din domnul S. Frimodt Nielsen (raportor), președinte, domnul V. Kreuschitz și doamna N. Półtorak, judecători,

grefier: doamna R. Ükelyté, administrator,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 aprilie 2016,

având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 11 iulie 2016,

având în vedere modificarea compunerii camerelor Tribunalului,

având în vedere decizia de suspendare a procedurii din 24 octombrie 2016,

având în vedere decizia de suspendare a procedurii din 22 martie 2018,

în urma ședinței din 25 septembrie 2018,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Cadrul juridic

 Regulamentul de bază

1        Potrivit articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO 1994, L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197, denumit în continuare „regulamentul de bază”), protecția comunitară a soiurilor de plante este acordată soiurilor care sunt distincte, omogene, stabile și noi.

2        În temeiul articolului 7 alineatul (1) din regulamentul de bază, un soi este considerat distinct dacă se distinge net, prin manifestarea caracteristicilor care rezultă dintr‑un genotip sau dintr‑o combinație de genotipuri date, de orice alt soi a cărui existență este notorie la data depunerii cererii de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante.

3        Aspectul dacă criteriile privind caracterul distinct, omogenitatea și stabilitatea sunt întrunite într‑o cauză este examinat în cadrul unei examinări tehnice realizate în conformitate cu articolele 55 și 56 din regulamentul de bază.

4        Articolul 55 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede următoarele:

„(1)      Dacă, în urma examinării [din punctul de vedere al condițiilor de formă și de fond prevăzute] la articolele 53 și 54, Oficiul [Comunitar pentru Soiurile de Plante] constată că nu există niciun impediment pentru acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante, acesta ia măsurile necesare pentru efectuarea examinării tehnice destinate controlului respectării [criteriilor privind caracterul distinct, omogenitatea și stabilitatea], în cel puțin unul dintre statele membre, prin intermediul organismului/organismelor competent(e) care au fost însărcinate de către consiliul de administrație [al Oficiului Comunitar pentru Soiurile de Plante] cu examinarea tehnică a soiurilor speciei în cauză (oficii de examinare).”

5        Potrivit articolului 56 din regulamentul de bază, examinările tehnice se realizează în conformitate cu principiile directoare formulate de consiliul de administrație și în conformitate cu instrucțiunile Oficiului Comunitar pentru Soiurile de Plante (OCSP). Aceste principii directoare descriu în special materialul vegetal necesar pentru examinarea tehnică, modalitățile testelor, metodele care trebuie aplicate, observațiile care trebuie prezentate, gruparea soiurilor incluse în test, precum și tabelul caracterelor care trebuie examinate. În cadrul examinării tehnice, plantele din soiul în cauză sunt cultivate pe lângă cele din soiurile pe care OCSP și centrul de examinare desemnat le consideră ca fiind soiurile de care este cel mai apropiat soiul candidat, potrivit descrierii acestuia din descrierea tehnică care face parte din cererea de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante.

6        Articolul 57 alineatele (1)-(3) din regulamentul de bază prevede următoarele:

„(1)      Oficiul de examinare adresează [OCSP], la cererea acestuia, sau dacă consideră el însuși că rezultatele examinării tehnice sunt suficiente pentru aprecierea soiului, un raport de examinare și, dacă se consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în articolele 7, 8 și 9, o descriere a soiului.

(2)      [OCSP] comunică solicitantului rezultatele examinării tehnice, precum și descrierea soiului și îl invită să își exprime eventualele observații.

(3)      Dacă se consideră că raportul de examinare nu permite adoptarea unei decizii în cunoștință de cauză, [OCSP] poate, din proprie inițiativă după consultarea solicitantului sau la cererea acestuia din urmă, să solicite o examinare complementară. Pentru evaluarea rezultatelor, orice examinare complementară, efectuată înainte ca o decizie în conformitate cu articolele 61 și 62 să devină definitivă, se consideră ca făcând parte din examinarea prevăzută la articolul 56 alineatul (1).”

