HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)
5 iulie 2018(*)
„Trimitere preliminară – Denumirile fibrelor textile și cerințele corespunzătoare privind etichetarea și marcarea – Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 – Articolele 7 și 9 – Produse textile pure – Produse textile compuse din mai multe fibre – Modalități de etichetare și de marcare”
În cauza C‑339/17,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Landgericht Köln (Tribunalul Regional din Köln, Germania), prin decizia din 18 mai 2017, primită de Curte la 7 iunie 2017, în procedura
Verein für lauteren Wettbewerb eV
împotriva
Princesport GmbH,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul J. L. da Cruz Vilaça, președinte de cameră, domnii E. Levits și A. Borg Barthet, doamna M. Berger (raportor) și domnul F. Biltgen, judecători,
avocat general: domnul N. Wahl,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Verein für lauteren Wettbewerb eV, de I. Siegfried, Rechtsanwältin;
– pentru Princesport GmbH, de M. Liesen, Rechtsanwalt;
– pentru guvernul german, de T. Henze și de S. Eisenberg, în calitate de agenți;
– pentru guvernul ceh, de M. Smolek, de J. Vláčil și de A. Kasalická, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de K. Petersen și D. Kukovec, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 7 alineatul (1) și a articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 septembrie 2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare și marcarea compoziției fibroase a produselor textile și de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului și a Directivelor 96/73/CE și 2008/121/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2011, L 272 p. 1).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Verein für lauteren Wettbewerb eV, o asociație având ca obiect combaterea concurenței neloiale, pe de o parte, și Princesport GmbH, pe de altă parte, în legătură cu cerințele privind etichetarea sau marcarea aplicabile produselor textile cu ocazia promovării și a distribuirii pe internet de către Princesport.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Potrivit considerentului (10) al Regulamentului nr. 1007/2011:
„Etichetarea sau marcarea compoziției fibroase ar trebui să fie obligatorie pentru a asigura punerea la dispoziția tuturor consumatorilor din Uniune a unor informații corecte și uniforme. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să împiedice operatorii economici să indice, în plus, prezența unor cantități mici de fibre care necesită o atenție deosebită pentru a menține calitatea originală a produsului textil. Pentru produsele textile pentru care, din punct de vedere tehnic, este dificil să se precizeze compoziția fibroasă în momentul fabricării, numai fibrele cunoscute în acel moment pot fi indicate pe etichetă și marcaj, cu condiția ca acestea să reprezinte un anumit procentaj din produsul finit.”
4 Articolul 1 din acest regulament are următorul cuprins:
„Prezentul regulament stabilește norme privind utilizarea denumirilor de fibre textile și etichetarea și marcarea corespunzătoare a compoziției fibroase a produselor textile […], pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne și pentru a furniza informații precise consumatorilor.”
5 Articolul 4 din regulamentul menționat, intitulat „Cerință generală cu privire la punerea la dispoziție pe piață a produselor textile”, prevede:
„Produsele textile sunt puse la dispoziție pe piață numai cu condiția ca aceste produse să fie etichetate, marcate sau însoțite de documente comerciale cu respectarea prezentului regulament.”
6 Potrivit articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011:
„Numai denumirile de fibre textile enumerate în anexa I sunt utilizate pentru descrierea compozițiilor fibroase pe etichetele și marcajele produselor textile.”
7 Articolul 7 din acest regulament, intitulat „Produse textile pure”, prevede:
„(1) Numai produsele textile compuse în totalitate din aceeași fibră pot fi etichetate sau marcate drept «100 %», drept «pure» sau drept «integrale».
Este interzisă utilizarea acestor termeni sau a unor termeni similari pentru alte produse textile.
(2) Fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3), un produs textil care conține cel mult 2 % din greutate fibre străine poate de asemenea să fie tratat ca fiind compus în totalitate din aceeași fibră, cu condiția ca această cantitate să fie justificată ca fiind inevitabilă din punct de vedere tehnic în cadrul bunelor practici de producție și să nu rezulte dintr‑o adăugare sistematică.
