Language of document : ECLI:EU:F:2008:51

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a treia)

30 aprilie 2008(1)

„Funcție publică – Concurs – Comisie de evaluare – Principiul imparțialității comisiei de evaluare – Articolul 11a din statut – Egalitate de tratament între candidații interni și cei externi – Eliminarea unui candidat – Obligație de motivare – Conținut – Respectarea secretului lucrărilor comisiei de evaluare”

În cauza F‑16/07,

având ca obiect o acțiune formulată în temeiul articolului 236 CE și al articolului 152 EA,

Adriana Dragoman, cu domiciliul în Bruxelles (Belgia), reprezentată de G.‑F. Dinulescu, avocat,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de doamnele K. Herrmann, F. Telea și M. Velardo, în calitate de agenți,

pârâtă,

TRIBUNALUL (Camera a treia),

compus din domnul P. Mahoney (raportor), președinte, domnii H. Kanninen și S. Gervasoni, judecători,

grefier: doamna C. Schilhan, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 12 decembrie 2007,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin cererea introductivă primită de grefa Tribunalului la 27 februarie 2007 prin fax (originalul fiind depus la 5 martie 2007), doamna Dragoman a solicitat în special anularea deciziei din 12 decembrie 2006 prin care comisia de evaluare a concursului general EPSO/AD/34/05 referitor la constituirea unei rezerve pentru recrutări ulterioare de administratori lingviști (interpreți de conferință – AD 5) pentru limba română (denumit în continuare „concursul”) a decis să nu o înscrie pe reclamantă pe respectiva listă de rezervă.

 Cadrul juridic

A –  Cadrul statutar

2        Articolul 1d alineatele (1) și (5) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”) prevede:

„(1) În aplicarea prezentului statut se interzice orice discriminare, precum discriminarea bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

[…]

(5) În cazul în care o persoană vizată de prezentul statut, care se consideră nedreptățită ca urmare a faptului că nu i s‑a aplicat principiul egalității de tratament, astfel cum este acesta definit mai sus, prezintă fapte din care se poate presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, instituția are responsabilitatea de a dovedi că nu a existat nici o încălcare a principiului egalității de tratament. […]”

3        Potrivit articolului 11 primul paragraf din Statutul funcționarilor:

„Funcționarul este obligat să își exercite atribuțiile și să se comporte ținând seama numai de interesele Comunităților, fără a solicita și fără a accepta instrucțiuni din partea niciunui guvern, autorități, organizații sau persoane din afara instituției sale. Funcționarul îndeplinește atribuțiile care îi sunt încredințate în mod obiectiv și imparțial și cu respectarea datoriei sale de loialitate față de Comunități.”

4        Articolul 11a alineatele (1) și (2) din Statutul funcționarilor prevede următoarele:

„(1) În exercitarea atribuțiilor sale și sub rezerva dispozițiilor alineatului (2), funcționarul nu se va ocupa de nicio activitate în care are, în mod direct sau indirect, un interes personal, în special un interes de ordin familial sau financiar, care îi poate afecta independența.

(2) Funcționarul care, în exercitarea atribuțiilor sale, trebuie să se ocupe de o activitate de tipul celor menționate la alineatul (1) comunică de îndată acest lucru autorității împuternicite să facă numiri. Aceasta adoptă măsurile care se impun și, în special, poate elibera funcționarul de responsabilitățile care îi revin în activitatea respectivă.”

5        Articolul 6 din anexa III la Statutul funcționarilor prevede că lucrările comisiei de concurs sunt secrete.

B –  Anunțul de concurs

6        Anunțul de concurs, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 4 noiembrie 2005 (JO C 273 A, p. 3, denumit în continuare „anunțul de concurs”), prevede la punctul A II 4 că acest concurs este deschis candidaților care sunt resortisanți ai unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau, în temeiul articolului 28 litera (a) din Statutul funcționarilor, ai unuia dintre statele în curs de aderare (Bulgaria, România).