7        În ceea ce privește normele care reglementează procedura în fața OCSP, articolul 72 din regulamentul de bază prevede următoarele:

„Camera de recurs decide cu privire la recurs pe baza examinării efectuate în conformitate cu articolul 71. Camera de recurs poate fie să exercite competențele [OCSP], fie să trimită dosarul serviciului competent al [OCSP] pentru a da curs recursului. Motivele și dispozitivul deciziei camerei de recurs trebuie respectate de acest serviciu, în măsura în care datele dosarului sunt aceleași.”

8        Articolul 75 din regulamentul de bază prevede următoarele:

„Deciziile [OCSP] sunt motivate. Acestea nu pot fi fondate decât pe motivele și probele pe baza cărora părțile la procedură au luat poziție, oral sau în scris.”

9        Articolul 76 din regulamentul de bază prevede următoarele:

„În cursul procedurii inițiate în fața acestuia, [OCSP] procedează la instrumentarea din oficiu a cauzei, în măsura în care faptele fac obiectul examinării prevăzute la articolele 54 și 55. [OCSP] elimină faptele care nu au fost invocate sau dovezile care nu au fost furnizate în termenul stabilit de [OCSP].”

 Protocolul OCSPTP/14/2 final

10      Punctul I din Protocolul TP/14/2 final al OCSP din 14 martie 2006 privind examinarea caracterului distinct, a omogenității și a stabilității (Măr) (denumit în continuare „Protocolul OCSP TP/14/2”) prevede următoarele:

„Protocolul descrie procedurile tehnice care trebuie urmate pentru a respecta regulamentul de bază. Procedurile tehnice au fost aprobate de Consiliul de administrație și se întemeiază pe documentul general TG/1/3 al [Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante] și pe Liniile directoare ale [Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante] TG/14/9 din 6 aprilie 2005 pentru realizarea testelor DUS. Acest protocol se aplică soiurilor fructului Malus domestica Borkh.”

11      Punctul III.5 ultimul paragraf din Protocolul OCSP‑TP/14/2 prevede următoarele:

„Observațiile asupra fructului trebuie făcute […] la momentul maturității alimentare.”

12      Punctul Ad.56 din Protocolul OCSP‑TP/14/2 prevede următoarele:

„Momentul recoltării

Momentul recoltării este momentul de cules cel mai bun pentru obținerea unui fruct în condiție optimă pentru a fi consumat (a se vedea [punctul] Ad.57).”

13      Punctul Ad.57 din Protocolul OCSP‑TP/14/2 prevede următoarele:

„Momentul maturității alimentare

Momentul maturității alimentare este perioada în cursul căreia fructul a ajuns la o culoare, o fermitate, o textură, o aromă și un gust optime pentru consum. În funcție de tipul de fruct, această perioadă poate surveni direct după culesul arborelui (de exemplu, pentru soiurile timpurii) sau după o perioadă de depozitare sau de ambalare (de exemplu, pentru soiurile târzii).”

 Istoricul cauzei

14      La 20 mai 2009, domnul Johann Huber, proprietarul reclamantei, Mema GmbH LG, a depus o cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante la OCSP, în temeiul regulamentului de bază. Soiul de plante pentru care a fost solicitată protecția este soiul Braeburn 78 aparținând speciei Malus domestica Borkh.

15      OCSP a însărcinat Groupe d’étude et de contrôle des variétés et des semences (Grupul de studiu și de control al soiurilor și semințelor, GEVES), situl de examinare al Institut national de la recherche agronomique (Institutul Național de Cercetare Agronomică, INRA) cu sediul la Angers‑Beaucouzé (Franța), să efectueze examinarea tehnică a soiului candidat, în conformitate cu articolul 55 alineatul (1) din regulamentul de bază.

