HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

24 aprilie 2008

Cauza F‑74/06

Pavlos Longinidis

împotriva

Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)

„Funcție publică – Agenți temporari – Schimbare a repartizării – Comisia pentru contestații – Compunere și regulament interior – Comportament incorect – Concediere – Motivare – Eroare vădită de apreciere – Abuz de putere”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Longinidis solicită anularea deciziei conducerii Cedefop din 30 noiembrie 2005 prin care i se desface contractul de agent temporar pe perioadă nedeterminată, a deciziei conducerii Cedefop din 10 martie 2006 prin care se respinge cererea sa având ca obiect suspendarea executării deciziei menționate, a deciziei conducerii Cedefop din 9 decembrie 2005 prin care era schimbată repartizarea acestuia în postul de consilier în cadrul direcției respective, a deciziei comisiei de recurs a Cedefop din 24 mai 2006 prin care se respinge reclamația formulată de reclamant în vederea anulării deciziilor de concediere și de schimbare a repartizării menționate, a deciziei conducerii Cedefop din 11 noiembrie 2005 prin care este modificată compunerea comisiei de recurs, a deciziei comisiei de recurs a Cedefop din 14 noiembrie 2005 prin care se modifică regulamentul său interior, a deciziei Comisiei de recurs a Cedefop din 10 martie 2006 prin care se respinge reclamația reclamantului împotriva ultimelor două decizii, a deciziei directorului Cedefop din 28 aprilie 2006 prin care se respinge cererea reclamantului având ca obiect îndepărtarea directorului adjunct al Cedefop de la coordonarea unei investigații administrative în privința sa și a deciziei comisiei de recurs a Cedefop din 9 martie 2006 privind reclamația formulată de doamna C., agent temporar al Cedefop

Decizia: Respinge acțiunea ca fiind în parte inadmisibilă și în parte nefondată. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Obligația de motivare – Conținut

[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 11 și art. 47 lit. (c)]

2.      Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Puterea de apreciere a administrației

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 lit. (c) și art. 49 alin. (1)]

3.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului

(Statutul funcționarilor, art. 7)

1.      Niciun motiv imperativ nu permite excluderea agenților temporari de la beneficiul protecției împotriva concedierilor nejustificate, în special atunci când sunt angajați cu contract pe durată nedeterminată sau atunci când, deși sunt angajați cu contract pe durată determinată, sunt concediați înainte de terminarea acestuia. Or, pentru a garanta o protecție suficientă în acest sens, este important să se permită, pe de o parte, persoanelor interesate să verifice dacă interesele lor legitime au fost respectate sau au fost lezate, precum și să aprecieze oportunitatea de a sesiza instanța și, pe de altă parte, acesteia din urmă să își exercite controlul, ceea ce conduce la recunoașterea existenței unei obligații de motivare în sarcina autorității competente.

În prezența unei măsuri de concediere a unui agent angajat cu contract pe durată nedeterminată, este deosebit de important ca motivele pe care se întemeiază o astfel de măsură să fie, în general, clar descrise în scris, de preferință chiar în textul deciziei respective. Astfel, numai acest act, a cărui legalitate se apreciază la data la care este adoptat, materializează decizia instituției. Cu toate acestea, obligația de a prezenta motivele concedierii poate fi considerată îndeplinită dacă persoana interesată a fost informată în mod corect, cu ocazia întrevederilor cu superiorul ierarhic, în legătură cu aceste motive și dacă decizia autorității abilitate să încheie contracte de muncă a intervenit într‑un termen scurt după ce au avut loc aceste întrevederi. Autoritatea menționată poate de asemenea să completeze, dacă este cazul, această motivare în cadrul răspunsului la reclamația formulată de persoana interesată.

Autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă dispune de o largă putere de apreciere în materia concedierii și, prin urmare, controlul instanței comunitare se limitează la verificarea lipsei unei erori vădite sau a unui abuz de putere.

(a se vedea punctele 49, 51 și 84)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 12 decembrie 2000, Dejaiffe/OAPI, T‑223/99, RecFP, p. I‑A‑277 și II‑1267, punctul 53, 6 februarie 2003, Pyres/Comisia, T‑7/01, RecFP, p. I‑A‑37 și II‑239, punctul 50

Tribunalul Funcției Publice: 26 octombrie 2006, Landgren/ETF, F‑1/05, RecFP, p. I‑A‑1‑123 și II‑A‑1‑459, care face obiectul unui recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță, T‑404/06 P, punctele 73-75 și 79

2.      În ceea ce privește larga putere de apreciere de care dispune autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă, în cazul unei greșeli care poate să justifice concedierea unui agent temporar, nicio dispoziție nu obligă autoritatea să inițieze o procedură disciplinară împotriva sa mai degrabă decât să recurgă la posibilitatea de reziliere unilaterală a contractului prevăzută la articolul 47 litera (c) din Regimul aplicabil celorlalți agenți. Numai în ipoteza în care autoritatea are intenția să concedieze un agent temporar, fără preaviz, în cazul încălcării grave a obligațiilor care îi revin trebuie să se inițieze, conform articolului 49 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, procedura disciplinară prevăzută pentru funcționari în anexa IX la statut și aplicabilă prin analogie agenților temporari. În plus, nimic nu împiedică administrația să angajeze o procedură disciplinară chiar după rezilierea unui contract de agent temporar, cu preaviz, dacă s‑ar dovedi apoi că faptele care i se reproșează persoanei interesate sunt suficient de grave pentru a iniția o astfel de procedură.

(a se vedea punctele 115 și 116)

3.      În cazul modificării atribuțiilor repartizate unui funcționar, regula corespondenței între grad și post nu implică o comparație între atribuțiile actuale și cele anterioare ale persoanei interesate, ci între atribuțiile sale actuale și gradul său în sistemul ierarhic.

În plus, pentru ca o măsură de schimbare a repartizării să aducă atingere regulii corespondenței dintre grad și funcție, nu este suficient ca aceasta să implice o schimbare și chiar o diminuare oarecare a atribuțiilor funcționarului, ci trebuie ca aceste noi atribuții să rămână, în esență, mult inferioare celor care corespund gradului și funcției sale, luând în considerare natura, importanța și amploarea lor.

(a se vedea punctele 142 și 143)

Trimitere la:

Curte: 23 martie 1988, Hecq/Comisia, 19/87, Rec., p. 1681, punctul 7

Tribunalul de Primă Instanță: 10 iulie 1992, Eppe/Comisia, T‑59/91 și T‑79/91, Rec., p. II‑2061, punctul 49, 28 mai 1998, W/Comisia, T‑78/96 și T‑170/96, RecFP, p. I‑A‑239 și II‑745, punctul 104, 16 aprilie 2002, Fronia/Comisia, T‑51/01, RecFP, p. I‑A‑43 și II‑187, punctul 53, 21 septembrie 2004, Soubies/Comisia, T‑325/02, RecFP, p. I‑A‑241 și II‑1067, punctul 55