Cauza C‑255/14

Robert Michal Chmielewski

împotriva

Nemzeti Adó- és Vámhivatal Dél‑alföldi Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága

(cerere de decizie preliminară formulată de
Kecskeméti Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság)

„Trimitere preliminară – Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 – Controlul intrărilor și ieșirilor de numerar din Uniunea Europeană – Articolele 3 și 9 – Obligația de declarare – Încălcare – Sancțiuni – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 iulie 2015

1.        Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților – Controlul intrărilor și ieșirilor de numerar din Uniunea Europeană – Regulamentul nr. 1889/2005 – Obligația de declarare – Încălcare – Sancțiuni – Puterea de apreciere a statelor membre – Obligația de a ține cont de circumstanțele concrete și specifice ale fiecărui caz – Inexistență

[Regulamentul nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 și art. 9 alin. (1)]

2.        Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților – Controlul intrărilor și ieșirilor de numerar din Uniunea Europeană – Regulamentul nr. 1889/2005 – Obligația de declarare – Încălcare – Sancțiuni – Reglementare națională care impune plata unei amenzi administrative care echivalează cu 60 % din suma în numerar nedeclarată, pentru o sumă mai mare de 50 000 euro – Inadmisibilitate – Încălcarea principiului proporționalității

[Regulamentul nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3, art. 4 alin. (2) și art. 9 alin. (1)]

1.        Condiția proporționalității ce trebuie îndeplinită de sancțiunile introduse de statele membre în aplicarea articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate nu impune faptul că autoritățile competente trebuie să țină cont de circumstanțele concrete și specifice ale fiecărui caz.

Astfel, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul menționat, statele membre dispun de o marjă de apreciere cu privire la alegerea sancțiunilor pe care le adoptă în scopul de a asigura respectarea obligației de declarare prevăzute la articolul 3 din același regulament, dat fiind că o încălcare a acestei obligații trebuie să poată fi sancționată într‑un mod simplu, efectiv și eficient, și aceasta fără ca autoritățile competente să ia în considerare în mod necesar alte circumstanțe, precum caracterul intenționat sau recidiva.

(a se vedea punctele 28 și 29)

2.        Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care, pentru a sancționa o încălcare a obligației de declarare prevăzute la articolul 3 din acest regulament, impune plata unei amenzi administrative al cărei cuantum echivalează cu 60 % din suma în numerar nedeclarată, atunci când această sumă este mai mare de 50 000 de euro.

Astfel, o asemenea amendă depășește limitele a ceea ce este necesar pentru a garanta respectarea acestei obligații și a asigura realizarea obiectivelor urmărite prin acest regulament.

În această privință, sancțiunea prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 1889/2005 nu vizează sancționarea eventualelor activități frauduloase sau ilicite, ci doar o încălcare a obligației menționate.

În acest context, astfel cum reiese din considerentele (3) și (15) ale regulamentului menționat, acesta din urmă vizează să asigure un control mai eficient al intrărilor și ieșirilor de numerar din Uniune, în scopul de a împiedica introducerea veniturilor din activități ilegale în sistemul financiar, respectând în același timp principiile recunoscute prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

De altfel, articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1889/2005 prevede posibilitatea reținerii, prin decizie administrativă și în conformitate cu condițiile prevăzute în temeiul legislației interne, a numerarului care nu a făcut obiectul declarației prevăzute la articolul 3 din acest regulament, în special în scopul de a permite autorităților competente să efectueze controalele și verificările necesare referitoare la proveniența acestui numerar, utilizarea care se preconizează a fi făcută și destinația acestuia. Astfel, o sancțiune care ar consta într‑o amendă într‑un cuantum inferior, combinată cu o măsură de reținere a numerarului nedeclarat, în conformitate cu acest articol 3, ar fi susceptibilă să atingă obiectivele urmărite prin regulamentul menționat fără să depășească limitele a ceea ce este necesar în acest scop.

(a se vedea punctele 30-33 și 35 și dispozitivul)