16      Examinarea tehnică a fost realizată pe baza Protocolului OCSP‑TP/14/2.

17      GEVES, al cărui raport de examinare a fost transmis OCSP la 21 mai 2014, a considerat că soiul Braeburn 78 nu era suficient de distinct de soiul de comparație Royal Braeburn în temeiul următoarelor constatări:

„Pe baza observațiilor DUS 2012-2013, soiul candidat nu este în mod clar distinct de Royal Braeburn și de X9466. Această concluzie se întemeiază pe următoarele elemente:

În 2012: prima recoltă semnificativă de fructe

Soi/

Caracteristică

Data

recoltării

Regresia

amidonului


Fermitate

(kg/cm²)

Index

refractometric (%)

Aciditate

(g/l acid malic)

Tentă

(spectro‑colorimetrie)*

Soi candidat

11/10

5,5

9,2

12,8

7,39

18,64

Royal Braeburn

11/10

-

-

-

-

20,19

X9466 (1)

11/10

6,3

9,3

12,8

7,31

18,71

*O diferență de 2 grade este vizibilă în mod clar cu ochiul liber

(1) arbori cu o vârstă mai mare cu un an față de soiul candidat

Soiul candidat are fructe în plajă continuă și dungate, precum Royal Braeburn și X9466. Tenta și culoarea laviului soiului candidat este apropiată de Royal Braeburn și de X9466. Maturitatea soiului candidat este apropiată de cea a altor mutanți ai Royal Braeburn cu o perioadă de maturitate standard.

În 2013: a doua recoltă semnificativă de fructe

Soi/Caracteristică

Data

recoltării

Regresia

amidonului


Fermitate

(kg/cm²)

Index

refractometric (%)

Aciditate

(g/l acid malic)

Tentă

(spectro‑colorimetrie)*

Soi candidat

11/10

5,5

10,5

11,7

7,8

22,49

Royal Braeburn

11/10

6,0

10,0

11,6

8,08

23,55

X9466 (1)

11/10

5,7

10,2

11,2

7,53

22,07

*O diferență de 2 grade este vizibilă în mod clar cu ochiul liber

(1) arbori cu o vârstă mai mare cu un an față de soiul candidat

Soiul candidat are fructe în plajă continuă și dungate, precum Royal Braeburn și X9466. Tenta și culoarea laviului soiului candidat este prea apropiată de Royal Braeburn și de X9466. Maturitatea soiului candidat este apropiată de cea a altor mutanți ai Royal Braeburn cu o perioadă de maturitate standard. Mica diferență de formă a fructului, menționată de solicitant în comparație cu Royal Braeburn, nu este observată.

Soiul este respins pentru absența distincției față de Royal Braeburn și de X9466.”

18      Pe baza acestui raport și după ce a primit observațiile reclamantei, OCSP a respins cererea de acordare a protecției comunitare prin decizia din 18 decembrie 2014.

19      Reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei de respingere a OCSP. Acest recurs a fost respins ca nefondat de Camera de recurs a OCSP prin Decizia din 15 decembrie 2015, notificată reclamantei la 22 februarie 2016 (denumită în continuare „decizia atacată”).

20      În primul rând, camera de recurs a considerat în esență că locul examinării, și anume Angers‑Beaucouzé, contestat de reclamantă, era situl unde trebuia să fie realizată examinarea tehnică în temeiul prevederilor aplicabile.

21      În al doilea rând, în ceea ce privește data recoltării și data de maturitate, cu privire la care reclamanta contesta în esență condițiile și rezultatele examinării tehnice, camera de recurs a considerat următoarele:

„Caracteristicile «data recoltei» și «data maturității alimentare» au fost definite mai degrabă în mod vag în Liniile directoare UPOV (TG/14/9) și în protocolul de testare a mărului rezultat din acestea [OCSP‑TP/14/2], în măsura în care instrucțiunile acoperă o gamă largă de maturitate, de la timpurie la târzie, și de la adaptare la un consum imediat la depozitarea de lungă durată. O utilizare efectivă a liniilor directoare ale protocolului necesită o experiență în testele DUS și o cunoaștere detaliată a seminței.

