HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)
18 decembrie 2019(*)
„Trimitere preliminară – Securitate socială – Coordonarea sistemelor de securitate socială – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Articolul 3 – Domeniu de aplicare material – Prestație pentru limită de vârstă – Libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene – Regulamentul (UE) nr. 492/2011 – Articolul 7 – Egalitate de tratament între lucrătorii naționali și lucrătorii migranți – Avantaje sociale – