HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)
26 martie 2015
Cauza F‑38/14
Ángel Coedo Suárez
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Funcție publică – Funcționari – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Eliberare din funcție cu reducerea prestației de invaliditate – Proporționalitatea sancțiunii – Eroare vădită de apreciere – Noțiunea de conduită a funcționarului pe parcursul întregii sale cariere – Respectarea programului de lucru”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Coedo Suárez a introdus prezenta acțiune având ca obiect anularea deciziei Consiliului Uniunii Europene din 11 iunie 2013 prin care i se aplica sancțiunea eliberării din funcție cu reducerea prestației de invaliditate cu 15 % până la vârsta de pensionare, începând cu 1 iulie 2013
Decizia: Respinge acțiunea. Domnul Coedo Suárez suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Regim disciplinar – Sancțiune – Principiul proporționalității – Noțiune – Putere de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri – Control jurisdicțional – Limite
(Statutul funcționarilor, art. 86-89; anexa IX, art. 9)
2. Funcționari – Regim disciplinar – Sancțiune – Gravitatea neîndeplinirii obligațiilor – Criterii de apreciere – Conduita funcționarului de‑a lungul carierei – Evaluare globală
[Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 10 lit. (i)]
1. Articolele 86-89 din statut nu prevăd raporturi fixe între sancțiunile disciplinare indicate în cuprinsul lor și diferitele tipuri de neîndepliniri ale obligațiilor săvârșite de funcționari și nici nu precizează în ce măsură existența unor circumstanțe agravante sau atenuante intervine în alegerea sancțiunii, precum și în determinarea caracterului său proporțional.
Or, pentru a aprecia proporționalitatea unei sancțiuni disciplinare în raport cu gravitatea faptelor reținute, instanța Uniunii trebuie în primul rând să ia în considerare faptul că determinarea sancțiunii este întemeiată pe o evaluare globală de către autoritatea împuternicită să facă numiri a tuturor faptelor concrete, precum și a împrejurărilor proprii fiecărui caz individual. Examinarea de către prima instanță este, prin urmare, limitată la aspectul dacă ponderarea circumstanțelor agravante și atenuante de către autoritatea menționată a fost efectuată în mod proporțional, precizându-se că, în cadrul acestei examinări, respectiva instanță nu se poate substitui acestei autorități referitor la judecățile de valoare efectuate de ea în această privință.
În special, în ceea ce privește sancțiunea eliberării din funcție, cea mai gravă dintre cele care figurează la articolul 9 din anexa IX la statut, adoptarea sa implică în mod necesar considerații delicate din partea instituției, ținând seama de consecințele deosebit de grave care pot decurge de aici, atât pentru funcționarul vizat, cât și pentru instituție. În orice caz, legalitatea oricărei sancțiuni disciplinare presupune să fie demonstrată realitatea faptelor reproșate persoanei interesate.
(a se vedea punctele 35-37)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Tzikis/Comisia, T‑203/98, EU:T:2000:130, punctele 48-51
Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea BG/Ombudsmanul, T‑406/12 P, EU:T:2014:273, punctul 64
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea EH/Comisia, F‑42/14, EU:F:2014:250, punctul 93
2. În ceea ce privește determinarea sancțiunii disciplinare care trebuie aplicată, criteriul constând în „conduita funcționarului pe parcursul întregii sale cariere”, astfel cum este prevăzut la articolul 10 litera (i) din anexa IX la statut, nu implică în mod necesar o apreciere de către consiliul de disciplină a conduitei funcționarului vizat începând de la recrutare și, în continuare, în fiecare moment al carierei sale, ci mai degrabă o evaluare globală a conduitei sale în ansamblul carierei.
(a se vedea punctul 61)