În secțiunea «Explicații și metode» care figurează în tabelul caracteristicilor din protocolul de testare a mărului sunt furnizate instrucțiuni. Instrucțiunile referitoare la momentul recoltării și la cel al maturității alimentare sunt furnizate la [punctele] Ad.56 și Ad.57 de la pagina 32.

În opinia camerei de recurs, aceste instrucțiuni au fost puse în aplicare în mod corect de oficiul de examinare. În scopul realizării unei comparații corecte, fructele soiurilor candidate și de referință au fost recoltate la aceeași dată și (în acest caz) imediat ce indicele de regresie a amidonului era în jur de 5 pentru toate soiurile în cauză.

«Momentul de maturitate» poate fi contestat, dar, în măsura în care examinatorii de la GEVES sunt experimentați în această sămânță, camera de recurs are încredere în aprecierea acestora de la momentul maturității alimentare, care corespunde fazei în cursul căreia au fost evaluate toate caracteristicile fructelor. Caracteristicile fructelor coapte ale mutanților Braeburn au fost notate și/sau măsurate la aceeași dată (în măsura posibilă), și anume în jur de jumătatea lunii noiembrie, astfel cum se prevede.”

22      În sfârșit, în al treilea rând, în ceea ce privește elementele distinctive referitoare la striația fructelor, la forma și la dimensiunea acestora, elemente cu privire la care reclamanta contesta observațiile oficiului de examinare, camera de recurs a considerat că caracteristicile referitoare la „dimensiunea fructului”, la „forma fructului”, la „culoarea de bază a fructului”, la „extensia relativă a culorii laviului”, la „intensitatea culorii laviului”, la „desenul culorii laviului” și la „lățimea striațiilor” puteau în general să fie evaluate vizual, în timp ce alte caracteristici, precum „înălțimea fructului”, „diametrul fructului” și „proporția înălțime/diametru” trebuiau să fie măsurate, caracteristicile observate vizual fiind în această privință uneori confirmate de măsurători. Camera de recurs a concluzionat din aceasta că oficiul de examinare efectuase toate testele în conformitate cu liniile directoare aplicabile și cu protocolul.

 Concluziile părților

23      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei la camera de recurs pentru a statua, indicându‑i să anuleze decizia atacată și să dispună ca OCSP să realizeze o examinare complementară în temeiul articolului 57 alineatul (3) din regulamentul de bază;

–        cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate;

–        cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul nu ar admite primele două capete de cerere, suspendarea pronunțării cu privire la recurs, în temeiul articolului 69 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, până la pronunțarea unei decizii definitive în acțiunea în anularea protecției comunitare a soiurilor de plante acordată pentru soiul de referință „Royal Braeburn” (cererea nr. 1998/1082; soiul nr. 11960);

–        obligarea OCSP la plata cheltuielilor de judecată.

24      Reclamanta s‑a desistat totuși de cel de al doilea capăt de cerere prezentat cu titlu subsidiar, iar de aceasta s‑a luat act în procesul‑verbal de ședință.

25      OCSP solicită Tribunalului:

–        respingerea în parte a recursului ca inadmisibil;

–        respingerea în parte a recursului ca nefondat;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

26      Reclamanta invocă trei motive în susținerea recursului său, întemeiate în esență, primul, pe un abuz de putere și pe o încălcare a articolului 57 alineatul (3) din regulamentul de bază, respectiv, al doilea, pe faptul că examinarea tehnică este viciată de diverse erori și, în sfârșit, al treilea, pe încălcarea dreptului de a fi ascultat și pe lipsa motivării.

27      Este necesar, după pronunțarea cu privire la admisibilitatea primului capăt de cerere al reclamantei, să se examineze în primul rând al treilea aspect al celui de al doilea motiv și al doilea aspect al celui de al treilea motiv, amândouă referindu‑se la lipsa motivării deciziei atacate.