Un produs textil care a fost supus unui proces de cardare poate de asemenea să fie tratat ca fiind compus în totalitate din aceeași fibră dacă conține cel mult 5 % din greutate fibre străine, cu condiția ca această cantitate să fie justificată ca fiind inevitabilă din punct de vedere tehnic în cadrul bunelor practici de producție și să nu rezulte dintr‑o adăugare sistematică.”
8 Articolul 9 alineatele (1) și (5) din regulamentul menționat, intitulat „Produse textile alcătuite din mai multe fibre”, prevede:
„(1) Un produs textil este etichetat sau marcat cu denumirea și procentul din greutate al tuturor fibrelor care compun produsul, în ordine descrescătoare.”
[…]
(5) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, fibrele care nu sunt încă enumerate în anexa I pot fi desemnate prin termenul «alte fibre», imediat precedat sau urmat de procentajul total din greutate.”
9 Articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 stipulează:
„Produsele textile sunt etichetate sau marcate astfel încât să se indice compoziția lor fibroasă ori de câte ori sunt puse la dispoziție pe piață.
Etichetarea și marcarea produselor textile sunt durabile, lizibile cu ușurință, vizibile și accesibile, iar în cazul unei etichete, aceasta este bine atașată.”
10 Articolul 16 din acest regulament prevede:
„(1) Atunci când un produs textil este pus la dispoziție pe piață, descrierile compoziției fibroase textile menționate la articolele 5, 7, 8 și 9 sunt indicate în cataloage și prospecte comerciale, pe ambalaje, etichete și marcaje, astfel încât să fie clare, lizibile și vizibile cu ușurință și imprimate uniform din punctul de vedere al caracterelor, stilului și dimensiunii caracterelor. Aceste informații sunt clar vizibile pentru consumator înainte de cumpărare, inclusiv în cazul în care produsul este cumpărat prin mijloace electronice.
(2) Mărcile comerciale sau denumirea întreprinderii pot fi indicate imediat înainte sau după descrierile compoziției fibroase textile menționate la articolele 5, 7, 8 și 9.
[…]
Orice altă informație este prezentată întotdeauna în mod separat.
(3) Etichetarea sau marcarea sunt disponibile în limba oficială sau limbile oficiale ale statului membru pe teritoriul căruia produsele textile sunt puse la dispoziția consumatorului, cu excepția cazului în care statul membru în cauză prevede altfel.
[…]”
Dreptul german
11 Din decizia de trimitere reiese că Verein für lauteren Wettbewerb invocă încălcarea anumitor dispoziții din Gesetz gegen den unlauteren Wettbewerb (Legea privind combaterea concurenței neloiale, denumită în continuare „UWG”), atât în versiunea în vigoare până la 10 decembrie 2015 (denumită în continuare „versiunea anterioară”), cât și în versiunea în vigoare începând de la acea dată (denumită în continuare „noua versiune”).
12 Articolul 4 punctul 11 din UWG (versiune anterioară) prevedea:
„Reprezintă practici neloiale
[…]
11. acțiunile contrare dispozițiilor legale care reglementează printre altele comportamentul pe piață în interesul operatorilor de pe piață.”
13 Acest articol 4 punctul 11 din UWG a fost înlocuit cu articolul 3a din UWG (noua versiune). Această din urmă dispoziție prevede:
„Constituie concurență neloială încălcarea de către o persoană a unei dispoziții legale adoptate cu scopul să reglementeze, în interesul operatorilor economici, comportamentul pe piață în măsura în care încălcarea în cauză afectează considerabil interesele consumatorilor, ale altor operatori economici sau ale concurenților.”
