HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
26 septembrie 2018(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene figurative PUMA – Mărcile internaționale figurative anterioare PUMA – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”
În cauza T‑62/16,
Puma SE, cu sediul în Herzogenaurach (Germania), reprezentată de P. González‑Bueno Catalán de Ocón, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de A. Folliard‑Monguiral și de D. Walicka, în calitate de agenți,
pârât,
intervenienta la Tribunal, căreia i s‑a permis să se substituie celeilalte părți din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, fiind
Doosan Machine Tools Co. Ltd, cu sediul în Seongsan‑gu (Coreea de Sud), reprezentată de R. Böhm și de S. Overhage, avocați,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 4 decembrie 2015 (cauza R 1052/2015‑4) privind o procedură de opoziție între Puma și Doosan Infracore Co. Ltd,
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din domnii H. Kanninen, președinte, J. Schwarcz și C. Iliopoulos (raportor), judecători,
grefier: I. Dragan, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 februarie 2016,
având în vedere memoriul în răspuns depus de EUIPO la grefa Tribunalului la 10 mai 2016,
având în vedere memoriul în răspuns depus de intervenientă la grefa Tribunalului la 17 mai 2016,
având în vedere Ordonanța din 19 septembrie 2016 prin care i s‑a permis Doosan Machine Tools să substituie Doosan Infracore,
având în vedere modificarea compunerii camerelor Tribunalului și reatribuirea cauzei Camerei a patra,
în urma ședinței din 20 septembrie 2017,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La data de 27 noiembrie 2012, Doosan Infracore Co. Ltd, care a fost substituită de intervenienta Doosan Machine Tools Co. Ltd, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este următorul semn figurativ:
3 Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasa 7 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespundeau următoarei descrieri: „Strunguri: strunguri cu CNC (control numeric informatizat); centre de prelucrare; centre de strunjire; mașini de prelucrare prin electroeroziune”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 12/2013 din 17 ianuarie 2013.
5 La data de 16 aprilie 2013, reclamanta, Puma SE, a formulat opoziție, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 46 din Regulamentul 2017/1001), împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru toate produsele menționate la punctul 3 de mai sus.
6 Opoziția se întemeia pe următoarele mărci anterioare:
– marca internațională figurativă anterioară, înregistrată la 22 iulie 1991 sub numărul 582886 și reînnoită până la 22 iulie 2021, care își produce efectele în Germania, în Austria, în Benelux, în Bulgaria, în Cipru, în Danemarca, în Spania, în Estonia, în Franța, în Finlanda, în Grecia, în Ungaria, în Italia, în Letonia, în Lituania, în Polonia, în Portugalia, în Republica Cehă, în România, în Regatul Unit, în Slovacia și în Slovenia, și reprodusă în continuare:
– marca internațională figurativă anterioară, înregistrată la 12 aprilie 1978 sub numărul 437626 și reînnoită până la 12 aprilie 2028, care își produce efectele în Germania, în Austria, în Benelux, în Franța, în Spania, în Ungaria, în Italia, în Portugalia, în Republica Cehă, în România, în Slovacia și în Slovenia, reprodusă în continuare:
7 Marca internațională figurativă anterioară nr. 582886 desemnează în special produsele din clasele 7, 18, 25 și 28 și corespunde, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 7: „Mașini de prelucrare a lemnului, a pielii, a materiilor plastice; mașini de cusut, mașini pentru hârtie, mașini de lustruit (care nu sunt de uz casnic), prese (mașini), mașini de ștanțat și de găurit, mașini de ascuțit și de sablare, freze care servesc unor scopuri industriale, mașini textile, mașini de împachetat, mașini de măcinat; mașini‑unelte; motoare (cu excepția motoarelor pentru vehicule terestre); cuplaje și curele de transmisie (cu excepția celor destinate vehiculelor terestre); instrumente și aparate agricole acționate mecanic; mașini agricole”;
– clasa 18: „Produse din piele și/sau din imitație de piele (incluse în această clasă); genți de mână și alte cutii neadaptate produsului pe care îl conțin, precum și mici articole din piele, în special borsete, portofele, genți cu cheie; genți de mână, serviete pentru documente, sacoșe de depozitare și de cumpărături, ghiozdane, saci pentru alpiniști, rucsacuri, pungi, genți de sport, saci de transport și de depozitare de uz permanent și genți de voiaj din piele, din materii sintetice și/sau din țesături și textile; seturi de călătorie; curele de umăr; piei de animale; geamantane și valize; portcheiuri de buzunar din piele sau din substitut de piele; umbrele, umbrele de soare și bastoane; bice și articole de șelărie; huse pentru biciclete”;
– clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului; părți și componente de încălțăminte, tălpi pentru încălțăminte, tălpi false pentru încălțăminte și tălpi de corecție, tocuri, carâmbi, aplicații anti‑alunecare pentru încălțăminte, crampoane; inserții pentru întărituri, buzunare confecționate pentru îmbrăcăminte; articole de corsaj; cizme, pantofi de casă, papuci; articole finisate pentru încălțăminte, pantofi de oraș, de sport, de divertisment, de antrenament, de jogging, de gimnastică, de baie și fiziologici (incluși în această clasă), încălțăminte de tenis; jambiere și protecții pentru ghete, jambiere și protecții pentru ghete din piele, egări, moletiere, protecții pentru pantofi; ținute de antrenament, pantaloni și tricotaje de gimnastică, pantaloni și tricotaje de fotbal, tricouri și pantaloni scurți de tenis, îmbrăcăminte și ținute de baie și de plajă, slipuri și chiloți de baie și costume de baie, inclusiv costume din două piese, îmbrăcăminte și ținute de sport și de divertisment (inclusiv îmbrăcăminte, ținute tricotate și tricouri), de asemenea în scopuri de antrenament fizic, de jogging sau de curse de anduranță și de gimnastică, leggings și pantaloni de sport, tricotaje, cardigane, tricouri cu mânecă scurtă, tricouri cu mânecă lungă, îmbrăcăminte și ținute de tenis și de schi; treninguri și echipamente de divertisment, treninguri și ținute pentru orice vreme, ciorapi (ciorapi de damă), șosete de fotbal, mănuși, inclusiv mănuși din piele, dar și din imitație de piele sau din piele sintetică, șepci, caschete pentru coafare și bentițe pentru frunte, benzi absorbante pentru transpirație, eșarfe, baticuri, fulare, articole pentru acoperirea nasului, cravate; centuri, hanorace și balonzaide, pardesie și îmbrăcăminte rezistentă la apă, mantouri, bluze, jachete și veste, fuste, pantaloni, inclusiv din jeans, pulovere și ansambluri combinate din mai multe piese de îmbrăcăminte și lenjerie de corp; mănuși pentru schi fond sau pentru plimbare și pentru a merge pe bicicletă”;
– clasa 28: „Jocuri, jucării, inclusiv articole de încălțăminte de dimensiuni mici și mingi miniaturale (ca jucării), baloane; articolele de gimnastică și de sport (incluse în această clasă); aparate și aparate pentru antrenamente fizice, de gimnastică și de sport; echipamente de schi, de tenis și de pescuit; schiuri, sisteme pentru prinderea clăparilor pe schiuri, bețe de schi; legături de schiuri, huse de protecție pentru schiuri; mingi și baloane pentru jocuri, inclusiv mingi și baloane de sport și de joc; haltere, mingi, discuri, sulițe pentru aruncare; rachete de tenis și părțile și elementele lor componente, în special mânere, corzi, benzi pentru mânere și benzi cu plumb pentru rachetele de tenis, rachete de ping‑pong sau tenis de masă, de badminton și de squash, bâte de crichet și crose de golf și de hochei; mingi de tenis și mingi de badminton; patine cu rotile și patine, mese pentru tenis de masă; măciuci de gimnastică, cercuri de sport, plase pentru sport, plase pentru porți și plase pentru mingi; mănuși de sport, în special pentru portari; păpuși, îmbrăcăminte pentru păpuși, încălțăminte pentru păpuși, șepci și pălării pentru păpuși, centuri pentru păpuși, șorțuri pentru păpuși; genunchiere, cotiere, articole pentru protejarea gleznelor și jambiere de sport; scaune de arbitri pentru evenimentele de tenis; decorațiuni pentru pomul de Crăciun; saci pentru echipamente și aparate de sport, care sunt adaptate pentru obiectele pe care trebuie să le conțină, genți de golf, genți și huse pentru rachetele de tenis, de ping‑pong și de badminton, precum și de squash, pentru bâtele de crichet și pentru crosele de hochei; pantofi pentru manevre de patinaj cu role, inclusiv cu talpă întărită”.