 Cu privire la admisibilitatea primului capăt de cerere al reclamantei

28      Prin intermediul primului capăt de cerere, reclamanta solicită Tribunalului „anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei la camera de recurs pentru a statua, indicându‑i să anuleze decizia atacată și să dispună OCSP să realizeze o examinare complementară în temeiul articolului 57 alineatul (3) din regulamentul de bază”.

29      Trebuie amintit că, în cadrul unei acțiuni formulate înaintea instanței Uniunii împotriva deciziei unei camere de recurs a OCSP, acesta din urmă are obligația, conform articolului 73 alineatul (6) din regulamentul de bază, de a lua măsurile pe care le presupune executarea hotărârii instanței Uniunii. În consecință, nu este de competența Tribunalului să adreseze OCSP somații, acestuia din urmă revenindu‑i obligația de a acționa în conformitate cu dispozitivul și considerentele hotărârilor instanței Uniunii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2007, El Corte Inglés/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, EU:T:2007:219, punctul 20 și jurisprudența citată].

30      Prin urmare, primul capăt de cerere este inadmisibil în măsura în care urmărește ca Tribunalul să trimită cauza camerei de recurs pentru ca aceasta să se pronunțe, indicându‑i să anuleze decizia atacată și să dispună OCSP să realizeze o examinare complementară în temeiul articolului 57 alineatul (3) din regulamentul de bază.

 Cu privire la cel de al treilea aspect al celui de al doilea motiv și la cel de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, întemeiate pe lipsa motivării deciziei atacate

31      În susținerea celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv și a celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, reclamanta invocă în special lipsa motivării.

32      În această privință, reclamanta susține în esență că camera de recurs nu a explicat motivele pentru care, pe de o parte, nu luase în considerare anumite elemente de probă pe care i le prezentase și care ar fi fost susceptibile să stabilească în special că marmorajul net al soiului solicitat se distingea în mod suficient de clar de cel al soiului de referință pentru a le diferenția (al treilea aspect al celui de al doilea motiv) și, pe de altă parte, că ar fi necesar să se acorde încredere aprecierilor examinatorilor oficiului de examinare și, prin urmare, să nu se ia în considerare elementele tehnice și avizele experților pe care le prezentase în susținerea recursului său (al doilea aspect al celui de al treilea motiv).

33      Cu titlu introductiv, trebuie să se amintească principiile care determină întinderea examinării la care Camera de recurs a OCSP este obligată să procedeze.

34      În primul rând, trebuie amintit că sarcina OCSP se caracterizează prin complexitatea științifică și tehnică a condițiilor de examinare a cererilor de acordare a protecției comunitare, astfel încât trebuie să i se recunoască o marjă de apreciere în exercitarea funcțiilor sale (a se vedea Hotărârea din 19 decembrie 2012, Brookfield New Zealand și Elaris/OCSP și Schniga, C‑534/10 P, EU:C:2012:813, punctul 50 și jurisprudența citată). Această putere de apreciere privește în special verificarea caracterului distinctiv al unui soi, în sensul articolului 7 alineatul (1) din regulamentul de bază (a se vedea Hotărârea din 8 iunie 2017, Schniga/OCSP, C‑625/15 P, EU:C:2017:435, punctul 46 și jurisprudența citată).

35      Cu toate acestea, OCSP, în calitate de organism al Uniunii, este supus principiului bunei administrări, potrivit căruia îi revine sarcina de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele relevante ale unei cereri de acordare a protecției comunitare și de a reuni toate elementele de fapt și de drept necesare exercitării puterii sale de apreciere. Acesta trebuie, în plus, să asigure buna desfășurare și eficacitatea procedurilor pe care le pune în aplicare (a se vedea Hotărârea din 8 iunie 2017, Schniga/OCSP, C‑625/15 P, EU:C:2017:435, punctul 47 și jurisprudența citată).