7        Punctul C din anunțul de concurs, referitor la derularea concursului, are următorul conținut:

„1. Probele orale de interpretare – notare

Fiecare probă orală va fi notată de la 0 la 20 de puncte (minimul necesar pentru fiecare probă: 10 puncte). Durata maximă a fiecărei expuneri va fi de [șase] minute pentru proba de interpretare consecutivă și de [douăsprezece] minute pentru proba de interpretare simultană. În cazul în care nu întrunește minimul necesar pentru una dintre probe, candidatul este eliminat.

[…]

2. Proba generală – notare

Interviu cu membrii comisiei de evaluare privind cunoștințele candidatului referitoare la Uniunea Europeană, la instituțiile și la politicile acesteia, la cunoștințele generale ale acestuia, precum și la motivația sa, la capacitatea sa de a lucra, atât în mod independent, cât și în echipă, în cadrul funcției publice europene, într‑un mediu multicultural. Candidatului i se vor adresa întrebări și se va exprima în limba germană, în engleză sau în franceză, potrivit alegerii efectuate la momentul înscrierii electronice.

Durata maximă a probei: 30 de minute.

Probă notată de la 0 la 40 de puncte (minimul necesar: 20).” [traducere neoficială]

8        Punctul D 2 din anunțul de concurs impune în special ca actul de candidatură să fie însoțit de o copie a unui document care să dovedească cetățenia candidatului.

9        Anexa la anunțul de concurs, intitulată „Cereri de reexaminare – Căi de atac – Plângeri la Ombudsmanul European”, prevede:

„În toate etapele concursului, candidații care apreciază că sunt lezați printr‑o decizie pot utiliza următoarele mijloace:

–      Cererea de reexaminare

Introducerea, în termen de 20 de zile calendaristice de la data expedierii scrisorii de comunicare a deciziei, a unei cereri de reexaminare sub forma unei scrisori motivate la următoarea adresă:

[…]

[Oficiul Comunităților Europene pentru Selecția Personalului] o transmite președintelui comisiei de evaluare atunci când cererea este de competența acestuia, iar candidatului îi este transmis un răspuns în cel mai scurt termen.

[…]”

 Situația de fapt

10      Reclamanta, care are cetățenia română și pe aceea belgiană, și‑a completat dosarul de înscriere la Oficiul Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO) anterior datei de 25 ianuarie 2005. Întrucât sistemul EPSO nu permite înscrierea a două cetățenii, reclamanta a menționat în dosarul respectiv că are cetățenia belgiană.

11      La 14 noiembrie 2005, reclamanta s‑a înscris la concurs.

12      Reclamanta a fost convocată la testele de acces la concurs la 11 aprilie 2006.

13      Anterior datei de 30 iunie 2006, reclamanta a completat un al doilea dosar EPSO, în care a menționat că avea cetățenia română.

14      Prin corespondența din 30 iunie 2006, EPSO a solicitat reclamantei să furnizeze „copia unui document care să dovedească cetățenia [sa]”, menționându‑i că autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a examinat candidatura sa și a constatat că anumite informații din dosarul său nu erau suficient de clare pentru a permite să ia o decizie cu privire la admiterea sa la concurs.

15      Ca urmare a acestei cereri, reclamanta a furnizat copia unui document care îi dovedea cetățenia.

16      La 17 iulie 2006, a fost admisă participarea reclamantei la probele de concurs.

17      Prin corespondența din 14 septembrie 2006, reclamanta a fost convocată la probele orale de interpretare și la proba orală generală, care urmau să se desfășoare la 28 noiembrie 2006.

18      La 28 noiembrie 2006, înainte de începutul primei probe de interpretare a reclamantei și după prezentarea membrilor comisiei de evaluare, i s‑a solicitat părții interesate să se prezinte pe scurt. Ulterior, reclamanta a susținut prima probă orală de interpretare. Imediat după aceasta, comisia de evaluare a informat‑o verbal pe reclamantă că nu obținuse minimul necesar la această probă și că, în consecință, în temeiul punctului C 1 din anunțul de concurs, nu poate să participe la a doua probă orală de interpretare.