8 Marca internațională figurativă anterioară nr. 437626 desemnează produsele din clasele 18, 25 și 28 și corespunde, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 18: „Articole din piele și din imitație din piele, și anume genți, geamantane și valize, saci de transport, genți de voiaj, în special pentru aparate de sport și pentru îmbrăcăminte de sport”;
– clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte, inclusiv cizme, pantofi, papuci și pantofi de casă, în special îmbrăcăminte și încălțăminte de sport, de divertisment și pentru exerciții fizice”;
– clasa 28: „Jocuri, jucării; aparate pentru exerciții fizice, aparate de gimnastică și de sport, inclusiv mingi de sport”.
9 Motivele invocate în susținerea opoziției au fost, în ceea ce privește marca internațională figurativă anterioară nr. 582886, cele menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001] și la articolul 8 alineatul (5) din același regulament [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001], iar în ceea ce privește marca internațională figurativă anterioară nr. 437626, motivul invocat a fost cel enunțat la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
10 La data de 31 martie 2015, divizia de opoziție a respins opoziția în totalitate. Pe de o parte, aceasta a respins opoziția întemeiată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 pentru motivul că, în afara produselor din clasa 7 și a unei părți a produselor din clasele 18, 25 și 28 pentru care utilizarea mărcii internaționale figurative anterioare nr. 582886 nu a fost dovedită de reclamantă, celelalte produse desemnate de respectiva marcă nu erau similare cu cele desemnate de marca solicitată. Pe de altă parte, aceasta a respins opoziția întemeiată pe articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 pentru motivul că una dintre condițiile de aplicare a acestui articolul nu era îndeplinită întrucât reclamanta nu a făcut dovada pretinsului renume al mărcilor anterioare.
11 La data de 28 mai 2015, reclamanta a introdus la EUIPO o cale de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001).
12 Prin decizia din 4 decembrie 2015 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a EUIPO a respins calea de atac. Pe de o parte, ea a respins opoziția întemeiată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 din cauza lipsei de similitudine dintre produsele desemnate de fiecare dintre mărcile în conflict. Pe de altă parte, a respins opoziția întemeiată pe articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 pentru motivul că, în pofida similitudinii foarte ridicate dintre mărcile în conflict, publicul relevant nu ar stabili nicio legătură între acestea având în vedere produsele și, respectiv, publicele total diferite vizate de fiecare dintre aceste mărci, precum și nivelul scăzut al caracterului lor distinctiv. În sfârșit, aceasta a apreciat că reclamanta nu a demonstrat că utilizarea mărcii solicitate ar genera în speță un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau că ar aduce atingere acestora.
Concluziile părților
13 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.
14 EUIPO solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
15 Intervenienta solicită Tribunalului:
– confirmarea deciziei atacate și respingerea acțiunii,
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
16 Potrivit articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate în cazul în care este identică sau similară cu marca anterioară și în cazul în care este destinată să fie înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cazul unei mărci comunitare anterioare, aceasta este de notorietate în cadrul Uniunii și, în cazul unei mărci naționale anterioare, este de notorietate în respectivul stat membru și în cazul în care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora.
17 Astfel, deși, desigur, prima funcție a unei mărci constă în funcția sa de indicare a originii, orice marcă are și o valoare economică intrinsecă autonomă și distinctă de cea a produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată. În acest mod, articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 asigură protecția unei mărci renumite în raport cu orice cerere de înregistrare a unei mărci identice sau similare care ar putea aduce atingere imaginii sale, chiar dacă produsele sau serviciile la care se referă marca solicitată nu sunt similare cu cele pentru care marca renumită anterioară a fost înregistrată [Hotărârea din 22 martie 2007, Sigla/OAPI – Elleni Holding (VIPS), T‑215/03, EU:T:2007:93, punctul 35, și Hotărârea din 8 decembrie 2011, Aktieselskabet af 21. november 2001/OAPI – Parfums Givenchy (only givenchy), T‑586/10, nepublicată, EU:T:2011:722, punctul 58].
18 Din modul de redactare a acestei dispoziții reiese că pentru aplicarea sa trebuie să fie îndeplinite trei condiții, și anume, în primul rând, identitatea sau similitudinea dintre mărcile în conflict, în al doilea rând, existența unui renume al mărcii anterioare invocate în susținerea opoziției și, în al treilea rând, existența riscului ca utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate să genereze un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau să aducă atingere acestora. Aceste condiții sunt cumulative, iar neîndeplinirea uneia dintre ele este suficientă pentru a face inaplicabilă dispoziția amintită (a se vedea Hotărârea din 22 martie 2007, VIPS, T‑215/03, EU:T:2007:93, punctul 34 și jurisprudența citată).
19 Mai întâi, referitor la atingerea pe care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar aduce‑o caracterului distinctiv al mărcii anterioare, această atingere se poate produce atunci când marca anterioară nu mai este în măsură să determine o asociere imediată cu produsele pentru care este înregistrată și folosită. Acest risc vizează astfel „diluarea” sau „ciupirea progresivă” a mărcii anterioare prin dispersia identității sale și a influenței sale asupra percepției publicului (a se vedea Hotărârea din 22 martie 2007, VIPS, T‑215/03, EU:T:2007:93, punctul 37 și jurisprudența citată).
