Language of document : ECLI:EU:F:2008:98

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a treia)

10 iulie 2008

Cauza F‑61/06

Cathy Sapara

împotriva

Eurojust

„Funcție publică – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Prelungirea perioadei de probă – Concediere la încheierea perioadei de probă – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Eroare vădită de apreciere – Hărțuire morală”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Sapara solicită anularea deciziei Eurojust din 6 iulie 2005 prin care se pronunță concedierea sa la finalul perioadei de probă, dispunerea reintegrării sale în cadrul Eurojust începând cu 6 iulie 2005, obligarea Eurojust la plata, cu titlu de prejudiciu material, a salariului pe care ar fi trebuit să îl încaseze în perioada 6 iulie 2005-15 octombrie 2009, precum și, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei, evaluată în mod provizoriu ex aequo et bono, de 200 000 de euro

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Decizie de prelungire

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14 al treilea paragraf)

2.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Raport de final al perioadei de probă

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14 al treilea paragraf)

3.      Funcționari – Hărțuire morală – Noțiune

[Statutul funcționarilor, art. 12a alin. (3); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 11, primul paragraf]

4.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Aprecierea rezultatelor

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14 al treilea paragraf)

5.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Evaluare negativă a aptitudinilor persoanei interesate

(Regimul aplicabil celorlalți, art. 14 al treilea paragraf)

1.      Se poate deduce din articolul 14 al treilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți că, dacă autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă decide să prelungească perioada de probă căreia îi este supus agentul temporar aflat în perioada de probă, aceasta este obligată să își întemeieze decizia pe raportul stabilit la încheierea perioadei de probă. Faptul că superiorul ierarhic al acestui agent a propus deja această prelungire în cuprinsul unui prim raport, redactat la jumătatea perioadei de probă, nu constituie o încălcare a acestei dispoziții, o astfel de propunere, deși prematură, nefiind susceptibilă să producă efecte asupra situației persoanei în cauză.

(a se vedea punctele 54, 56 și 57)

2.      Deși dispozițiile articolului 14 al treilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți nu prevăd în mod expres, în ipoteza prelungirii perioadei de probă a agentului temporar aflat în perioada de probă, stabilirea unui nou raport de final al perioadei de probă la capătul acestei prelungiri, aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că se opun ca administrația să poată stabili un nou raport de stagiu la capătul respectivei prelungiri. Astfel, în măsura în care a fost acordată persoanei în cauză o prelungire a perioadei de probă, autoritatea competentă poate proceda la stabilirea unui al doilea raport.

(a se vedea punctul 60)

Trimitere la:

Curte: 8 octombrie 1981, Tither/Comisia, 175/80, Rec., p. 2345, punctul 12

3.      Deși este adevărat că valorile fundamentale pe care se întemeiază ordinea juridică comunitară se opun faptului ca un funcționar să facă glume cu privire la culoarea pielii unuia dintre colegii săi, indiferent dacă aceste fapte au fost sau nu au fost repetate, un astfel de comportament, condamnabil și inacceptabil, nu poate fi totuși calificat drept hărțuire morală în sensul articolului 12a alineatul (3) din Statutul funcționarilor în cazul în care este stabilit că glumele nu au fost repetate și că au încetat atunci când colegul vizat a cerut acest lucru.

(a se vedea punctele 105-107)

4.      Având în vedere marja amplă de care dispune administrația la aprecierea aptitudinilor și a prestațiilor unui agent temporar în perioada de probă potrivit interesului serviciului, nu este de competența Tribunalului să se substituie deciziei instituțiilor în ceea ce privește aprecierea rezultatului perioadei de probă, cu excepția cazului unei erori vădite de apreciere sau a unui abuz de putere.

(a se vedea punctul 120)

Trimitere la:

Curte: 13 decembrie 1989, Patrinos/CES, C‑17/88, Rec., p. 4249, publicare sumară, punctul 33

Tribunalul de Primă Instanță: 27 iunie 2002, Tralli/BCE, T‑373/00, T‑27/01, T‑56/01 și T‑69/01, RecFP, p. I‑A‑97 și II‑453, punctul 76

5.      Respectarea dreptului la apărare în cadrul oricărei proceduri inițiate împotriva unei persoane, și care poate conduce la un act care o lezează pe aceasta, constituie un principiu fundamental al dreptului comunitar. Acest principiu, care răspunde cerințelor bunei administrări, impune ca persoana vizată să fie în măsură de a‑și face cunoscut în mod util punctul de vedere cu privire la elementele reținute în sarcina sa pentru stabilirea unui astfel de act.

În materie de concediere a unui agent temporar la încheierea perioadei de probă, principiul respectării dreptului la apărare este pus în aplicare la articolul 14 al treilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți, care prevede că raportul căruia îi face obiectul agentul temporar cu o lună înainte de expirarea perioadei de probă, cu privire la capacitatea de a executa sarcinile pe care le presupun funcțiile sale, precum și la randamentul și la conduita sa în serviciu, „se aduce la cunoștința agentului în cauză, care are dreptul de a‑și formula observațiile în scris”. Acest principiu nu impune în schimb administrației să adreseze, în cursul perioadei de probă, un avertisment agentului temporar ale cărui prestații profesionale nu sunt satisfăcătoare. De altfel, chiar presupunând că administrația nu informează persoana în cauză, în cursul perioadei de probă, în legătură cu pretinsele sale insuficiențe profesionale, o astfel de împrejurare nu poate caracteriza o încălcare a principiului respectării drepturilor la apărare, în măsura în care raportul de final al perioadei de probă, pe care administrația s‑a întemeiat pentru a propune concedierea, a fost comunicat în mod corespunzător persoanei în cauză.

(a se vedea punctele 148-150)

Trimitere la:

Curte: 15 mai 1985, Patrinos/CES, 3/84, Rec., p. 1421, punctul 19; 9 noiembrie 2006, Comisia/De Bry, C‑344/05 P, Rec., p. I‑10915, punctele 37 și 38

Tribunalul de Primă Instanță: 5 martie 1997, Rozand-Lambiotte/Comisia, T‑96/95, RecFP, p. I‑A‑35 și II‑97, punctul 102; 8 martie 2005, Vlachaki/Comisia, T‑277/03, RecFP, p. I‑A‑57 și II‑243, punctul 64; 10 octombrie 2006, Van der Spree/Comisia, T‑182/04, RecFP, p. I‑A‑2‑205 și II‑A‑2‑1049, punctul 70