Language of document : ECLI:EU:F:2016:123

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

2 iunie 2016

Cauza F‑41/10 RENV

Moises Bermejo Garde

împotriva

Comitetului Economic și Social European (CESE)

„Funcție publică – Trimitere spre rejudecare la Tribunal ulterioară anulării – Articolul 12a din statut – Funcționar victimă a unei hărțuiri – Articolul 22a din statut – Funcționar care a transmis o alertă – Cerere de asistență – Respingere – Drept la protecție – Condiții – Respingere – Consecințe – Cerere de despăgubire”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Moises Bermejo Garde solicita, în esență, anularea deciziilor prin care președintele Comitetului Economic și Social European (CESE), pe de o parte, a respins cererea de asistență introdusă ca urmare a hărțuirii morale suferite și a refuzat să sesizeze Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și, pe de altă parte, a stabilit încetarea atribuțiilor sale anterioare și a ordonat schimbarea repartizării sale, precum și obligarea CESE la plata de daune interese

Decizia:      Anulează decizia președintelui Comitetului Economic și Social European din 24 martie 2010 prin care se dispune încetarea atribuțiilor anterioare ale domnului Moises Bermejo Garde în calitate de șef de unitate în cadrul serviciului juridic și decizia din 13 aprilie 2010 privind schimbarea repartizării sale. Obligă Comitetul Economic și Social European la plata către domnul Bermejo Garde a sumei de 25 000 de euro. Comitetul Economic și Social European suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Bermejo Garde în cauzele F‑41/10, T‑530/12 P și F‑41/10 RENV.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Hărţuire morală – Semnalarea faptelor în cadrul articolului 12a și în cadrul articolului 22a din statut – Condiții – Buna‑credință a funcționarului – Factori care trebuie luaţi în considerare – Respectarea condițiilor prevăzute de dispozițiile citate anterior – Respectarea celorlalte obligații statutare

(Statutul funcționarilor, art. 11, 12a și 22a)

2.      Funcționari – Hărţuire morală – Noţiune – Comportament prin care se urmărește discreditarea persoanei în cauză sau degradarea condițiilor sale de muncă – Cerința unui caracter intenționat al comportamentului – Hărțuitor care a acționat sub presiunea unui membru al instituției – Lipsa incidenței

(Statutul funcționarilor, art. 12a și 22a)

3.      Funcționari – Hărţuire morală – Articolul 12a din statut – Victima hărțuirii – Protecție specială

4.      Funcționari – Funcționar care a transmis o alertă – Articolul 22a din statut – Semnalarea faptelor în cadrul articolului 22a din statut – Aprecierea faptelor – Factori care trebuie luaţi în considerare

1.      Este cert că, atât în cazul funcționarului care se consideră victimă a unei hărțuiri în sensul articolului 12a din statut, cât și în cazul funcționarului care, în temeiul articolului 22a din statut, informează superiorul său ierarhic sau direct Oficiul European de Luptă Antifraudă cu privire la fapte de hărțuire sau alte fapte care pot conduce la prezumția unei posibile activități ilegale care aduce atingere intereselor Uniunii în sensul acestor două dispoziții, faptele denunțate trebuie să fie, în orice caz, comunicate instituției în cauză cu respectarea obligațiilor generale care figurează la articolele 11 și 12 din statut.

Astfel, funcționarii care acționează în temeiul acestor articole sunt de asemenea supuși obligațiilor de obiectivitate și de imparțialitate care le sunt impuse, cu obligația de a veghea la demnitatea funcției lor și cu datoria lor de loialitate, precum și cu obligația de a respecta onoarea și prezumția de nevinovăție a persoanelor vizate.

Prin urmare, atunci când un funcționar comunică informații în temeiul articolelor 12a și 22a din statut, el nu se poate elibera de celelalte obligații și îndatoriri. Dimpotrivă, trebuie să dea dovadă de discernământ pentru a nu provoca daune în mod nejustificat colegilor săi sau bunei funcționări a serviciului. Or, comunicarea de informații neverosimile sau de fapte lipsite de orice temei poate produce astfel de efecte prejudiciabile.