20 În al doilea rând, referitor la atingerea care ar fi adusă renumelui mărcii anterioare prin utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate, trebuie arătat că o astfel de atingere există atunci când produsele sau serviciile la care se referă marca solicitată pot fi percepute de public într‑o modalitate care să diminueze forța de atracție a mărcii anterioare. Riscul unui astfel de atingeri se poate produce mai ales atunci când produsele sau serviciile au o caracteristică sau o calitate susceptibile să influențeze negativ imaginea unei mărci anterioare renumite din cauza identității sau a similitudinii sale cu marca solicitată (a se vedea Hotărârea din 22 martie 2007, VIPS, T‑215/03, EU:T:2007:93, punctul 39 și jurisprudența citată).
21 În al treilea rând, noțiunea de profit pe care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate l‑ar genera în mod necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare include cazurile în care există o exploatare și o parazitare vădite ale unei mărci celebre sau o tentativă de a obține profit din reputația acesteia. Cu alte cuvinte, este vorba despre riscul ca imaginea mărcii de renume sau caracteristicile pe care aceasta din urmă le proiectează să fie transferate asupra produselor desemnate de marca solicitată, astfel încât comercializarea acestora ar fi facilitată prin această asociere cu marca anterioară de renume (a se vedea Hotărârea din 22 martie 2007, VIPS, T‑215/03, EU:T:2007:93, punctul 40 și jurisprudența citată).
22 Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, semnificația articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 este aceea că cele trei atingeri pe care le prevede, atunci când se produc, sunt consecința unui anumit grad de similitudine dintre mărcile anterioară și ulterioară, din cauza căruia publicul vizat face o asociere între aceste mărci, cu alte cuvinte stabilește o legătură între acestea, chiar dacă nu le confundă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2012, Bimbo/OAPI – Grupo Bimbo (GRUPO BIMBO), T‑357/11, nepublicată, EU:T:2012:696, punctul 29 și jurisprudența citată]. Existența unei astfel de legături în percepția publicului relevant între marca solicitată și marca anterioară este, așadar, implicit o condiție esențială pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2007, Antartica/OAPI – Nasdaq Stock Market (nasdaq), T‑47/06, nepublicată, EU:T:2007:131, punctul 53 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 11 decembrie 2014, Coca‑Cola/OAPI – Mitico (Master), T‑480/12, EU:T:2014:1062, punctul 26 și jurisprudența citată].
23 În lipsa unei astfel de legături de asociere în percepția publicului, utilizarea mărcii ulterioare nu poate genera foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau nu poate aduce atingere acestora (a se vedea în acest sens Ordonanța din 30 aprilie 2009, Japan Tobacco/OAPI, C‑136/08 P, nepublicată, EU:C:2009:282, punctul 27 și jurisprudența citată).
24 În sfârșit, din jurisprudență rezultă că existența unei legături între mărcile în conflict în percepția publicului relevant trebuie apreciată în mod global, în funcție de toți factorii pertinenți din speță, printre care se numără gradul de similitudine dintre mărcile în conflict, natura produselor sau a serviciilor vizate de fiecare dintre mărcile menționate, inclusiv gradul de asemănare sau de diferențiere a acestor produse sau servicii, precum și publicul vizat, intensitatea renumelui mărcii anterioare, nivelul caracterului distinctiv, intrinsec sau dobândit prin utilizare, al mărcii anterioare și existența unui risc de confuzie în percepția publicului [a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctele 41 și 42, Ordonanța din 30 aprilie 2009, Japan Tobacco/OAPI, C‑136/08 P, nepublicată, EU:C:2009:282, punctul 26, și Hotărârea din 6 iulie 2012, Jackson International/OAPI – Royal Shakespeare (ROYAL SHAKESPEARE), T‑60/10, nepublicată, EU:T:2012:348, punctul 21].
25 În lumina acestor considerații introductive trebuie analizate argumentele invocate de reclamantă în susținerea motivului unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
26 La punctul 32 al deciziei atacate, camera de recurs a considerat că este foarte puțin probabil ca publicul relevant să stabilească o legătură între mărcile în conflict din cauza naturii total diferite a produselor desemnate de fiecare dintre acestea, din cauza lipsei oricărei asemănări posibile între produsele în cauză, precum și din cauza publicelor total diferite cărora li se adresează respectivele produse. Potrivit camerei de recurs, elementele citate anterior pun în umbră toți ceilalți factori susceptibili să contribuie la stabilirea unei legături precum similitudinea ridicată a mărcilor în conflict sau nivelul ridicat al renumelui prezumat al mărcilor anterioare. În plus, la punctul 35 din decizia atacată, aceasta a apreciat că faptul că publicul profesionist poate include și persoane interesate de îmbrăcăminte și de sport nu schimbă cu nimic această constatare deoarece, ținând seama de diferențele dintre produsele în cauză, profesioniștii nu ar stabili nicio legătură cu propria lor activitate sportivă și de divertisment dacă ar fi confruntați cu marca solicitată atunci când utilizează produse din clasa 7 desemnate de această marcă. Pe de altă parte, la punctul 36 din decizia atacată, camera de recurs a considerat în esență că nivelul scăzut al caracterului distinctiv intrinsec al mărcilor anterioare justifica de asemenea concluzia sa privind inexistența unei legături între mărcile în conflict. În sfârșit, la punctul 37 din decizia atacată, aceasta a concluzionat că, întrucât publicul relevant nu stabilește o legătură între mărcile în conflict, utilizarea mărcii solicitate nu poate să genereze un profit necuvenit din renumele sau din caracterul distinctiv al mărcilor anterioare și nu aduce atingere acestora.
27 Reclamanta susține că, la analiza efectuată în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, camera de recurs a săvârșit erori atât în legătură cu constatarea că publicul relevant nu ar face o legătură cu mărcile anterioare, cât și în ceea ce privește considerațiile potrivit cărora marca solicitată nu ar genera un profit necuvenit din renumele sau din caracterul distinctiv al mărcilor anterioare. În special, aceasta afirmă că aprecierea camerei de recurs potrivit căreia publicul relevant nu ar stabili nicio legătură între mărcile în conflict este eronată întrucât se bazează pe faptul că produsele și, respectiv, publicele vizate de fiecare dintre mărcile menționate sunt diferite. Reclamanta susține în esență că este indiferent dacă produsele în cauză sunt diferite din moment ce mărcile în conflict sunt foarte similare, iar mărcile anterioare se bucură de un renume excepțional. Astfel, în opinia sa, camera de recurs nu a acordat importanța necesară celorlalți factori care trebuie luați în considerare pentru a stabili existența unei legături între mărcile în conflict, și anume similitudinea foarte ridicată dintre respectivele mărci, intensitatea renumelui și nivelul caracterului distinctiv al mărcilor anterioare. Având în vedere factorii menționați anterior și suprapunerea dintre publicele vizate de fiecare dintre mărcile în conflict, reclamanta apreciază că marca solicitată va evoca imediat mărcile anterioare în percepția tuturor consumatorilor, inclusiv a profesioniștilor.
28 EUIPO și intervenienta contestă argumentele invocate de reclamantă.
29 EUIPO susține că, pentru a aprecia existența unei legături între mărcile în conflict, camera de recurs a ținut clar cont de alți factori precum nivelul scăzut al caracterului distinctiv intrinsec al mărcilor anterioare și renumele revendicat de reclamantă, mai precis un mare renume.