36      În plus, trebuie amintit că articolul 76 din regulamentul de bază prevede că, „[î]n cursul procedurii inițiate în fața acestuia, [OCSP] procedează la instrumentarea din oficiu a cauzei, în măsura în care faptele fac obiectul examinării prevăzute la articolele 54 și 55”.

37      În plus, Curtea a statuat că, în temeiul articolului 51 din Regulamentul (CE) nr. 874/2009 al Comisiei din 17 septembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a regulamentului de bază privind procedura în fața OCSP (JO 2009, L 251, p. 3), dispozițiile referitoare la procedurile inițiate în fața OCSP sunt aplicabile mutatis mutandis procedurilor de recurs (Hotărârea din 21 mai 2015, Schräder/OCSP, C‑546/12 P, EU:C:2015:332, punctul 46).

38      Astfel, pe de o parte, principiul instrumentării din oficiu a cauzei se impune și într‑o astfel de procedură în fața camerei de recurs (Hotărârea din 21 mai 2015, Schräder/OCSP, C‑546/12 P, EU:C:2015:332, punctul 46). Pe de altă parte, camera de recurs este de asemenea supusă respectării principiului bunei administrări, în temeiul căruia îi revine sarcina de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele de fapt și de drept relevante ale cauzei prezentate în fața sa [Hotărârea din 23 noiembrie 2017, Aurora/OCSP – SESVanderhave (M 02205), T‑140/15, EU:T:2017:830, punctul 74].

39      În al doilea rând, potrivit articolului 72 din regulamentul de bază, camera de recurs poate fie să exercite competențele organului care a pronunțat decizia atacată, fie să retrimită cauza organului menționat pentru a da curs recursului.

40      În această privință, trebuie amintit că, în ceea ce privește articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1), care este redactat în termeni asemănători celor de la articolul 72 din regulamentul de bază, s‑a statuat în mod constant că rezultă din această dispoziție, precum și din economia Regulamentului 2017/1001 că, pentru a se pronunța cu privire la o cale de atac, camera de recurs dispune de aceleași competențe precum organul care a adoptat decizia atacată și că examinarea efectuată de aceasta privește litigiul în întregime, astfel cum se prezintă el la data la care se pronunță. Reiese de asemenea din acest articol că există o continuitate funcțională între diferitele organe ale Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și camerele de recurs, din care rezultă că, în cadrul reexaminării pe care camerele de recurs trebuie să o efectueze cu privire la deciziile luate de organele EUIPO care s‑au pronunțat în primă instanță, acestea sunt ținute să își întemeieze decizia pe toate elementele de fapt și de drept pe care părțile le‑au invocat fie în procedura în fața organului care s‑a pronunțat în primă instanță, fie în procedura căii de atac [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2006, La Baronia de Turis/OAPI – Baron Philippe de Rothschild (LA BARONNIE), T‑323/03, EU:T:2006:197, punctele 56-58 și jurisprudența citată].

41      În plus, s‑a statuat, în ceea ce privește întinderea examinării pe care camerele de recurs ale EUIPO au obligația să o realizeze cu privire la decizia care face obiectul căii de atac, că aceasta nu depinde de faptul că partea care a formulat calea de atac invocă un motiv specific în raport cu această decizie, criticând interpretarea sau aplicarea unei norme de drept de către organul EUIPO care se pronunță în primă instanță ori aprecierea de către acesta a unui element de probă. În consecință, chiar dacă partea care a introdus recursul în fața camerei de recurs nu a invocat un motiv specific, camera de recurs este totuși ținută să examineze, în lumina tuturor elementelor de drept și de fapt pertinente disponibile, dacă o nouă decizie având același dispozitiv ca decizia care face obiectul căii de atac poate sau nu poate fi adoptată în mod legal în momentul în care se soluționează calea de atac [a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 2004, Sunrider/OAPI – Espadafor Caba (VITAFRUIT), T‑203/02, EU:T:2004:225, punctul 21 și jurisprudența citată].