19      Prin poșta electronică din aceeași dată, 28 noiembrie 2006, și înainte ca, în mod oficial, comisia de evaluare să îi comunice decizia sa de a nu o înscrie pe lista de rezervă, reclamanta a solicitat reexaminarea deciziei de a nu fi admisă la concurs.

20      Prin corespondența din 12 decembrie 2006, președintele comisiei de evaluare a comunicat reclamantei decizia sa de a nu o înscrie pe lista de rezervă, întrucât partea interesată a obținut nota eliminatorie de 7/20 la prima probă orală de interpretare.

21      Prin corespondența din 14 decembrie 2006, președintele comisiei de evaluare a confirmat reclamantei decizia sa de a nu o înscrie pe lista de rezervă.

22      Prin poșta electronică din 18 decembrie 2006, reclamanta a solicitat președintelui comisiei de evaluare să motiveze decizia sa din 12 decembrie 2006.

23      Prin corespondența din 12 ianuarie 2007, președintele comisiei de evaluare a indicat reclamantei care au fost criteriile de evaluare a probei orale de interpretare. Acesta i‑a precizat de asemenea că prestația sa conținea omisiuni și distorsionări grave, care făceau ca discursul să nu fie fidel originalului și că tehnica sa de interpretare era deficitară.

 Concluziile părților

24      Reclamanta a solicitat Tribunalului:

–        anularea deciziei verbale a comisiei de evaluare din 28 noiembrie 2006 prin care această comisie i‑a acordat reclamantei o „notă eliminatorie” la prima probă orală de interpretare, notă care, astfel cum prevede anunțul de concurs, nu i‑a permis reclamantei să participe la probele orale de interpretare următoare, și nici la proba orală generală;

–        anularea deciziei scrise de confirmare a deciziei menționate anterior, introduse în dosarul EPSO al reclamantei la 12 decembrie 2006;

–        reorganizarea concursului în mod special pentru reclamantă cu respectarea strictă a tuturor dispozițiilor dreptului comunitar și a dispozițiilor din anunțul de concurs;

–        constatarea și consemnarea nelegalității articolului 6 din anexa III la Statutul funcționarilor;

–        obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

25      Comisia a solicitat Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca neîntemeiată;

–        pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată în conformitate cu prevederile legale.

 În drept

26      Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea deciziei verbale a comisiei de evaluare din 28 noiembrie 2006 prin care aceasta i‑a atribuit o „notă eliminatorie” la prima probă orală de interpretare, precum și anularea deciziei scrise de confirmare a deciziei menționate anterior, introdusă în dosarul EPSO al reclamantei la data de 12 decembrie 2006.

27      Or, în cazul în care o parte, a cărei cerere de admitere la un concurs comunitar a fost respinsă, solicită reexaminarea acestei decizii în temeiul unei dispoziții determinate obligatorii pentru administrație, actul care lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) sau, dacă este cazul, al articolului 91 alineatul (1) din Statutul funcționarilor, este decizia adoptată de comisia de evaluare după reexaminare (hotărârea Tribunalului din 13 decembrie 2007, Van Neyghem/Comisia, F‑73/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 39 și jurisprudența citată).

28      Prin urmare, concluziile reclamantei trebuie interpretate în sensul că sunt formulate împotriva deciziei adoptate de comisia de evaluare la 14 decembrie 2006 ca urmare a cererii de reexaminare introduse de partea interesată.

29      Reclamanta invocă trei motive în susținerea acțiunii sale în anulare. Primul se întemeiază pe încălcarea principiului egalității de tratament și al nediscriminării, al doilea, pe încălcarea anunțului de concurs și al treilea, pe motivarea insuficientă a deciziei atacate.

30      Cu titlu introductiv, trebuie să se amintească faptul că, potrivit unei jurisprudențe constante, aprecierile pe care comisia de evaluare a unui concurs le face atunci când evaluează cunoștințele și aptitudinile candidaților, precum și deciziile prin care respectiva comisie de evaluare constată nereușita unui candidat la o probă constituie expresia unei judecăți de valoare. Acestea se încadrează în puterea de apreciere largă de care dispune comisia de evaluare și nu ar putea să fie supuse controlului instanței comunitare decât în caz de încălcare evidentă a normelor aplicabile lucrărilor comisiei de evaluare (hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 5 aprilie 2005, Christensen/Comisia, T‑336/02, RecFP, p. I‑A‑75 și II‑341, punctul 25).