14 Potrivit articolului 8 din UWG:
„(1) Orice practică comercială nelegală în temeiul articolului 3 sau al articolului 7 poate duce la o somație de încetare și, în caz de risc de recidivă, la o somație de a nu face sau de interdicție. Dreptul de a solicita interzicerea există atunci când riscă să apară o astfel de practică nelegală în sensul articolului 3 sau al articolului 7.
[…]
(3) Somațiile menționate la alineatul 1 pot fi solicitate:
[…]
2. de asociațiile cu personalitate juridică pentru promovarea intereselor profesionale comerciale sau independente, în măsura în care la acestea au aderat un număr semnificativ de întreprinzători care distribuie pe aceeași piață bunuri sau servicii identice sau similare, atunci când în special dispun de personal și de dotări materiale și financiare suficiente pentru a îndeplini sarcinile asumate prin statut, în sensul apărării intereselor profesionale comerciale sau independente și în măsura în care încălcarea aduce atingere intereselor membrilor săi.
3. de entitățile calificate care dovedesc că sunt înregistrate în lista entităților calificate conform articolului 4 din Unterlassungsklagegesetz [Legea germană privind acțiunile în încetare] sau în lista Comisiei Europene conform articolului 4 alineatul (3) din Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (JO 2009, L 110, p. 30);
[…]”
15 În decizia de trimitere, Landgericht Köln (Tribunalul Regional Köln, Germania) precizează că reiese din jurisprudența Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) că dispozițiile Regulamentului nr. 1007/2011, care reglementează etichetarea produselor textile, au ca scop protecția consumatorilor și reprezintă, astfel, dispoziții care reglementează comportamentul pe piață, în sensul articolului 3a din UWG (versiune nouă) și al articolului 4 punctul 11 din UWG (versiunea anterioară).
Litigiul principal și întrebările preliminare
16 Considerând că Princesport nu respectă cerințele privind etichetarea sau marcarea cu ocazia promovării și a distribuției, pe internet, a produselor sale textile compuse în totalitate din aceeași fibră și, prin urmare, încalcă anumite dispoziții ale UWG, precum și articolul 5 alineatul (1), articolul 9 alineatul (1) și articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011, Verein für lauteren Wettbewerb a formulat o acțiune împotriva acestei societăți.
17 La 5 iulie 2016 s‑a pronunțat o hotărâre în lipsă împotriva Princesport. Această societate a formulat apel împotriva hotărârii la instanța de trimitere. În acest cadru, Princesport susține în esență că articolul 7 din Regulamentul nr. 1007/2011 nu impune ca produsele textile pure să fie desemnate prin mențiunile „pure” sau „integrale”, ci precizează doar faptul că numai aceste produse pot fi desemnate prin respectivele mențiuni.
18 Verein für lauteren Wettbewerb consideră, dimpotrivă, că este obligatorie desemnarea produselor textile pure ca atare. În acest scop, ar fi posibil numai să se aleagă între cele trei variante de prezentare enumerate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011, și anume mențiunile „100 %”, „pure” sau „integrale”. În plus, obligația, prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 1007/2011, potrivit căreia trebuie indicat procentul din greutate al fibrelor textile într‑un produs s‑ar aplica și produselor compuse din aceeași fibră. Mai mult, mențiunea „pure” nu ar trebui utilizată împreună cu mențiunea „100 %”, ci exclusiv în locul acesteia.
19 În aceste împrejurări, Landgericht Köln (Tribunalul Regional din Köln) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 7 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 1007/2011] trebuie interpretat în sensul că trebuie să se precizeze în mod obligatoriu că produsul textil este un produs textil pur, compus în totalitate din aceeași fibră?
2) Utilizarea în cazul unor asemenea produse a uneia dintre cele trei mențiuni prevăzute la articolul 7 din [Regulamentul nr. 1007/2011], «100 %», «pure» sau «integrale», are caracter obligatoriu sau opțional?
3) Obligația prevăzută la articolul 9 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 1007/2011] de a indica, pe etichetă sau pe marcaj, produsele textile cu denumirea și procentul din greutate al tuturor fibrelor care compun produsul se aplică și în cazul produselor textile pure, precum cele care intră sub incidența articolului 7 din [Regulamentul nr. 1007/2011]?”
Cu privire la întrebările preliminare
Observații introductive
20 Trebuie arătat că o situație, precum cea în discuție în litigiul principal, în care produsele textile vizate sunt vândute prin intermediul unui catalog online intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1007/2011.
21 Astfel, articolul 16 alineatul (1) din acest regulament prevede în mod explicit că, atunci când un produs textil este pus la dispoziție pe piață, descrierile compoziției fibroase textile menționate la articolele 5, 7, 8 și 9 din regulamentul respectiv sunt indicate în cataloage, astfel încât să fie clare, lizibile și vizibile cu ușurință. În plus, această dispoziție precizează că aceste informații ar trebui să fie clar vizibile pentru consumator înainte de cumpărare, inclusiv în cazul în care produsul este cumpărat prin mijloace electronice.
22 Rezultă că cerințele privind etichetarea și marcarea, astfel cum sunt precizate în special la articolele 7 și 9 din Regulamentul nr. 1007/2011, se aplică cu ocazia promovării și a vânzării produselor textile pe internet.
Cu privire la prima întrebare
23 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 trebuie interpretat în sensul că impune să se precizeze pe eticheta sau pe marcajul unui produs textil, precum cele comercializate în cauza principală, că acesta este un produs textil pur compus în totalitate din aceeași fibră.
24 Această întrebare privește existența unei obligații generale de etichetare sau de marcare a produselor textile pure pentru a indica compoziția lor fibroasă.
25 În această privință, trebuie să se constate că articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011, potrivit căruia „numai produsele textile compuse în totalitate din aceeași fibră pot fi etichetate sau marcate drept «100 %», drept «pure» sau drept «integrale»”, nu conține, în textul său, o astfel de obligație generală și, prin urmare, nu furnizează niciun răspuns la prima întrebare. Astfel, această dispoziție precizează, pe de o parte, ceea ce face ca un produs textil să fie pur, și anume faptul că este compus în totalitate din aceeași fibră, și, pe de altă parte, indică modalitățile de marcare sau de etichetare a unui astfel de produs.
26 Trebuie să se examineze însă dacă Regulamentul nr. 1007/2011 supune produsele textile unei obligații generale de etichetare sau de marcare pentru a indica compoziția fibroasă a acestora.
27 Astfel, chiar dacă, pe plan formal, instanța de trimitere și‑a limitat prima întrebare doar la interpretarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011, o astfel de împrejurare nu împiedică Curtea să îi furnizeze toate elementele de interpretare a dreptului Uniunii care pot fi utile pentru judecarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă respectiva instanță s‑a referit sau nu s‑a referit la aceste elemente în enunțul întrebării sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iunie 2016, Lesar, C‑159/15, EU:C:2016:451, punctul 22, și Hotărârea din 18 ianuarie 2017, Wortmann, C‑365/15, EU:C:2017:19, punctul 33).
28 Trebuie precizat, în primul rând, că o obligație generală de etichetare sau de marcare pentru produsele textile, inclusiv pentru produsele textile pure, astfel încât să se indice compoziția lor fibroasă, rezultă fără echivoc din articolul 4 și din articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 coroborate cu considerentul (10) al acestuia.
29 Astfel, mai întâi, articolul 4 din regulamentul menționat prevede că pot fi puse la dispoziție pe piață numai produsele textile care sunt etichetate, marcate sau însoțite de documente comerciale cu respectarea acestui regulament.
30 În continuare, articolul 14 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1007/2011 prevede, în mod explicit, că „produsele textile sunt etichetate sau marcate astfel încât să se indice compoziția lor fibroasă ori de câte ori sunt puse la dispoziție pe piață”.