30 În plus, EUIPO și intervenienta susțin că aprecierea camerei de recurs privind inexistența unei legături între mărcile în conflict se justifică pe deplin în raport cu publicele și cu produsele total diferite vizate de fiecare dintre mărcile amintite.
Cu privire la publicul relevant
31 Trebuie să se sublinieze că, pentru a se face aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, definirea publicului relevant constituie, la fel ca în cazul aplicării alineatului (1) al aceluiași articol, un element prealabil necesar. Trebuie în special în raport cu acest public să se aprecieze existența unei similitudini între mărcile în conflict, a unui eventual renume al mărcilor anterioare, a unei legături între mărcile în conflict și, în sfârșit, a unei atingeri aduse renumelui sau caracterului distinctiv al mărcilor anterioare ori a unui profit necuvenit generat din renumele sau din caracterul distinctiv al mărcilor menționate.
32 Potrivit jurisprudenței, publicul care trebuie luat în considerare pentru a aprecia existența uneia dintre atingerile vizate la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 variază în funcție de tipul de atingere invocat de titularul mărcii anterioare. Astfel, publicul relevant în raport cu care trebuie efectuată aprecierea, atunci când este vorba despre folosul necuvenit generat din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare, este consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor pentru care marca ulterioară este solicitată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 martie 2009, Antartica/OAPI, C‑320/07 P, nepublicată, EU:C:2009:146, punctele 46-48). În schimb, atunci când este vorba despre atingerea adusă caracterului distinctiv sau renumelui mărcii anterioare, publicul în raport cu care trebuie făcută aprecierea este constituit din consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor pentru care este înregistrată această marcă, normal informat și suficient de atent și de avizat (a se vedea în acest sens și prin analogie, Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctul 35).
33 La punctul 32 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat că publicele cărora li se adresează produsele vizate de mărcile în conflict sunt total diferite. Astfel, la punctul 33 din decizia atacată, aceasta a considerat că publicul căruia i se adresează produsele din clasa 7 vizate de marca solicitată include „profesioniștii tehnici cu înaltă specializare, care își exercită activitatea într‑un sector care nu are nimic de a face cu confecționare de îmbrăcăminte și articole de sport pentru care se consideră că mărcile anterioare beneficiază de un renume”. În plus, la punctul 34 din decizia atacată, ea a arătat că publicul căruia i se adresează produsele vizate de mărcile anterioare este marele public, compus din consumatorii medii care au nevoie de produsele desemnate de respectivele mărci „pentru a se îmbrăca și pentru a se pregăti să practice sport sau activități de divertisment”. Pe de altă parte, la punctul 32 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat că este foarte puțin probabil ca publicul relevant să stabilească o legătură între mărcile în conflict. În această privință, la punctul 35 din decizia atacată, aceasta a indicat că „[î]mprejurarea că mărcile în conflict aparțin unor piețe atât de diferite îl împiedică pe consumator să se gândească la mărcile anterioare de haine și articole de sport atunci când s‑ar confrunta cu marca [solicitată] în raport cu mașinile contestate[; f]aptul că publicul profesionist vizat de produsele contestate poate de asemenea să cuprindă persoane care se interesează de îmbrăcăminte și de sport nu schimbă cu nimic această constatare[; d]e fapt, produsele în conflict [ar fi] atât de diferite […] încât acești profesioniști nu ar stabili o legătură cu propria lor activitate sportivă și de divertisment dacă s‑ar confrunta cu marca [solicitată] atunci când, în cadrul activității lor profesionale, utilizează produse contestate din clasa 7”.
34 În primul rând, reclamanta apreciază în esență că, la punctele 31 și 32 din decizia atacată, camera de recurs nu a definit „publicul relevant” în raport cu care trebuia să fie apreciată existența, pe de o parte, a unei atingeri aduse renumelui sau caracterului distinctiv al mărcilor anterioare și, pe de altă parte, a unui profit necuvenit generat din caracterul distinctiv sau din renumele respectivelor mărci.
35 EUIPO contestă obiecția reclamantei. Astfel, el consideră că la camera de recurs s‑a ținut cont „atât de marele public constituit din consumatorii medii care au nevoie de produse pentru care renumele mărcilor anterioare a fost prezumat, cât și de publicul de specialiști vizat de [marcă solicitată]”. Intervenienta nu și‑a exprimat poziția în această privință.
36 Mai întâi, din cuprinsul punctelor 32-35 din decizia atacată (a se vedea punctul 33 de mai sus) rezultă că camera de recurs a definit în mod clar publicele relevante cărora li se adresează produsele vizate de fiecare dintre mărcile în conflict, punând accentul pe caracteristicile lor total diferite.
37 În continuare, din cuprinsul punctului 35 din decizia atacată rezultă că camera de recurs a examinat existența unei legături între mărcile în conflict atât în raport cu publicul căruia i se adresează produsele vizate de marca solicitată, cât și cu publicul căruia i se adresează produsele vizate de mărcile anterioare.
38 În sfârșit, trebuie amintit că existența unei legături între mărcile în conflict în percepția publicului relevant este implicit o condiție esențială pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2007, nasdaq, T‑47/06, nepublicată, EU:T:2007:131, punctul 53 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 11 decembrie 2014, Master, T‑480/12, EU:T:2014:1062, punctul 26 și jurisprudența citată). Astfel, având în vedere că la punctul 37 din decizia atacată camera de recurs a concluzionat că nu era îndeplinită condiția prealabilă existenței uneia dintre atingerile prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, și anume existența unei legături între mărcile în conflict, nu mai era obligată să examineze dacă s‑a dovedit în speță existența unui profit necuvenit generat din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare ori a unei atingeri aduse renumelui sau caracterului distinctiv al respectivelor mărci. De altfel, camera de recurs a subliniat doar cu titlu suplimentar la punctele 37 și 40 din decizia atacată că reclamanta nu a depus elemente de probă prima facie și argumente care să demonstreze în mod coerent că marca solicitată generează un profit necuvenit din renumele sau din caracterul distinctiv al mărcilor anterioare sau că aduce atingere acestora.
39 În fond, din decizia atacată nu rezultă că, la examinarea uneia dintre atingerile reglementate la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, camera de recurs a omis să ia în considerare publicul relevant adecvat.
40 Prin urmare, obiecția reclamantei trebuie să fie respinsă.
41 În al doilea rând, reclamanta reproșează camerei de recurs că a concluzionat că publicele relevante cărora li se adresau produsele vizate de fiecare dintre mărcile în conflict sunt diferite, în condițiile în care, în opinia sa, acestea se suprapun. Astfel, reclamanta consideră că orice public, fie chiar profesionist, este compus din consumatorii vizați de produsele desemnate de mărcile anterioare.
42 EUIPO și intervenienta arată, dimpotrivă, că publicele relevante nu se suprapun.
43 În această privință, trebuie amintit că publicul vizat de o anumită marcă este alcătuit din consumatorul mediu al produselor sau serviciilor pentru care această marcă este înregistrată sau solicitată, după caz, normal informat și suficient de atent și de avizat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctul 34).