A –  Cu privire la primul motiv

31      În primul aspect al primului motiv, reclamanta apreciază că a fost victima unei discriminări pe motiv de cetățenie, în timp ce, în al doilea aspect al acestui motiv, invocă o discriminare între candidații care lucrau deja pentru instituțiile europene și ceilalți candidați.

1.     Cu privire la primul aspect al primului motiv

a)     Argumentele părților

32      Reclamanta invocă faptul că ar fi fost victima unei discriminări întemeiate pe cetățenia sa belgiană și avansează două argumente în susținerea opiniei sale. În primul rând, după ce a furnizat dovada cetățeniei sale belgiene, aceasta ar fi fost invitată de EPSO să facă dovada cetățeniei române. În al doilea rând, în cursul probei orale, atunci când ar fi menționat că lucrează în Belgia, unul dintre membrii comisiei de evaluare ar fi avut „o inflexiune în voce foarte evocatoare, de genul «da, deci locuiți de fapt în Belgia!?»”, care ar fi lăsat să se înțeleagă că „nu era o româncă pură”.

33      Comisia contestă admisibilitatea primului aspect al primului motiv, invocând faptul că cererea adresată reclamantei de a furniza un document care să dovedească cetățenia acesteia nu ar fi lezat partea interesată, întrucât participarea sa la concurs a fost admisă. Comisia precizează, în plus, că reclamanta, nerespectând instrucțiunile adresate candidaților, potrivit cărora aceștia nu trebuie să creeze decât un singur dosar EPSO, a constituit două dosare EPSO, dând naștere astfel unei posibilități de confuzie cu privire la identitatea sa.

34      În ceea ce privește cel de al doilea argument invocat de reclamantă, Comisia a citat, în ședință, un pasaj din proba orală a părții interesate, înregistrat și păstrat de EPSO pe o casetă audio, pentru a dovedi că niciunul dintre membrii comisiei de evaluare nu ar fi pronunțat propoziția în litigiu.

35      La solicitarea Tribunalului, Comisia a depus caseta audio în cauză, care a fost comunicată reclamantei. Aceasta din urmă nu a formulat observații cu privire la conținutul casetei.

b)     Aprecierea Tribunalului

36      În primul rând, afirmația care stă la baza argumentelor reclamantei, în sensul că, după ce a făcut dovada cetățeniei sale belgiene, AIPN i‑ar fi solicitat să dovedească cetățenia română, este inexactă. Într‑adevăr, din corespondența din 30 iunie 2006 rezultă că AIPN a cerut reclamantei, cel mult, să furnizeze „copia unui document care să dovedească cetățenia sa”. În condițiile în care, pe de o parte, în temeiul punctului A II 4 din anunțul de concurs, concursul era deschis tuturor resortisanților statelor membre ale Uniunii Europene și ai statelor în curs de aderare (Bulgaria și România) și, pe de altă parte, reclamanta avea cetățenia belgiană și cea română, aceasta putea să furnizeze o copie fie a unui document care să dovedească cetățenia sa belgiană, fie a unui document care să dovedească cetățenia sa română. Cererea adresată reclamantei de a furniza un document care să ateste cetățenia era așadar conformă anunțului de concurs și nu poate, prin urmare, să fie considerată o discriminare întemeiată pe cetățenie. În plus, trebuie să se sublinieze că reclamanta a completat două dosare EPSO, dând naștere astfel unei posibilități de confuzie în ceea ce privește identitatea sa. În acest context, în vederea clarificării situației, AIPN a solicitat reclamantei să furnizeze un document care să dovedească cetățenia sa.

37      În ceea ce privește a doua critică invocată de către reclamantă, din înregistrarea audio a probei orale susținute de aceasta rezultă că propoziția în litigiu nu a fost nicidecum pronunțată de vreunul dintre membrii comisiei de evaluare. Astfel, afirmația reclamantei potrivit căreia unul dintre membrii comisiei de evaluare ar fi avut „o inflexiune în voce foarte evocatoare”, care ar fi lăsat să se înțeleagă că aceasta „nu era o româncă pură”, este pur subiectivă și nu permite să se prezume că ar fi existat, în cadrul probei orale de interpretare, o discriminare în privința reclamantei întemeiată pe cetățenia acesteia.

38      Primul aspect al primului motiv trebuie așadar să fie respins ca neîntemeiat. Prin urmare, nu este necesară pronunțarea cu privire la argumentele Comisiei care contestă admisibilitatea aspectului menționat.

2.     Cu privire la al doilea aspect al primului motiv

a)     Argumentele părților

39      Reclamanta susține că respectiva comisie de evaluare ar fi acționat discriminatoriu în detrimentul candidaților care nu lucrau deja pentru instituțiile comunitare în calitate de agenți temporari, de agenți contractuali, de agenți interimari sau de colaboratori „freelance” (denumiți în continuare „candidații externi”). Probele orale s‑ar fi derulat într‑o atmosferă de parțialitate și de „familiarism” între anumiți membri ai comisiei de evaluare și candidații care lucrau deja pentru instituțiile europene (denumiți în continuare „candidații interni”). În special, una dintre candidate, doamna T., ar fi purtat o legitimație de serviciu, deși era prezentă nu în calitate de agent contractual, ci în calitate de candidat la un concurs general, în timp ce candidații externi ar fi primit o legitimație de acces pentru vizitatori. În acțiunea sa, reclamanta a afirmat că aceeași candidată părea să-l cunoască foarte bine pe președintele comisiei de evaluare, „un bărbat cu părul lung”. Doamna T. ar fi discutat amical cu acesta și chiar i‑ar fi spus când a fost anunțată că promovase probele: „Te sun [; v]oi fi plecată din oraș vreo două zile”. În timpul ședinței, reclamanta a modificat versiunea sa asupra faptelor, susținând că respectiva candidată nu ar fi avut o conversație amicală cu președintele comisiei de evaluare, ci cu un membru al comisiei de evaluare.

40      Comisia invocă faptul că, în speță, membrii comisiei de evaluare a concursului ar fi semnat, fiecare, o declarație de confidențialitate care ar impune respectarea obligațiilor prevăzute la articolul 11a din Statutul funcționarilor. Aceasta subliniază că, în cadrul concursurilor pentru recrutarea de interpreți de conferință, se întâmplă adeseori ca unii dintre candidații care au lucrat deja pentru instituțiile europene în calitate de agenți temporari sau de colaboratori „freelance” să fie sau să fi fost colegi de serviciu cu unul dintre membrii comisiei de evaluare. În ceea ce privește conversația în litigiu, Comisia precizează că l‑ar fi întrebat pe președintele comisiei de evaluare, care ar fi afirmat că nu a purtat niciodată părul lung și a negat că ar fi avut conversația cu doamna T. relatată de către reclamantă.

b)     Aprecierea Tribunalului

41      Principiul imparțialității comisiei de evaluare a unui concurs constituie o expresie a principiului egalității de tratament și face parte din garanțiile conferite de ordinea juridică comunitară.

42      Pentru a demonstra că, în cursul probelor orale ale concursului, ar fi existat o încălcare a principiului imparțialității comisiei de evaluare și al egalității de tratament între candidații interni și cei externi, reclamanta avansează două fapte. În primul rând, reclamanta susține că ar fi avut loc o conversație neadecvată între o candidată, doamna T., și un membru al comisiei de evaluare. În al doilea rând, aceeași candidată s‑ar fi prezentat cu o legitimație de serviciu, și nu cu una pentru vizitatori, arătând astfel în mod ostensibil că lucra deja pentru o instituție comunitară.

43      În ceea ce privește primul argument invocat de către reclamantă, este adevărat că o conversație care ar avea conținutul pe care aceasta pretinde că l‑ar fi avut și care s‑ar fi derulat între unul dintre membrii comisiei de evaluare a concursului și una dintre candidate ar dovedi faptul că membrul respectiv al comisiei de evaluare și respectiva candidată se cunoșteau.