31 În sfârșit, considerentul (10) al acestui regulament subliniază că etichetarea sau marcarea compoziției fibroase „ar trebui să fie obligatorie”.
32 În al doilea rând, obligația de a indica, pe etichetă sau pe marcaj, fibra care compune produsul textil respectiv permite să se garanteze punerea la dispoziția consumatorilor a unor informații corecte și precise. Or, furnizarea unor astfel de informații tuturor consumatorilor din Uniunea Europeană constituie, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul nr. 1007/2011 coroborat cu considerentul (10) al acestuia, unul dintre obiectivele acestui regulament.
33 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 4 și articolul 14 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1007/2011 coroborate cu considerentul (10) al acestui regulament trebuie interpretate în sensul că impun o obligație generală privind etichetarea sau marcarea în vederea indicării compoziției fibroase a tuturor produselor textile, inclusiv a produselor textile definite la articolul 7 din regulamentul respectiv.
Cu privire la a doua întrebare
34 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 trebuie interpretat în sensul că impune utilizarea pe eticheta sau pe marcajul unui produs textil pur a uneia dintre cele trei mențiuni prevăzute la acest articol, și anume „100 %”, „pure” sau „integrale”.
35 În această privință, trebuie amintit că articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 prevede că „numai produsele textile compuse în totalitate din aceeași fibră pot fi etichetate sau marcate drept «100 %», drept «pure» sau drept «integrale»”. Astfel, numai produsele textile pure, compuse în totalitate din aceeași fibră, „pot” purta un marcaj sau o etichetă care conține una dintre cele trei mențiuni vizate de această dispoziție.
36 Utilizarea termenului „pot” în această dispoziție demonstrează fără echivoc că utilizarea mențiunilor „100 %”, „pure” sau „integrale” constituie o simplă facultate, iar nu o obligație. Astfel, această dispoziție permite să se menționeze, pe eticheta sau pe marcajul produsului textil în discuție, denumirea fibrei textile care îl compune fără a indica vreuna dintre cele trei mențiuni.
37 Pe de altă parte, din interpretarea a contrario a articolului 7 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1007/2011 rezultă că mențiunile „similare” celor vizate la alineatul (1) primul paragraf al acestui articol pot fi utilizate pentru produse textile pure. Prin urmare, termenii „100 %”, „pure” și „integrale” constituie simple exemple de mențiuni care pot figura pe etichetă sau pe marcaj pentru a clarifica faptul că produsul textil în discuție este compus din aceeași fibră.
38 În plus, o astfel de interpretare a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 corespunde obiectivului urmărit prin acest regulament, astfel cum a fost menționat la punctul 32 din prezenta hotărâre. Astfel, o etichetă sau un marcaj care conține denumirea unei singure fibre textile permite consumatorului să dispună de informații corecte și precise privind compoziția fibroasă a produselor textile în cauză.
39 Rezultă din decizia de trimitere că, în cadrul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească de asemenea dacă articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune posibilității de a utiliza cele trei mențiuni care figurează în această dispoziție în combinație.
40 În această privință, este necesar să se arate, pe de o parte, că textul însuși al articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 nu împiedică o utilizare combinată a acestor mențiuni. Pe de altă parte, o astfel de interpretare a dispoziției menționate corespunde totodată obiectivului urmărit de acest regulament, astfel cum a fost menționat la punctul 32 din prezenta hotărâre.
41 În orice caz, trebuie evidențiat faptul că posibilitatea de a indica, în mod combinat, cele trei mențiuni care figurează în respectiva dispoziție pe etichetă sau pe marcajul produsului textil pur vizat rămâne limitată, în măsura în care aceste mențiuni, utilizate pentru a preciza că acest produs textil este compus exclusiv din aceeași fibră, sunt sinonime care fac, probabil, ca orice dublă folosire să fie inutilă.
42 Pe de altă parte, nu reiese din dosarul prezentat Curții că o practică precum cea în discuție în litigiul principal constituie o practică comercială neloială sau înșelătoare interzisă de Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).
43 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 trebuie interpretat în sensul că nu impune utilizarea pe eticheta sau pe marcajul unui produs textil pur a uneia dintre cele trei mențiuni prevăzute la acest articol, și anume „100 %”, „pure” sau „integrale”. Atunci când sunt utilizate aceste mențiuni, ele pot fi utilizate în combinație.
Cu privire la a treia întrebare
44 Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 trebuie interpretat în sensul că obligația de a indica, pe etichetă sau pe marcaj, denumirea și procentul din greutate al tuturor fibrelor care compun produsul textil în discuție se aplică și în cazul unui produs textil pur.
45 În această privință, trebuie să se constate că articolul 9 din Regulamentul nr. 1007/2011 se aplică „[p]roduselor textile alcătuite din mai multe fibre”, în timp ce articolul 7 din acest regulament privește „[p]rodusele textile pure”. Astfel, fiecare dintre aceste articole își delimitează domeniul de aplicare la o categorie specifică de produse textile. Rezultă că produsele textile pure nu intră în domeniul de aplicare al articolului 9 din regulamentul menționat, astfel încât cerințele prevăzute la alineatul (1) al acestui articol nu pot fi aplicabile unor astfel de produse.
46 În plus, întrucât un produs textil pur este compus, chiar prin definiție, din aceeași fibră, obligația de a indica procentul din greutate al „tuturor fibrelor care compun produsul, în ordine descrescătoare”, nu se aplică unui asemenea produs.
47 Pe de altă parte, trebuie subliniat că, în cazul în care obligația de a indica procentul din greutate al tuturor fibrelor care compun produsul textil, menționată la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011, s‑ar aplica produselor textile pure, articolul 7 alineatul (1) din acest regulament, care, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 43 din prezenta hotărâre, trebuie interpretat în sensul că utilizarea indicațiilor „100 %”, „pure” sau „integrale” constituie o simplă opțiune, nu ar mai avea niciun sens.
48 În plus, este important să se arate că limitarea domeniului de aplicare al articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 nu aduce atingere obiectivului de protecție a consumatorilor pe care îl urmărește acest regulament conform articolului 1 coroborat cu considerentul (10) al regulamentului.
49 Astfel, rezultă din cuprinsul punctului 33 din prezenta hotărâre că indicarea, pe etichetă sau pe marcaj, a fibrei care compune produsul textil pur în discuție rămâne, în orice caz, obligatorie.
50 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 trebuie interpretat în sensul că obligația de a indica, pe etichetă sau pe marcaj, denumirea și procentul din greutate al tuturor fibrelor care compun produsul textil în discuție nu se aplică în cazul unui produs textil pur.
Cu privire la cheltuielile de judecată
51 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:
1) Articolul 4 și articolul 14 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 septembrie 2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare și marcarea compoziției fibroase a produselor textile și de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului și a Directivelor 96/73/CE și 2008/121/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului coroborate cu considerentul (10) al acestui regulament trebuie interpretate în sensul că impun o obligație generală privind etichetarea sau marcarea în vederea indicării compoziției fibroase a tuturor produselor textile, inclusiv a produselor textile astfel cum sunt definite la articolul 7 din regulamentul respectiv.
2) Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 trebuie interpretat în sensul că nu impune utilizarea pe eticheta sau pe marcajul unui produs textil pur a uneia dintre cele trei mențiuni prevăzute la acest articol, și anume „100 %”, „pure” sau „integrale”. Atunci când sunt utilizate aceste mențiuni, ele pot fi utilizate în combinație.
3) Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1007/2011 trebuie interpretat în sensul că obligația de a indica, pe etichetă sau pe marcaj, denumirea și procentul din greutate al tuturor fibrelor care compun produsul textil în discuție nu se aplică în cazul unui produs textil pur.
Semnături