44 La punctul 33 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat în mod corect că, având în vedere natura lor, produsele desemnate de marca solicitată se adresează unui public profesionist, adică unei categorii speciale de consumatori confruntați cu aceste produse în cadrul activității lor profesionale. În plus, la punctul 34 din decizia atacată, camera de recurs a considerat, fără a săvârși o eroare, că produsele desemnate de mărcile anterioare se adresează publicului larg. În consecință, camera de recurs în mod întemeiat a concluzionat în esență la punctul 32 din decizia atacată că publicele respective ale produselor vizate de fiecare dintre mărcile în conflict sunt diferite [a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 mai 2015, Swatch/OAPI – Panavision Europe (SWATCHBALL), T‑71/14, nepublicată, EU:T:2015:293, punctul 31, și Hotărârea din 29 octombrie 2015, Éditions Quo Vadis/OAPI – Gómez Hernández („QUO VADIS”), T‑517/13, nepublicată, EU:T:2015:816, punctul 32].
45 Este de asemenea important de subliniat că, la punctul 35 din decizia atacată, camera de recurs a precizat că faptul că publicul profesionist căruia i se adresează produsele desemnate de marca solicitată poate include și persoane care sunt interesate de îmbrăcăminte și de sport nu schimbă cu nimic constatarea că un astfel de public nu va stabili nicio legătură între activitatea sa sportivă și de divertisment și marca solicitată în momentul utilizării, în activitatea sa profesională, a produselor desemnate de această marcă.
46 Procedând astfel și contrar celor susținute de reclamantă, din decizia atacată nu rezultă că, în analiza sa, camera de recurs nu a luat în considerare ipoteza unei eventuale suprapuneri a publicelor vizate. În fond, deși nu se poate exclude că, în anumite împrejurări, publicele cărora li se adresează produsele desemnate de mărcile în conflict se pot suprapune [a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 2012, You‑Q/OAPI – Apple Corps (BEATLE), T‑369/10, nepublicată, EU:T:2012:177, punctul 53] și că un public specializat poate cunoaște marca anterioară care acoperă produse sau servicii destinate marelui public, acest lucru nu poate fi suficient pentru a demonstra că respectivul public specializat va stabili o legătură între mărcile în conflict (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 mai 2015, SWATCHBALL, T‑71/14, nepublicată, EU:T:2015:293, punctul 32).
47 Prin urmare, obiecția reclamantei trebuie să fie respinsă.
48 În al treilea rând, trebuie respinsă susținerea formulată de reclamantă în ședință potrivit căreia, pe de o parte, „în caz […] [de] «diluare», publicul relevant ar fi alcătuit din consumatorii medii ai produselor și serviciilor pentru care a fost depusă cererea” și, pe de altă parte, „în caz […] [de] «parazitism», publicul relevant ar fi compus din consumatorii medii ai produselor și serviciilor pentru care marca anterioară se bucură de renume”.
49 Astfel, susținerea citată anterior ignoră jurisprudența amintită la punctul 32 de mai sus potrivit căreia, pe de o parte, publicul relevant în raport cu care trebuie apreciată existența pretinsului profit necuvenit generat din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare se compune din consumatorii medii ai produselor desemnate de marca solicitată și, pe de altă parte, publicul relevant în raport cu care este necesar să se aprecieze existența unei atingeri aduse renumelui sau caracterului distinctiv al mărcii anterioare este alcătuit din consumatorii medii ai produselor pentru care această din urmă marcă este înregistrată.
50 În lumina considerațiilor care precedă, este necesar să se respingă toate obiecțiile reclamantei și să se confirme definiția publicelor relevante cărora li se adresează produsele vizate de fiecare dintre mărcile în conflict, amintită la punctul 33 de mai sus, care nu este una eronată.
Cu privire la similitudinea dintre mărcile în conflict
51 La punctele 26 și 42 din decizia atacată, camera de recurs a concluzionat în esență că mărcile în conflict sunt extrem de similare.
52 Reclamanta nu contestă această apreciere.
53 Intervenienta, deși a admis existența unei anumite similitudini între mărcile în conflict, apreciază că fontul literelor diferă în mod clar.
54 În această privință, este suficient să se constate că camera de recurs a apreciat în mod întemeiat că toate mărcile în conflict sunt alcătuite din elementul verbal „puma”, scris cu fonturi similare, și sunt deci extrem de similare (a se vedea punctele 26, 42 și 43 din decizia atacată).
55 În plus, în mod întemeiat camera de recurs a apreciat în esență că similitudinea dintre mărcile în conflict nu a fost repusă în discuție prin prezența, în cadrul mărcii internaționale figurative anterioare nr. 582886, a elementului figurativ reprezentând o felină, care poate reprezenta o pumă în salt de la dreapta spre stânga deasupra ultimei părți a termenului „puma” (a se vedea punctul 26 din decizia atacată).
56 În consecință, trebuie confirmată apreciată camerei de recurs referitoare la caracterul extrem de similar al mărcilor în conflict.
Cu privire la renumele mărcilor anterioare
57 Renumele unei mărci trebuie apreciat în raport cu percepția asupra acesteia pe care o are publicul relevant, alcătuit din consumatorul mediu al produselor sau serviciilor pentru care această marcă este înregistrată, normal informat și suficient de atent și de avizat (a se vedea Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctul 34 și jurisprudența citată).
58 Trebuie amintit că articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 nu definește conceptul de renume. Totuși, dintr‑o jurisprudență constantă referitoare la interpretarea articolului 5 alineatul (2) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), al cărui conținut normativ este în esență identic cu cel al articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, reiese că, pentru a îndeplini condiția privind renumele, o marcă anterioară trebuie să fie cunoscută de o parte semnificativă a publicului interesat de produsele sau serviciile acoperite de aceasta [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 februarie 2007, Aktieselskabet af 21. november 2001/OAPI – TDK Kabushiki Kaisha (TDK), T‑477/04, EU:T:2007:35, punctul 48, și Hotărârea din 28 octombrie 2016, Unicorn/EUIPO – Mercilink Equipment Leasing (UNICORN-čerpací stanice), T‑123/15, nepublicată, EU:T:2016:642, punctul 37 și jurisprudența citată].
59 În speță, trebuie amintit că divizia de opoziție a respins acea parte a opoziției întemeiată pe articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, apreciind că elementele de probă depuse de reclamantă nu demonstrau că mărcile anterioare dobândiseră un renume.
60 La rândul său, camera de recurs s‑a abținut să aprecieze aceste elemente de probă și s‑a întemeiat pe premisa că renumele revendicat de reclamantă exista. Astfel, aceasta a apreciat în esență că opoziția întemeiată pe articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuia în orice caz să fie respinsă pentru motivul că nu exista în percepția publicului relevant o legătură între mărcile în conflict.
61 Reclamanta reproșează camerei de recurs că a „evitat să tragă o concluzie clară și neechivocă” cu privire la renumele mărcilor anterioare. În special, ea apreciază în esență că camera de recurs nu a ținut cont de susținerea sa referitoare la gradul excepțional al renumelui mărcilor anterioare.
