HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)

13 aprilie 2011

Cauza F‑38/10

Ioannis Vakalis

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Pensie – Transfer al drepturilor de pensie dobândite în Grecia în sistemul de pensii al funcționarilor Uniunii – Calcul al bonificației – Excepție de nelegalitate a DGA a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut – Principiul egalității de tratament – Principiul neutralității euro”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Vakalis solicită anularea deciziei Comisiei din 19 august 2009 prin care se stabilește bonificația anuităților de pensie comunitară care rezultă din transferul drepturilor de pensie pe care le dobândise înainte de a intra în serviciul Comisiei și a deciziei din 22 februarie 2010 de respingere a reclamației sale prealabile

Decizia:      Respinge acțiunea, în parte ca inadmisibilă și în parte ca nefondată. Comisia suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cheltuielile de judecată ale reclamantului. Reclamantul suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Motiv întemeiat pe nerespectarea domeniului de aplicare al legii – Constatare din oficiu

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 77)

2.      Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite înainte de intrarea în serviciul Uniunii – Transfer în sistemul Uniunii – Dispoziții tranzitorii ale Regulamentului nr. 723/2004

[Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 26 alin. (1)]

3.      Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite înainte de intrarea în serviciul Uniunii – Transfer în sistemul Uniunii – Bonificația anuităților

[Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 11 alin. (2)]

4.      Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite înainte de intrarea în serviciul Uniunii – Transfer în sistemul Uniunii – Bonificația anuităților

[Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 11 alin. (2); Regulamentul nr. 1103/97 al Consiliului, art. 3]

5.      Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite înainte de intrarea în serviciul Uniunii – Transfer în sistemul Uniunii – Bonificația anuităților

[Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 11 alin. (2)]

6.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Sarcină – Luarea în considerare a cerințelor de echitate – Obligare parțială a părții care a avut câștig de cauză la plata cheltuielilor de judecată

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 87 alin. (2) și art. 88]

1.      Instanța Uniunii are posibilitatea și, dacă este cazul, obligația de a invoca din oficiu anumite motive de legalitate internă. Aceasta este situația în cazul unui motiv de ordin public întemeiat pe încălcarea printr‑o decizie a domeniului de aplicare al legii. Astfel, Tribunalul Funcției Publice și‑ar încălca atribuția de instanță de control al legalității dacă s‑ar abține să invoce, chiar în lipsa unei contestații din partea părților cu privire la acest aspect, faptul că decizia contestată în fața sa a fost adoptată în temeiul unei norme care nu poate fi aplicată în speță și, prin urmare, dacă ar trebui să se pronunțe cu privire la litigiul cu care este sesizat aplicând el însuși o astfel de normă.

Invocarea din oficiu a unui motiv de legalitate internă nu aduce atingere caracterului contradictoriu al contenciosului și nici principiului respectării dreptului la apărare. Astfel, articolul 77 din Regulamentul de procedură prevede că Tribunalul poate să se pronunțe, din oficiu, după ascultarea părților, asupra cauzelor de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică. Or, nu există niciun motiv să se considere că, deși această condiție reprezintă o garanție suficientă a principiilor contradictorialității și respectării dreptului la apărare în ipoteza invocării din oficiu a unei cauze de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică, situația nu este aceeași în ipoteza invocării din oficiu a unui motiv de ordine publică, indiferent dacă este un motiv de legalitate internă sau de legalitate externă.

(a se vedea punctele 28, 29, 38 și 39)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 iulie 1994, Browet și alții/Comisia, T‑576/93-T‑582/93, punctul 35

Tribunalul Funcției Publice: 21 februarie 2008, Putterie‑De‑Beukelaer/Comisia, F‑31/07, necontrazis cu privire la această chestiune de Tribunalul Uniunii Europene în Hotărârea din 8 iulie 2010, Comisia/Putterie‑De‑Beukelaer, T‑160/08 P

2.      Dispozițiile tranzitorii ale articolului 26 alineatul (1) din anexa XIII la statut, în redactarea care rezultă din Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor Comunități, și cele ale articolului 11 din Dispozițiile generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut adoptate de Comisie trebuie interpretate în sensul că privesc numai cererile de transfer al drepturilor de pensie prezentate de funcționari titulari.

Aceste dispoziții au ca scop, în conformitate cu principiul securității juridice, protejarea drepturilor dobândite. Or, un funcționar stagiar nu dispune de niciun drept dobândit de transfer al drepturilor sale de pensie. Deși este permis instituției vizate să înregistreze o cerere a unui funcționar stagiar pentru a nu‑l obliga pe acesta să depună o nouă cerere după titularizare, ea este totuși prematură.

