Language of document :

Recurs introdus la 22 aprilie 2020 de WD împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 12 februarie 2020 în cauza T-320/18, WD/EFSA

(Cauza C-167/20 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: WD (reprezentant: L. Levi, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară

Concluziile recurentei

anularea Hotărârii Tribunalului din 12 februarie 2020 în cauza T-320/18;

în consecință, admiterea concluziilor din primă instanță ale recurentei și, prin urmare,

anularea deciziei din 14 iulie 2017 adoptate de directorul executiv al EFSA în calitatea sa de AAIC, din care rezultă că reclamanta nu figurează printre agenții promovați în cursul exercițiului de reîncadrare din 2017;

anularea deciziei AAIC din 9 februarie 2018 de respingere a contestației din 10 octombrie 2017 împotriva deciziei din 14 iulie 2017;

anularea deciziei din 9 august 2017, notificată la 10 august 2017, adoptate de directorul executiv al EFSA în calitate de AAIC, referitoare la nereînnoirea contractului de muncă al recurentei;

anularea deciziei AAIC din 12 martie 2018 de respingere a contestației din 10 noiembrie 2017 împotriva deciziei din 9 august 2017;

acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile suferite;

obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul celor două acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În ceea ce privește decizia EFSA din 14 iulie 2017 de a nu reîncadra recurenta în gradul AST 6 în cursul exercițiului de reîncadrare din 2017, primul motiv se întemeiază pe încălcarea normelor de procedură aplicabile și în special a normelor privind admisibilitatea mijloacelor de probă, pe încălcarea obligației de motivare și pe denaturarea dosarului. Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea cadrului de reglementare aplicabil (articolul 54 din RAA, decizia din 22 aprilie 2008 și documentul de orientare din 30 iunie 2010), pe încălcarea normelor privind administrarea probelor, precum și a obligației de motivare.

În ceea ce privește decizia EFSA din 9 august 2017 referitoare la nereînnoirea contractului recurentei, primul motiv se întemeiază pe încălcarea deciziei din 8 decembrie 2012. Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de solicitudine și a instrucțiunii din 7 martie 2017, precum și pe denaturarea dosarului. Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea noțiunilor de eroare vădită de apreciere și de abuz de putere, pe denaturarea dosarului și pe nerespectarea normelor privind administrarea probelor.

____________