62 În ședință, reclamanta a reiterat faptul că, în opinia sa, camera de recurs nu a luat corect în considerate nivelul renumelui mărcilor anterioare, amintind că era imposibil ca un eveniment sportiv să fie privit fără să survină respectivele mărci care sponsorizează în special cele mai mari echipe de fotbal europene și sunt asociate cu cei mai cunoscuți sportivi.
63 EUIPO contestă argumentul invocat de reclamantă. Astfel, acesta susține că renumele invocat a fost luat în considerare de camera de recurs. În plus, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal în ședință, EUIPO, pe de o parte, a susținut că camera de recurs a constatat în mod definitiv existența unui renume al mărcilor anterioare și, pe de altă parte, a făcut referire la ceea ce a indicat în această privință la punctele 33 și 34 din memoriul său în răspuns depus în prezenta acțiune.
64 De la bun început trebuie arătat că la punctul 34 din memoriul în răspuns al EUIPO se indică faptul că, la analiza efectuată în vederea aplicării articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, „camera de recurs a prezumat că renumele revendicat există și a efectuat deci această analiză plecând de la principiul că mărcile anterioare se bucură de un renume considerabil, altfel spus de un mare renume”.
65 Intervenienta susține în esență că camera de recurs nu a ajuns la o concluzie în legătură cu renumele mărcilor anterioare. În plus, în ședință, a indicat că nu este sigură dacă a fost adoptată în această privință o poziție definitivă de către camera de recurs.
66 Reiese dintr‑o jurisprudență constantă că, deși constituie una dintre condițiile cumulative prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, renumele mărcii sau al mărcilor anterioare și în special intensitatea acestuia se numără printre factorii care trebuie luați în considerare la aprecierea atât a existenței unei legături de asociere în percepția publicului între mărcile anterioare și marca solicitată, cât și a riscului de producere a uneia dintre cele trei atingeri prevăzute la aceeași dispoziție (a se vedea în acest sens și prin analogie, Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctul 42, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Specsavers International Healthcare și alții, C‑252/12, EU:C:2013:497, punctul 39 și jurisprudența citată).
67 Aprecierea existenței unui renume al mărcii sau al mărcilor anterioare constituie, așadar, o etapă indispensabilă în cadrul examenului privind aplicabilitatea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. În consecință, aplicarea articolului menționat presupune obligatoriu o concluzie definitivă în ceea ce privește existența sau inexistența unui asemenea renume, ceea ce, în principiu, exclude posibilitatea de a efectua o analiză privind eventuala aplicare a acestui articol pe baza unei ipoteze vagi, respectiv o ipoteză care nu s‑ar întemeia pe recunoașterea unui renume de o anumită intensitate [Hotărârea din 2 octombrie 2015, The Tea Board/OAPI – Delta Lingerie (Colecția de lenjerie intimă Darjeeling), T‑625/13, nepublicată, EU:T:2015:742, punctul 82].
68 În speță, camera de recurs nu s‑a întemeiat pe o asemenea ipoteză vagă. Astfel, rezultă din cuprinsul punctelor 27 și 32 din decizia atacată că, la efectuarea analizei, aceasta a plecat de la premisa unui nivel ridicat de renume al mărcilor anterioare.
69 Pe de o parte, trebuie constatat că, prin faptul că a ales să plece de la o asemenea premisă, camera de recurs nu a examinat în mod concret dacă reclamanta a demonstrat în mod suficient renumele mărcilor anterioare, precum și gradul de intensitate al unui astfel de renume. Aceasta a recunoscut de altfel expres lipsa unei astfel de examinări indicând la punctul 27 din decizia atacată că s‑a abținut să aprecieze elementele de probă cu privire la acest aspect și că s‑a limitat să plece de la ipoteza că renumele revendicat exista. În acest context, EUIPO nu poate reproșa reclamantei că nu a demonstrat în fața camerei de recurs existența unui renume care depășește sfera publicului vizat de mărcile anterioare.
70 Pe de altă parte, este necesar să se arate că, în opoziție cu cele susținute de EUIPO, deși camera de recurs a indicat că a ales să își întemeieze analiza pe ipoteza existenței renumelui revendicat de reclamantă, ea nu a ținut în mod corect cont de intensitatea unui astfel de renume. Rezultă în fapt din dosar că, în fața organelor EUIPO, reclamanta a invocat, în special la punctele 2 și următoarele din observațiile prezentate la 7 martie 2014 în susținerea opoziției sale, existența unei mărci prestigioase care se bucură de o reputație considerabilă. Ea nu s‑a referit doar la un nivel înalt de renume, contrar celor reținute de camera de recurs. Reclamanta a invocat că renumele mărcilor anterioare depășea sfera publicului căruia i se adresau produsele desemnate de respectivele mărci și, prin urmare, că putea în esență să se extindă asupra publicului profesionist vizat de marca solicitată (a se vedea în special punctul 2.3 din observațiile reclamantei prezentate în susținerea opoziției la 7 martie 2014).
71 Premisa pe care camera de recurs a ales să își întemeieze aprecierea privind existența unei eventuale atingeri prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 este deci eronată.
Cu privire la caracterul distinctiv al mărcilor anterioare
72 La punctul 36 din decizia atacată, camera de recurs a constatat în esență că mărcile anterioare se bucurau de un caracter distinctiv intrinsec redus.
73 Reclamanta pretinde, dimpotrivă, că mărcile anterioare au un caracter distinctiv foarte ridicat, atât dobândit prin utilizare, cât și intrinsec.
74 Cu titlu introductiv, reiese din jurisprudență că caracterul distinctiv al unei mărci trebuie apreciat în raport cu percepția publicului relevant, care este constituit din consumatorul mediu al produselor sau serviciilor pentru care este înregistrată această marcă, normal informat, suficient de atent și de avizat (a se vedea Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctul 34 și jurisprudența citată).
75 În primul rând, în ceea ce privește caracterul distinctiv intrinsec al mărcilor anterioare, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, nivelul de distinctivitate a unei mărci trebuie apreciat doar în raport cu produsele pentru care această marcă a fost înregistrată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, EU:C:1999:323, punctul 22; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, EU:C:2004:86, punctul 34 și jurisprudența citată). În plus, reiese din jurisprudență că, pentru a aprecia caracterul distinctiv al unei mărci în raport cu produsele pe care le desemnează, este indiferent dacă aceeași marcă poate fi percepută ca fiind descriptivă în raport cu alte produse (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, EU:C:2004:86, punctul 77).
76 În consecință, orice aluzie la caracterul descriptiv al unei mărci în raport cu alte produse sau servicii decât cele desemnate de această marcă nu poate justifica o diminuare a caracterului său distinctiv.
77 În speță, trebuie să se constate că camera de recurs nu a stabilit dacă produsele desemnate de mărcile anterioare, a căror utilizare a fost dovedită de reclamantă, puteau revendica calități de forță și de putere și, prin urmare, că termenul „puma” făcea aluzie la caracteristicile respectivelor produse. Astfel, la punctul 36 din decizia atacată, ea s‑a limitat să indice că elementul verbal „puma” desemnează o felină de dimensiuni mari cunoscută pentru forța și puterea sa și, prin urmare, face aluzie la toate tipurile de produse care invocă aceste caracteristici (a se vedea punctul 36 din decizia atacată).