44      Cu toate acestea, o astfel de legătură între un membru al comisiei de evaluare a concursului și un candidat nu este suficientă, ca atare, să demonstreze că respectivul membru al comisiei de evaluare are un „interes personal, în special un interes de ordin familial sau financiar”, în sensul articolului 11a din Statutul funcționarilor, care ar putea în sine să îi repună în discuție imparțialitatea. Într‑adevăr, faptul că un membru al comisiei de evaluare îl cunoaște personal pe unul dintre candidați nu implică în mod necesar că respectivul membru va avea o prejudecată pozitivă în ceea ce privește prestația candidatului respectiv. În plus, a impune unui membru al unei comisii de evaluare să nu aibă nicio legătură cu vreunul dintre candidați ar avea drept consecință să facă extrem de dificilă, chiar aproape imposibilă, în anumite domenii specializate, găsirea de persoane care să poată face parte dintr‑o comisie de evaluare a unui concurs.

45      În orice caz, chiar dacă s‑ar dovedi că propozițiile relatate de către reclamantă (a se vedea punctul 35 din prezenta hotărâre) ar fi fost pronunțate, rezultă din afirmațiile părții interesate însăși că respectivele propoziții emanau de la doamna T., și nu de la membrul comisiei de evaluare. Astfel, dacă atitudinea doamnei T., astfel cum a fost aceasta descrisă de către reclamantă, este regretabilă, nu s‑ar putea reproșa membrului comisiei de evaluare că a renunțat la atitudinea sa de imparțialitate.

46      În ceea ce privește al doilea argument potrivit căruia doamna T. s‑ar fi prezentat cu o legitimație de serviciu, și nu cu o legitimație de acces pentru vizitatori, trebuie să se constate că o probă orală, prin natura sa, nu poate fi anonimă. Astfel, faptul că respectiva candidată ar fi purtat o legitimație de serviciu, și nu o legitimație de acces pentru vizitatori, nu a oferit comisiei de evaluare nicio informație pe care aceasta nu era autorizată să o cunoască.

47      Astfel, din ansamblul celor care precedă rezultă că al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe încălcarea principiului imparțialității comisiei de evaluare și al egalității de tratament, este neîntemeiat.

48      Prin urmare, primul motiv trebuie respins în totalitate.

B –  Cu privire la al doilea motiv

1.     Argumentele părților

49      Reclamanta invocă încălcarea anunțului de concurs, precum și a principiului bunei administrări. Într‑adevăr, pe de o parte, aceasta ar fi fost invitată să se prezinte și să vorbească despre experiența sa profesională la începutul probei sale orale de interpretare, în condițiile în care, în anunțul de concurs, nu se cerea nicio experiență profesională. Pe de altă parte, deși anunțul de concurs nu prevede posibilitatea vreunui „procentaj de reușită” în funcție de combinațiile lingvistice alese de candidați, astfel de procentaje ar fi fost „în mod sigur stabilite și aplicate în secret” de către comisia de evaluare.

50      Comisia precizează că, la începutul primei probe de interpretare, comisia de evaluare s‑a prezentat și i‑a cerut reclamantei să se prezinte pe scurt, astfel cum a procedat cu toți candidații, în dorința de a‑i face să se simtă în largul lor. Cu toate acestea, astfel cum ar rezulta din fișa de evaluare întocmită de comisia de evaluare cu privire la proba orală de interpretare a reclamantei, experiența profesională a acesteia nu a făcut obiectul evaluării.

2.     Aprecierea Tribunalului

51      Potrivit unei jurisprudențe constante, o comisie de evaluare este învestită cu o largă putere de apreciere în ceea ce privește determinarea modalităților și a conținutului detaliat al probelor orale, cu condiția să respecte cu strictețe normele care reglementează organizarea acestor probe (a se vedea hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2002, Girardot/Comisia, T‑92/01, RecFP, p. I‑A‑163 și II‑859, punctul 24, și hotărârea Tribunalului de Primă Instanță Christensen/Comisia, citată anterior, punctul 38).

