Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Dyscyplinarny Izby Adwokackiej w Warszawie (Polonia) la 31 ianuarie 2020 – Ministerstwo Sprawiedliwości/R.G.
(Cauza C-55/20)
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Dyscyplinarny Izby Adwokackiej w Warszawie
Părțile din procedura principală
Recurent: Ministerstwo Sprawiedliwości
Intimat: R.G.
Întrebările preliminare
Sunt aplicabile dispozițiile capitolului III din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne1 (denumită în continuare „Directiva privind serviciile”), inclusiv articolul 10 alineatul (6) din aceasta, procedurilor privind răspunderea disciplinară a avocaților și a juriștilor străini înscriși în tabloul avocaților, în cadrul cărora avocatul poate fi sancționat în special cu amendă, cu suspendarea sau cu excluderea din barou, iar juristul străin poate fi sancționat în special cu amendă, cu suspendarea dreptului de a furniza asistența juridică în Republica Polonă sau cu interzicerea dreptului de a furniza asistență juridică în Republica Polonă? În cazul unui răspuns afirmativ, sunt aplicabile prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), inclusiv articolul 47 din aceasta, procedurilor menționate mai sus, desfășurate în fața instanțelor barourilor în cauze în care hotărârile acestor instanțe nu pot face obiectul unei căi de atac la instanțele naționale sau pot fi introduse împotriva acestora doar căi de atac extraordinare precum recursul la Sąd Najwyższy [Curtea Supremă], de asemenea în cauzele în care toate elementele semnificative sunt circumscrise în interiorul unui stat membru?
Într-o cauză în care, precum în cadrul procedurii amintite la prima întrebare, pentru examinarea unui recurs împotriva hotărârii sau ordonanței unei instanțe disciplinare a baroului sau a unei plângeri împotriva deciziei privind respingerea unui asemenea recurs este competentă, conform legislației naționale în vigoare, o instanță care – în opinia instanței menționate, conformă cu aprecierea Sąd Najwyższy [Curtea Supremă] exprimată în hotărârea din 5 decembrie 2019, nr. III PO 7/18 – nu este independentă și imparțială în sensul articolului 47 din cartă, este necesar ca dispozițiile naționale care prevăd competența unei asemenea instanțe să fie lăsate neaplicate, iar instanța disciplinară a baroului este obligată să trimită un astfel de recurs sau o astfel de plângere instanței care ar fi competentă dacă dispozițiile respective nu s-ar opune?
Într-o cauză în care, precum în cadrul procedurii menționate la prima întrebare, nici Prokurator Generalny [procurorul general], nici Rzecznik Praw Obywatelskich [avocatul poporului] nu au competența de a formula recurs împotriva hotărârii sau a ordonanței instanței disciplinare a baroului, potrivit instanței respective, această poziție fiind:
a) contrară poziției exprimate în ordonanța din 27 noiembrie 2019, nr. II DSI 67/18, de completul de 7 judecători ai Izba Dyscyplinarna Sądu Najwyższego [Camera Disciplinară a Curții Supreme], și anume instanța care, conform legislației naționale aplicabile, este competentă să examineze plângerea împotriva respingerii recursului, dar care – în opinia instanței disciplinare a baroului, conformă cu opinia exprimată de Sąd Najwyższy [Curtea Supremă] în hotărârea din 5 decembrie 2019, nr. III PO 7/18 – nu este o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 47 din cartă;
b) conformă cu opinia exprimată anterior de Izba Karna Sądu Najwyższego [Camera Penală a Curții Supreme], și anume instanța care ar fi competentă să examineze o astfel de plângere dacă dispozițiile menționate nu ar prevedea altfel,
instanța disciplinară a baroului poate (sau ar trebui) să nu țină seama de opinia exprimată de Izba Dyscyplinarna Sądu Najwyższego [Camera Disciplinară a Curții Supreme]?
Dacă, într-o ipoteză precum cea menționată la a treia întrebare, instanța disciplinare a baroului a fost sesizată cu un recurs formulat de ministrul justiției, iar:
a) în opinia Sąd Najwyższy [Curtea Supremă], exprimată în hotărârea din 5 decembrie 2019, nr. III PO 7/18, și în opinia instanței disciplinare a baroului, unul dintre elementele care justifică aprecierea că instanța menționată la litera (a) de la cea de a treia întrebare, și anume Izba Dyscyplinarna Sądu Najwyższego [Camera Disciplinară a Curții Supreme], nu este o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 47 din cartă, este influența puterii executive, inclusiv a însuși ministrului justiției, asupra componenței acesteia;
b) funcția de Prokurator Generalny [procuror general], care, în opinia exprimată de Izba Dyscyplinarna Sądu Najwyższego [Camera Disciplinară a Curții Supreme] și anume instanța menționată la întrebarea a treia litera (a), ar fi autorizat să formuleze recurs împotriva hotărârii pronunțate în urma unui recurs, dar care, în opinia Izba Karna Sądu Najwyższego [Camera Penală a Curții Supreme] și anume a instanței menționate la întrebarea a treia litera (b) și în opinia instanței disciplinare a baroului, nu are această competență, este exercitată tocmai de ministrul justiției,
instanța disciplinară a baroului este obligată să nu examineze recursul dacă aceasta este singura modalitate de a asigura conformitatea procedurii cu articolul 47 din cartă și, în special, de a evita ingerința în procedură a unui organ care nu este o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții?
____________
1 JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50.