78 Pe baza jurisprudenței amintite la punctul 75 de mai sus, este necesar, așadar, să se considere că aprecierea camerei de recurs referitoare la nivelul scăzut al caracterului distinctiv al mărcilor anterioare este viciată de eroare.
79 Cu titlu suplimentar, este necesar să se respingă argumentul reclamantei potrivit căruia caracterul distinctiv foarte ridicat al mărcilor anterioare ar decurge din fontul unic al elementului lor verbal „puma” care se compune din trei litere majuscule și o literă minusculă.
80 Astfel, elementele figurative ale mărcilor anterioare precum fontul și litera minusculă „m” sunt cu greu perceptibile și, în consecință, nu pot prin ele însele să confere un caracter distinctiv ridicat acestor mărci [a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 15 martie 2006, Athinaiki Oikogeniaki Artopoiia/OAPI – Ferrero (FERRÓ), T‑35/04, EU:T:2006:82, punctul 56, și Hotărârea din 27 octombrie 2016, Caffè Nero Group/EUIPO (CAFFÈ NERO), T‑37/16, nepublicată, EU:T:2016:634, punctul 42].
81 În al doilea rând, la divizia de opoziție și la camera de recurs, reclamanta s‑a prevalat de caracterul distinctiv pe care mărcile anterioare l‑ar fi dobândit prin utilizare.
82 În această privință, este necesar să se arate că decizia atacată nu conține nicio apreciere cu privire la pretinsul caracter distinctiv pe care mărcile anterioare l‑ar fi dobândit pe baza utilizării lor.
83 Cu toate acestea, camerele de recurs nu sunt obligate ca, în motivarea deciziilor pe care le pronunță, să statueze asupra tuturor argumentelor pe care persoanele interesate le invocă în fața lor. Este suficient ca acestea să indice faptele și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia deciziei [a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 2016, Ugly/OAPI – Group Lottuss (COYOTE UGLY), T‑778/14, nepublicată, EU:T:2016:122, punctul 67 și jurisprudența citată].
84 Întrucât camera de recurs a concluzionat că mărcile anterioare au un caracter distinctiv intrinsec, fie el chiar scăzut, nu i se poate reproșa că nu a adoptat o poziție cu privire la eventualul caracter distinctiv pe care respectivele mărci l‑ar fi dobândit prin utilizare. Astfel, pentru a aprecia existența unei legături între mărcile în conflict, jurisprudența nu impune să se ia în considerare nivelul caracterului distinctiv intrinsec al unei mărci anterioare și nivelul caracterului distinctiv dobândit prin utilizare, ci doar unul dintre cele două (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655 punctul 42, Ordonanța din 30 aprilie 2009, Japan Tobacco/OAPI, C‑136/08 P, nepublicată, EU:C:2009:282, punctul 26, și Hotărârea din 6 iulie 2012, ROYAL SHAKESPEARE, T‑60/10, nepublicată, EU:T:2012:348, punctul 21).
85 Rezultă din considerațiile de la punctele 68-71, 77 și 78 de mai sus că camera de recurs, pe de o parte, nu a ținut cont în mod corect de nivelul renumelui invocat de reclamantă și, pe de altă parte, nu a apreciat corect nivelul caracterului distinctiv intrinsec al mărcilor anterioare în cadrul analizei sale privind existența unei legături între mărcile în conflict în percepția publicului relevant.
86 Or, trebuie amintit că intensitatea renumelui și nivelul caracterului distinctiv, intrinsec sau dobândit prin utilizare, ale mărcilor anterioare pot avea o incidență majoră asupra aprecierii existenței unei legături între mărcile în conflict.
87 Astfel, potrivit jurisprudenței, este posibil ca anumite mărci să fi dobândit un asemenea renume încât acesta să depășească sfera publicului vizat de produsele sau serviciile pentru care au fost înregistrate aceste mărci. Într‑o astfel de ipoteză, publicul vizat de produsele sau de serviciile pentru care este înregistrată marca ulterioară ar putea face o asociere între mărcile în conflict chiar dacă acest public ar fi total diferit de publicul vizat de produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată marca anterioară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctele 51 și 52).
88 Astfel, atunci când publicul vizat de produsele desemnate de marca anterioară și cel vizat de produsele desemnate de marca solicitată sunt diferite, poate fi necesar să se ia în considerare intensitatea renumelui mărcii anterioare pentru a determina dacă acest renume depășește sfera publicului vizat de această marcă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctele 51-53).
89 În consecință, în speță, deși nu există o legătură directă între produsele desemnate de mărcile în conflict, care sunt diferite, astfel cum a constatat camera de recurs la punctul 32 din decizia atacată, constatarea unei asocieri cu mărcile anterioare ar fi putut rămâne totuși posibilă dacă nivelul renumelui invocat de reclamantă ar fi fost în mod corect luat în considerare de camera de recurs. Astfel, chiar dacă publicele cărora li se adresează produsele desemnate de fiecare dintre mărcile în conflict nu se suprapun întrucât produsele vizate sunt diferite, nu se poate exclude că o asociere între mărcile în conflict ar fi putut fi stabilită având în vedere și similitudinea mare dintre acestea (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctele 51-53).
90 Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, cu cât marca anterioară prezintă un caracter distinctiv mai puternic, indiferent că acesta este intrinsec sau dobândit prin utilizarea dată acestei mărci, cu atât este mai probabil ca, atunci când se confruntă cu o marcă ulterioară identică sau similară, publicul relevant să evoce respectiva marcă anterioară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctul 54).
91 Având în vedere cele ce precedă, concluzia camerei de recurs referitoare la inexistența unei legături între mărcile în conflict în percepția publicului relevant, care nu derivă dintr‑o apreciere corectă a tuturor factorilor pertinenți în speță, este viciată de eroare.
92 Constatarea citată anterior nu poate fi infirmată de argumentele invocate de EUIPO.
93 În primul rând, EUIPO invocă, astfel cum a făcut și camera de recurs (a se vedea punctul 35 din decizia atacată), că produsele în cauză sunt atât de îndepărtate unele de altele încât profesioniștii vizați de marca solicitată nu ar stabili vreo legătură cu propria activitatea sportivă și de divertisment dacă ar fi confruntați cu marca solicitată la momentul utilizării, în cadrul activității lor profesionale, a produselor vizate de marca solicitată.
94 Este suficient să se amintească în această privință că atingerile prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, atunci când se produc, sunt consecința unui anumit grad de similitudine între marca anterioară și marca posterioară, din cauza căruia publicul relevant realizează o asociere între cele două mărci, cu alte cuvinte stabilește o legătură între acestea, chiar dacă nu le confundă (a se vedea Hotărârea din 14 decembrie 2012, GRUPO BIMBO, T‑357/11, nepublicată, EU:T:2012:696, punctul 29 și jurisprudența citată).