42      Este necesar să se considere, având în vedere similitudinea dispozițiilor Regulamentului 2017/1001 și ale regulamentului de bază, că principii similare sunt aplicabile procedurilor aplicate de OCSP.

43      În al treilea rând, trebuie amintit că, în temeiul articolului 75 prima teză din regulamentul de bază, deciziile OCSP trebuie să fie motivate. Obligația de motivare astfel stabilită are aceeași întindere ca cea consacrată la articolul 296 TFUE și răspunde dublului obiectiv de a da posibilitatea, pe de o parte, persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, în vederea apărării drepturilor lor, și, pe de altă parte, instanței Uniunii Europene să își exercite controlul asupra legalității deciziei [a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 februarie 2018, Schniga/OCSP (Gala Schnico), T‑445/16, EU:T:2018:95, punctul 27 și jurisprudența citată].

44      Obligația de motivare poate fi îndeplinită fără a fi necesar să se răspundă în mod expres și exhaustiv la toate argumentele prezentate de un reclamant, cu condiția ca OCSP să expună faptele și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia deciziei [a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2018, Schniga/OCSP (Gala Schnico), T‑445/16, EU:T:2018:95, punctul 28 și jurisprudența citată].

45      În speță, este necesar să se amintească în prealabil că problema dacă în special criteriul privind caracterul distinct este respectat este apreciată în cadrul unei examinări tehnice care, potrivit articolului 56 din regulamentul de bază, trebuie realizată în conformitate cu principiile directoare formulate de consiliul de administrație al OCSP și cu instrucțiunile date de OCSP. Aceste principii directoare descriu în special materialul vegetal necesar pentru examinarea tehnică, metodele care trebuie aplicate, observațiile care trebuie prezentate, precum și tabelul caracteristicilor care trebuie examinate.

46      În ceea ce privește Protocolul OCSP‑TP/14/2, acesta descrie procedurile tehnice care trebuie urmate pentru a se respecta regulamentul de bază.

47      Potrivit punctului III.5 ultimul paragraf din Protocolul OCSP‑TP/14/2, caracteristicile fructului trebuie să fie observate la momentul maturității alimentare care este, în termenii de la punctul Ad.57 din protocolul menționat, „perioada în cursul căreia fructul a ajuns la o culoare, la o fermitate, la o textură, la o aromă și la un gust optime pentru consum”. În funcție de tipul de fruct, această perioadă poate surveni direct după culesul arborelui (pentru soiurile timpurii) sau după o perioadă de depozitare sau de ambalare (pentru soiurile târzii). În ceea ce privește momentul recoltării, și acesta este definit ca fiind „momentul de cules cel mai bun pentru obținerea unui fruct în condiție optimă pentru a fi consumat”, în conformitate cu punctul Ad.56 din același protocol.

48      Astfel, pentru un soi târziu precum în speță, pentru a aprecia în mod corect distincția dintre soiul solicitat și soiul de referință, este necesar, pe de o parte, să se procedeze la culesul fructelor din soiurile respective la momentul cel mai bun pentru obținerea unor fructe în condiție optimă pentru a fi consumate și, pe de altă parte, să se observe caracteristicile fructelor când acestea au ajuns la maturitatea lor alimentară, și anume atunci când au obținut o culoare, o fermitate, o textură, o aromă și un gust optime pentru consum.

49      În consecință, în ipoteza în care culesul ar interveni la un moment care nu ar permite obținerea unei culori, a unei fermități, a unei texturi, a unei arome și a unui gust al fructelor optime și în care observarea caracteristicilor ar fi făcută la un moment la care fructul nu ar fi ajuns la maturitatea sa alimentară, s‑ar impune să se considere că criteriile referitoare la momentul recoltării și la momentul maturității alimentare nu ar fi respectate, ceea ce ar împiedica, în consecință, o apreciere comparativă corectă a soiului solicitat și a soiului de referință.

50      În speță, nu se poate exclude posibilitatea ca criticile prezentate de reclamantă în speță privind pretinsa nerespectare a criteriilor protocolului referitoare la momentul recoltării și la momentul maturității alimentare să fi fost susceptibile, dacă erau dovedite, să aibă o incidență asupra chestiunii dacă aprecierea distincției fusese efectuată în conformitate cu protocolul. În consecință, revenea camerei de recurs sarcina de a se pronunța cu privire la acestea, respectivele considerații având astfel o importanță esențială în economia deciziei care trebuia să fie luată de camera de recurs la finalizarea examinării pe care aceasta trebuia să o efectueze în conformitate cu principiile amintite la punctele 34-42 de mai sus.

51      Or, trebuie să se constate că, în răspuns la argumentele invocate de reclamantă împotriva aprecierilor GEVES referitoare în special, pe de o parte, la data recoltării și la considerațiile referitoare la indicele de regresie a amidonului și, pe de altă parte, la data maturității alimentare, camera de recurs (a se vedea punctul 21 de mai sus) s‑a limitat, pe de o parte, să considere că criteriile care trebuiau aplicate erau, desigur, definite în mod vag, dar că, în opinia sa, fuseseră „puse în aplicare” și, pe de altă parte, să indice că avea încredere în constatările experților, fără a explica totuși în vreun mod de ce argumentele tehnice și elementele de probă, în special rapoartele experților invocate de reclamantă erau lipsite de pertinență și trebuiau, în consecință, să fie înlăturate.

52      Astfel, decizia atacată nu prezintă în mod clar și neechivoc raționamentul camerei de recurs care a condus‑o să se întemeieze pe constatările lacunare ale GEVES și să înlăture argumentația susținută de reclamantă.

53      În această privință, este necesar să se arate în plus că, în ceea ce privește soiul de referință, tabelul stabilit de GEVES în susținerea raportului său de examinare (a se vedea punctul 17 de mai sus) nu conține, în ceea ce privește anul 2012, nicio indicație referitoare la indicele de regresie a amidonului – în condițiile în care însuși OCSP a recunoscut că era vorba despre un criteriu determinant –, la fermitatea, la aciditatea și, respectiv, la indicele refractometric.

54      Nicio explicație de natură să permită să se înțeleagă absența acestor elemente nu a putut, în plus, să fie furnizată de OCSP, întrebat cu privire la acest subiect în ședință.

55      Situația este aceeași în ceea ce privește data exactă la care OCSP a efectuat examinările referitoare la caracteristicile fructelor ajunse la maturitate pentru mutanții Braeburn, care nu figurează în raportul GEVES și cu privire la care OCSP nu a putut să lămurească Tribunalul în ședință.

56      În consecință, se impune constatarea că raționamentul care a determinat camera de recurs să înlăture argumentele invocate de reclamantă prezintă atât de multe deficiențe, încât este necesar să se considere că motivarea deciziei în litigiu lipsește sau, cel puțin, este insuficientă.

57      Prin urmare, este necesar să se admită al treilea aspect al celui de al doilea motiv și al doilea aspect al celui de al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 75 din regulamentul de bază, și, în consecință, să se anuleze decizia atacată, fără să fie necesară pronunțarea cu privire la celelalte aspecte invocate în susținerea celui de al doilea și a celui de al treilea motiv, nici cu privire la primul motiv.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

58      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OCSP a căzut în pretenții cu privire la partea esențială a concluziilor sale, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) din 15 decembrie 2015 (cauza A 001/2015) privind o cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de plante Braeburn 78.

2)      Respinge în rest acțiunea.

3)      OCSP este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată.

Frimodt Nielsen

Kreuschitz

Półtorak

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 5 februarie 2019.

Semnături


*      Limba de procedură: germana.