(a se vedea punctele 55 și 56)

2.      O teză care ar implica în mod practic să se afirme că nu ar fi vorba despre hărțuire morală atunci când presupusul hărțuitor acționează, în raport cu funcționarul în cauză, sub presiunea unui membru al instituției și, așadar, în calitate de intermediar al acestuia din urmă nu poate fi acceptată.

Astfel, o asemenea teză ar încălca, în primul rând, însăși noțiunea de hărțuire, potrivit căreia, pentru a exista hărțuire morală în sensul articolului 12a alineatul (3) din statut, este suficient ca acțiunile presupusului hărțuitor, întrucât au fost săvârșite în mod voluntar, să fi determinat „în mod obiectiv” discreditarea victimei acestor acțiuni și degradarea condițiilor sale de muncă.

În al doilea rând, teza menționată mai sus ar permite, în definitiv, unui secretar general al unei instituții, și anume autoritatea administrativă cu cel mai înalt grad în cadrul acesteia, să nu respecte ea însăși normele statutare de care este ținută în materie, de exemplu de recrutare imparțială a personalului sau de respectare a demnității atribuțiilor exercitate de un funcționar sau chiar de respectare a obligației care decurge din articolul 22a din statut – care, la alineatul (1) ultimul paragraf, reglementează de asemenea în mod explicit cazul de încălcare gravă comisă „de un membru al unei instituții” –, pur și simplu ca urmare a faptului că acesta ar fi acționat sub presiunea exercitată în mod nejustificat în privința sa de un membru al instituției sale.

În al treilea rând, teza menționată mai sus ar fi contrară modului de redactare a articolului 12a alineatul (2) din statut, care nu furnizează nicio precizare în ceea ce privește originea hărțuitorului moral despre care este vorba, astfel încât, în temeiul acestui articol, instituția în cauză este obligată, atunci când este sesizată în mod justificat, să reacționeze și atunci când „presupusul autor al hărțuirii morale este un membru al acestei instituții” și să își asume astfel, în materie, responsabilitățile specifice proprii.

(a se vedea punctele 69-72)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 12 decembrie 2013, CH/Parlamentul, F‑129/12, EU:F:2013:203, punctul 51

3.      Este necesar să se considere că orice plângere pentru hărțuire morală sau sexuală care vizează un superior ierarhic implică, în majoritatea cazurilor, ruptura legăturii de încredere administrativă între funcționarii în cauză. Cu toate acestea, tocmai pentru a combate în mod eficient aceste fenomene de hărțuire, articolul 12a din statut conferă funcționarului care este victima acestora o „protecție specială”, prevăzând că acest funcționar, atunci când a formulat o plângere în temeiul acestui articol și cu respectarea obligațiilor generale prevăzute la articolele 11 și 12 din statut, nu suferă, în principiu, niciun prejudiciu din partea instituției sale, mai ales atunci când relația de încredere administrativă dintre el și presupusul hărțuitor, în special atunci când acesta din urmă este superiorul ierarhic direct al victimei, nu mai există.

(a se vedea punctul 76)

4.      Trebuie să se constate că articolul 22a din statut nu impune ca funcționarul care a transmis o alertă să stabilească o „posibilă activitate ilegală gravă sau o încălcare gravă”, ceea ce ar fi, de altfel, o operațiune destul de complexă din punct de vedere juridic și, pentru acest motiv, nu ar fi la dispoziția oricărui funcționar sau agent al Uniunii. Acest articol se limitează, astfel, să prevadă că orice funcționar care ia cunoștință de fapte „din care se poate presupune” existența unei conduite „care poate constitui o încălcare gravă a obligațiilor” prevăzute de statut îi informează „de îndată” cu privire la aceasta pe superiorii săi ierarhici. În continuare, articolul 22a alineatul (2) din statut impune superiorilor ierarhici ai funcționarului care a transmis o alertă obligația de a comunica „de îndată” Oficiului European de Luptă Antifraudă „orice element de probă” de care au cunoștință cu privire la existența neregulilor aduse la cunoștința lor.

Aprecierea formulată de funcționar cu privire la problema dacă este vorba despre încălcări grave la prima vedere, care conduc la un prejudiciu serios pentru interesele Uniunii, trebuie efectuată, în primul rând, „cu ocazia exercitării atribuțiilor” de către funcționarul respectiv.

(a se vedea punctele 83 și 84)