(a se vedea punctele 42, 44 și 46)

3.      Operațiunea de conversie a activelor transferate în anuități de pensie a Uniunii este de competența autorităților administrative ale Uniunii. Cu toate acestea, împrejurarea că revine instituției vizate, iar nu autorităților naționale, cu ocazia determinării numărului de anuități, obligația de a ține seama, dacă este cazul, de fluctuațiile monetare nu implică în mod obligatoriu faptul că suprimarea, prin Dispozițiile generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut adoptate de Comisie, a mecanismului de curs de schimb mediu ar fi nelegală.

Astfel, deși instituția trebuie să țină cont de cursurile de schimb pentru determinarea numărului de anuități luate în considerare pentru sistemul de pensii al Uniunii, ea își păstrează totuși o anumită libertate de a aprecia oportunitatea corectării, dacă este nevoie, a efectelor fluctuațiilor monetare. Competența instituției în materie are numai consecința că instanțele Uniunii exercită un control asupra posibilității acestei instituții de a nu mai menține un mecanism de curs de schimb mediu.

(a se vedea punctele 53 și 55-57)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 decembrie 1998, Bang‑Hansen/Comisia, T‑233/97, punctul 38; 18 martie 2004, Radauer/Consiliul, T‑67/02, punctele 28-31

4.      Suprimarea prin Dispozițiile generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut adoptate de Comisie a mecanismului de curs de schimb mediu pentru determinarea numărului de anuități în cadrul transferului drepturilor de pensie nu este contrară principiului neutralității euro și nici articolului 3 din Regulamentul nr. 1103/97 privind anumite dispoziții referitoare la introducerea monedei euro. Principiul neutralității euro stabilit de regulamentul menționat nu interzice, prin însăși definiția sa, unei instituții să modifice legislația aplicabilă. Or, decizia de suprimare a mecanismului de curs de schimb mediu a rezultat din considerente bugetare și dintr‑o decizie politică de a nu mai aplica acest mecanism, avantajos pentru funcționarii care au dobândit drepturi în anumite state membre, dar nu este consecința introducerii monedei euro. Mecanismul menționat a fost de altfel suprimat, inclusiv pentru bonificația drepturilor de pensie dobândite în statele membre care nu au adoptat moneda euro.

(a se vedea punctele 64 și 65)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 11 decembrie 2007, Kolountzios/Comisia, F‑117/07, punctele 32-35

5.      În materia transferului drepturilor de pensie, legiuitorul Uniunii este liber să aducă normelor din statut în orice moment modificările pe care le consideră conforme cu interesul serviciului și să adopte pentru viitor dispoziții statutare mai puțin favorabile pentru funcționarii sau pentru agenții vizați, cu condiția să fie stabilită totuși o perioadă tranzitorie suficientă pentru a se evita ca modalitățile de plată a pensiilor dobândite să fie modificate în mod neașteptat, să fie menținute drepturile dobândite legal de funcționari sau de agenți și să fie tratate în mod identic persoanele vizate în mod specific de noua reglementare. Situația este aceeași în privința dispozițiilor generale de aplicare adoptate de instituții, cu condiția să nu deroge de la dispozițiile superioare din punct de vedere ierarhic.

În materia politicii de personal, instanța Uniunii se limitează să verifice, în privința principiului egalității, precum și a celui al nediscriminării, că instituția vizată nu a diferențiat în mod arbitrar sau vădit neadecvat în raport cu obiectivul urmărit. Astfel, în materia aplicării formulelor de conversie a drepturilor de pensie, Uniunea dispune de o largă putere de apreciere atunci când definește elementele sistemului de conversie a activelor transferate în anuități de pensie a Uniunii.

(a se vedea punctele 70 și 71)

Trimitere la:

Curte: 19 martie 1975, Gillet/Comisia, 28/74, punctele 5 și 6; 11 septembrie 2007, Lindorfer/Consiliul, C‑227/04 P, punctul 78

Tribunalul de Primă Instanță: 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, punctul 85; 20 noiembrie 2007, Ianniello/Comisia, T‑308/04, punctul 38

Tribunalul Funcției Publice: 11 decembrie 2007, Martin Bermejo/Comisia, F‑60/07, punctele 55 și 56; 24 aprilie 2008, Dalmasso/Comisia, F‑61/05, punctul 78; 30 noiembrie 2009, Ridolfi/Comisia, F‑3/09, punctele 53 și 54

6.      În situația în care, întrucât două sau mai multe dintre motivele de respingere a reclamației unui funcționar sunt afectate de o eroare de drept, acesta a putut considera că are dreptul de a introduce o acțiune împotriva deciziei în litigiu, împrejurările speței justifică, în temeiul articolului 87 alineatul (2) și al articolului 88 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, ca instituția, fiind pârâtă, să suporte jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.

(a se vedea punctul 81)