HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

26 iunie 2013

Cauza F‑56/12

Willy Buschak

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agent temporar – Alocație de șomaj – Contribuție la sistemul de pensii – Reclamație tardivă”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Buschak solicită, cu titlu principal, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei Europene din 24 februarie 2012 prin care se refuză luarea în considerare a unei perioade de șomaj a reclamantului în vederea lichidării drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă în temeiul Statutului funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) și plata contribuțiilor aferente și, pe de altă parte, obligarea Comisiei să ia în considerare acea perioadă în vederea lichidării drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă și a plății contribuțiilor aferente și, cu titlu subsidiar, pe de o parte, obligarea Comisiei la depunerea unei cereri de asigurare retroactivă la instituția competentă din sistemul german de pensii și la plata contribuțiilor legale aferente și, pe de altă parte, la plata unor daune interese pentru prejudiciul suferit

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Buschak suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decădere – Redeschidere – Condiție – Fapt nou – Noțiune – Act care confirmă o decizie anterioară – Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 46)

Articolele 90 și 91 din statut, aplicabile prin analogie agenților temporari în temeiul articolului 46 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, condiționează admisibilitatea acțiunii introduse de un funcționar sau de un agent temporar împotriva instituției de care aparține de obligația de principiu a desfășurării corespunzătoare a procedurii administrative prealabile prevăzute de aceste articole.

Astfel, un funcționar sau un agent temporar nu are dreptul să nu respecte termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut pentru depunerea reclamației sau a acțiunii prin care se contestă, în cadrul unei cereri, o decizie anterioară care nu a fost contestată în termenele prevăzute. Numai existența unor fapte noi esențiale poate justifica formularea unei cereri de reexaminare a unei decizii rămase definitivă. În această privință, o scrisoare a administrației care se limitează să amintească o informație deja comunicată persoanei interesate nu poate fi considerată un act care lezează de la care începe să curgă un nou termen pentru inițierea procedurii precontencioase.

(a se vedea punctele 23, 24 și 26)

Trimitere la:

Curte: 15 mai 1985, Esly/Comisia, 127/84, punctul 10; 4 iunie 1987, P./CES, 16/86, punctul 6

Tribunalul de Primă Instanță: 11 mai 1992, Whitehead/Comisia, T‑34/91, punctul 18; 4 mai 2005, Schmit/Comisia, T‑144/03, punctul 147

Tribunalul Funcției Publice: 10 septembrie 2007, Speiser/Parlamentul European, F‑146/06, punctul 22