52      În speță, de la punctul C 2 din anunțul de concurs rezultă că proba orală generală consta într‑un interviu cu membrii comisiei de evaluare, care urmărea să evalueze, în special, motivația candidatului, capacitatea sa de a lucra, atât în mod independent, cât și în echipă, în cadrul funcției publice europene, într‑un mediu multicultural.

53      Așadar, cererea adresată candidaților de a se prezenta nu era lipsită de pertinență pentru evaluarea competențelor prevăzute la punctul C 2 din anunțul de concurs și în special pentru evaluarea motivației candidaților, a capacității acestora de a lucra, atât în mod independent, cât și în echipă, în cadrul funcției publice europene, într‑un mediu multicultural.

54      În consecință, comisia de evaluare putea în mod întemeiat, în cadrul probei orale generale, chiar și în condițiile în care anunțul de concurs nu impunea existența unei experiențe profesionale, să ceară candidaților să se prezinte pe scurt, indicând, printre altele, care era experiența lor profesională anterioară.

55      Faptul că, astfel cum a procedat cu toți candidații, comisia de evaluare a cerut reclamantei să se prezinte la începutul primei probe de interpretare, care preceda proba orală generală, și nu la începutul probei orale generale, astfel cum ar fi putut de asemenea să procedeze, nu poate infirma această concluzie.

56      Într‑adevăr, din fișa de evaluare a reclamantei rezultă că experiența sa profesională nu a făcut obiectul unei evaluări în cadrul primei probe de interpretare.

57      Astfel, optând să ceară reclamantei să se prezinte la începutul primei probe de interpretare, care preceda proba orală generală, și aceasta cu scopul de a o face să se simtă în largul său, comisia de evaluare nu a încălcat limitele puterii largi de apreciere cu care este învestită în ceea ce privește determinarea modalităților și a conținutului detaliat al probelor orale.

58      Prin urmare, argumentul întemeiat pe încălcarea anunțului de concurs trebuie să fie respins.

59      În ceea ce privește cel de al doilea argument susținut de către reclamantă, este suficient să se constate că afirmația potrivit căreia ar fi fost „în mod sigur stabilite și aplicate în secret” de comisia de evaluare „procentaje de reușită” în funcție de combinațiile lingvistice alese de candidați nu este susținută de niciun început de probă.

60      Rezultă din acestea că al doilea motiv trebuie respins ca neîntemeiat.

C –  Cu privire la al treilea motiv

1.     Argumentele părților

61      Reclamanta critică motivarea insuficientă a deciziei atacate, invocând nelegalitatea articolului 6 din anexa III la Statutul funcționarilor. Reclamanta consideră că această dispoziție ar fi nelegală, în măsura în care ar interzice comunicarea de către comisia de evaluare a criteriilor de notare.

62      Comisia arată că, ținând cont de secretul care trebuie să guverneze lucrările comisiei de evaluare, comunicarea notelor obținute la diferitele probe constituie o motivare suficientă a deciziei comisiei de evaluare.

