Language of document : ECLI:EU:F:2013:111

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

2 iulie 2013

Cauza F‑64/12 DEP

Guillermo Martinez Erades

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

„Funcție publică – Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Obiectul:      Cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată recuperabile în temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură, prin care domnul Martinez Erades a sesizat Tribunalul cu prezenta cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură

Decizia:      Valoarea cheltuielilor de judecată recuperabile de către domnul Martinez Erades de la Serviciul European de Acțiune Externă în temeiul cauzei F‑64/12 este de 5 700 de euro, majorată cu TVA‑ul datorat eventual pentru această sumă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri de stabilire a cheltuielilor de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noțiune – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Prezentarea de documente justificative de natură să stabilească caracterul real al faptelor

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noțiune – Taxa pe valoarea adăugată – Includere în cazul unei persoane neimpozabile

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

3.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli de judecată efectuate în vederea procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată – Nepronunțare asupra fondului

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 86 și 92)

1.      Potrivit articolului 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice reiese că cheltuielile recuperabile se limitează, pe de o parte, la cele efectuate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și, pe de altă parte, la cele care au fost indispensabile în acest sens.

Desigur, revine reclamantului obligația să prezinte documentele justificative de natură să stabilească realitatea cheltuielilor de judecată a căror rambursare o solicită, dar se poate deduce din faptul că un avocat a introdus cererea introductivă și a depus un act de desistare în urma unui acord intervenit între părți că acest avocat a efectuat acte și prestații necesare în vederea procedurii în fața Tribunalului. În aceste împrejurări, Tribunalul poate determina până la ce sumă cheltuielile a căror plată se solicită de avocatul unei părți pot fi recuperate de la partea care suportă cheltuielile de judecată.

(a se vedea punctele 16, 20 și 21)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 10 noiembrie 2009, X/Parlamentul European, F‑14/08 DEP, punctul 21; 8 noiembrie 2011, U/Parlamentul European, F‑92/09 DEP, punctul 37 și jurisprudența citată; 22 martie 2012, Brune/Comisia, F‑5/08 DEP, punctul 19

2.      Un reclamant care nu este persoană impozabilă în scopuri de taxă pe valoarea adăugată nu dispune de posibilitatea de a recupera această taxă plătită pentru serviciile facturate de avocatul său. Astfel taxa pe valoarea adăugată plătită eventual pentru onorariile considerate indispensabile reprezintă pentru acesta cheltuieli efectuate în legătură cu procedura în sensul articolului 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice.

(a se vedea punctul 28)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 8 iulie 2004, De Nicola/BEI, T‑7/98 DEP, T‑208/98 DEP și T‑109/99 DEP, punctul 37

Tribunalul Funcției Publice: 25 octombrie 2012, Missir Mamachi di Lusignano/Comisia, F‑50/09 DEP, punctul 31

3.      Articolul 92 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, referitor la procedura de contestare a cheltuielilor, nu prevede, spre deosebire de articolul 86 din regulamentul menționat, că în hotărârea sau în ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată. Astfel, dacă, în temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură, Tribunalul se pronunța cu privire la contestarea cheltuielilor de judecată ale unei instanțe principale și, separat, cu privire la noile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul acestei din urmă contestări, acesta ar putea fi sesizat ulterior, dacă este cazul, cu o nouă contestare a noilor cheltuieli de judecată.

Nu este necesară, așadar, pronunțarea pe cale separată cu privire la cheltuielile efectuate și la onorariile plătite în cadrul procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată în fața Tribunalului. Cu toate acestea, revine Tribunalului, atunci când stabilește cheltuielile de judecată recuperabile, obligația de a ține seama de toate împrejurările cauzei până la momentul adoptării ordonanței de stabilire a cheltuielilor de judecată.

(a se vedea punctele 33-35)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 12 decembrie 2012, Kerstens/Comisia, F‑12/10 DEP, punctul 49; U/Parlamentul European, citată anterior, punctul 65