95 Astfel, legătura pe care publicul vizat de marca solicitată ar putea să o facă între, pe de o parte, respectiva marcă și, pe de altă parte, propria activitate sportivă și de divertisment este inoperantă pentru a aprecia dacă marca solicitată evocă marca anterioară în percepția publicului relevant (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctul 60).
96 În consecință, argumentul EUIPO trebuie respins.
97 În al doilea rând, EUIPO arată că, în Ordonanța din 17 septembrie 2015, Arnoldo Mondadori Editore/OAPI (C‑548/14 P, nepublicată, EU:C:2015:624), Curtea a apreciat că o legătură între două mărci este exclusă în lipsa oricărei asocieri posibile între produsele și serviciile care fac parte din sectoare economice foarte diferite. În opinia EUIPO, același raționament ar fi fost urmat de Tribunal în Hotărârea din 19 mai 2015, SWATCHBALL (T‑71/14, nepublicată, EU:T:2015:293), și în Hotărârea din 29 octombrie 2015, Éditions Quo Vadis/OAPI – Gómez Hernández („QUO VADIS”) (T‑517/13, nepublicată, EU:T:2015:816).
98 Pe de o parte, trebuie amintit că articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede în mod expres ipoteza în care o opoziție este formulată împotriva unei cereri de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele desemnate de o marcă anterioară.
99 Curtea a subliniat astfel că articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 vizează în mod explicit cazul în care produsele sau serviciile nu sunt similare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 mai 2009, Waterford Wedgwood/Assembled Investments (Proprietary), C‑398/07 P, nepublicată, EU:C:2009:288, punctul 34].
100 Caracterul diferit al produselor desemnate de mărcile în conflict nu este deci un factor suficient pentru a exclude existența unei legături între respectivele mărci, amintindu‑se, pe de altă parte, că ea trebuie apreciată global, adică ținând cont de toți factorii pertinenți din speță (a se vedea punctul 24 de mai sus).
101 Pe de altă parte, situația de fapt în speță diferă de cele în discuție în ordonanța și în hotărârile invocate de EUIPO. Astfel, în cauza în care s‑a pronunțat Ordonanța din 17 septembrie 2015, Arnoldo Mondadori Editore/OAPI (C‑548/14 P, nepublicată, EU:C:2015:624), renumele mărcii anterioare nu era unul deosebit, pe când în speță s‑a prezumat că mărcile anterioare beneficiază cel puțin de un mare renume. De asemenea, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 29 octombrie 2015, „QUO VADIS” (T‑517/13, nepublicată, EU:T:2015:816), renumele mărcii anterioare era unul normal. Pe de altă parte, în Hotărârea din 19 mai 2015, SWATCHBALL (T‑71/14, nepublicată, EU:T:2015:293), Tribunalul a exclus existența unei legături între mărcile în conflict în pofida unui renume de o intensitate specială pentru motivul că era foarte improbabil ca publicul relevant să găsească produsele vizate de fiecare dintre aceste mărci în aceleași magazine și să se gândească la unele produse, atunci când se află în prezența celorlalte produse (Hotărârea din 19 mai 2015, SWATCHBALL, T‑71/14, nepublicată, EU:T:2015:293, punctul 32). Totuși, acest motiv care urmărește în realitate să se excludă existența unui profit necuvenit generat din renumele sau din caracterul distinctiv al unei mărci anterioare nu poate avea o incidență asupra analizei privind existența unei legături între mărcile în conflict în percepția publicului relevant.
102 În consecință, argumentul EUIPO trebuie respins.
103 În sfârșit, trebuie amintit că existența unei legături între mărcile în conflict în percepția publicului relevant este o condiție esențială pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea Hotărârea din 10 mai 2007, nasdaq, T‑47/06, nepublicată, EU:T:2007:131, punctul 53 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 11 decembrie 2014, Master, T‑480/12, EU:T:2014:1062, punctul 26 și jurisprudența citată).
104 Astfel, având în vedere erorile săvârșite de camera de recurs la aprecierea existenței unei legături între mărcile în conflict, amintite la punctul 85 de mai sus, se impune anularea deciziei atacate, fără a mai fi nevoie să se examineze celelalte obiecții formulate de reclamantă.
105 Va reveni camerei de recurs sarcina de a reexamina argumentele pe care reclamanta, în calea de atac formulată împotriva deciziei diviziei de opoziție, le deduce din existența unei legături între mărcile în conflict. În acest scop, ea va trebui, într‑o primă etapă, să formuleze o concluzie definitivă, pe de o parte, cu privire la existența unui renume al mărcilor anterioare și, dacă este necesar, cu privire la intensitatea sa și, pe de altă parte, cu privire nivelul caracterului distinctiv al mărcilor anterioare.
106 În cazul în care camera de recurs ajunge la concluzia definitivă că în speță există o legătură între mărcile în conflict, ea va trebui să examineze dacă reclamanta a demonstrat în mod suficient existența uneia dintre atingerile prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. În acest scop, ea va fi obligată să țină cont de nivelul renumelui și al caracterului distinctiv al mărcilor anterioare. Astfel, cu cât sunt mai importante caracterul distinctiv și renumele mărcii anterioare, cu atât mai ușor se poate admite existența unei atingeri aduse mărcii anterioare în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea Hotărârea din 29 martie 2012, BEATLE, T‑369/10, nepublicată, EU:T:2012:177, punctul 65 și jurisprudența citată). În plus, aceasta va trebui să aibă mereu în vedere că, în cazul unei opoziții întemeiate pe o marcă ce se bucură de un renume deosebit, este posibil ca probabilitatea unui risc viitor neipotetic de producere a atingerii sau de generare a profitului necuvenit de către marca solicitată să fie atât de evidentă încât persoana care a formulat opoziția să nu mai fie nevoită să invoce vreun alt element de fapt în acest scop, nici să facă vreo probă cu privire la existența unui astfel de element [a se vedea Hotărârea din 22 martie 2007, VIPS, T‑215/03, EU:T:2007:93, punctul 48, și Hotărârea din 27 octombrie 2016, Spa Monopole/EUIPO – YTL Hotels & Properties (SPA VILLAGE), T‑625/15, nepublicată, EU:T:2016:631, punctul 63].
107 În lumina celor ce precedă, este necesar să se admită acțiunea și, prin urmare, să se anuleze decizia atacată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
108 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât EUIPO a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligat să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.
109 În plus, în temeiul articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate decide ca un intervenient să suporte propriile cheltuieli de judecată. În speță, intervenienta, a cărei cerere a fost făcută în susținerea EUIPO, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 decembrie 2015 (cauza R 1052/2015‑4).
2) EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Puma SE.
3) Doosan Machine Tools Co. Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.
Kanninen | Schwarcz | Iliopoulos |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 26 septembrie 2018.
Semnături
Cuprins
Istoricul cauzei
Concluziile părților
În drept
Cu privire la publicul relevant
Cu privire la similitudinea dintre mărcile în conflict
Cu privire la renumele mărcilor anterioare
Cu privire la caracterul distinctiv al mărcilor anterioare
Cu privire la cheltuielile de judecată