2.     Aprecierea Tribunalului

63      Potrivit unei jurisprudențe constante, obligația de motivare a unei decizii care lezează are ca obiect, pe de o parte, să furnizeze suficiente informații părții interesate pentru a ști dacă decizia este sau nu este fondată și, pe de altă parte, să facă posibil controlul jurisdicțional. În ceea ce privește deciziile adoptate de comisia de evaluare a unui concurs, această obligație trebuie totuși conciliată cu respectarea secretului care guvernează lucrările comisiei de evaluare în temeiul articolului 6 din anexa III la Statutul funcționarilor. Acest secret a fost instituit în vederea garantării independenței comisiilor de evaluare a concursurilor și a obiectivității lucrărilor acestora, punându‑le la adăpost de orice ingerințe și presiuni exterioare, indiferent dacă acestea provin de la administrația comunitară însăși, de la candidații interesați sau de la terți. Prin urmare, respectarea acestui secret se opune atât divulgării atitudinilor adoptate de membrii individuali ai comisiilor de evaluare, cât și dezvăluirii tuturor elementelor care au legătură cu aprecieri cu caracter personal sau comparativ referitoare la candidați. Cerința motivării deciziilor unei comisii de evaluare a unui concurs trebuie, în aceste condiții, să țină cont de natura lucrărilor în cauză, care comportă, în general, cel puțin două etape distincte, și anume, în primul rând, examinarea candidaturilor pentru a face trierea candidaților admiși la concurs și, în al doilea rând, examinarea aptitudinilor candidaților la postul respectiv în vederea stabilirii unei liste de aptitudini. A doua etapă a lucrărilor comisiei de evaluare a unui concurs este, înainte de toate, de natură comparativă și, prin urmare, guvernată de secretul inerent al acestor lucrări. Criteriile de corectare adoptate de comisia de evaluare anterior desfășurării probelor fac parte integrantă din aprecierile de natură comparativă făcute de comisia de evaluare cu privire la meritele fiecăruia dintre candidați. Așadar, aceste criterii sunt guvernate de secretul deliberărilor în aceeași măsură ca și aprecierile comisiei de evaluare. Aprecierile de natură comparativă efectuate de comisia de evaluare sunt reflectate de notele pe care aceasta din urmă le atribuie candidaților. Ținând cont de secretul care trebuie să guverneze lucrările comisiei de evaluare, comunicarea notelor obținute la diferitele probe constituie o motivare suficientă a deciziilor comisiei de evaluare, aceasta din urmă nefiind obligată să indice care dintre răspunsurile candidaților au fost considerate insuficiente sau să explice de ce aceste răspunsuri au fost considerate insuficiente (hotărârea Curții din 4 iulie 1996, Parlamentul European/Innamorati, C‑254/95 P, Rec., p. I‑3423, punctele 23‑31, hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 27 martie 2003, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑33/00, RecFP, p. I‑A‑105 și II‑541, punctele 43‑52).

64      Rezultă din ceea ce precedă că, în primul rând, excepția întemeiată pe nelegalitatea articolului 6 din anexa III la Statutul funcționarilor trebuie respinsă ca neîntemeiată și, în al doilea rând, că, întrucât comisia de evaluare i‑a comunicat reclamantei, în decizia sa din 12 decembrie 2006, nota pe care aceasta a obținut‑o la prima probă orală de interpretare, trebuie considerat că respectiva decizie este suficient motivată. În această privință, trebuie să se precizeze, în plus, că, în urma cererii reclamantei din 18 decembrie 2006, comisia de evaluare i‑a comunicat, prin corespondența din 12 ianuarie 2007, criteriile de notare aplicate la prima probă de interpretare.

65      Așadar, al treilea motiv trebuie respins ca neîntemeiat.

66      Prin urmare, acțiunea având ca obiect anularea deciziei comisiei de evaluare din 12 decembrie 2006 trebuie respinsă ca neîntemeiată.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

67      În temeiul articolului 122 din Regulamentul de procedură, prevederile capitolului VIII al titlului II din regulamentul respectiv referitoare la cheltuieli nu se aplică decât cererilor înregistrate pe rolul Tribunalului începând cu data intrării în vigoare a acestui regulament de procedură, și anume 1 noiembrie 2007. Prevederile pertinente în materie din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță continuă să se aplice mutatis mutandis cauzelor în curs de judecată înregistrate pe rolul Tribunalului înaintea acestei date.

68      Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, în temeiul articolului 88 din același regulament, în litigiile dintre Comunități și agenții acestora, cheltuielile efectuate de către instituții rămân în sarcina acestora. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune a se hotărî că fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Mahoney

Kanninen

Gervasoni

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 30 aprilie 2008.

Grefier

 

       Președinte

W. Hakenberg

 

       P. Mahoney

Textul prezentei decizii, precum și cel al deciziilor instanțelor comunitare citate în cuprinsul acesteia și nepublicate încă în Repertoriu sunt disponibile pe pagina de internet a Curții de Justiție: www.curia.europa.eu


1 Limba de procedură: româna.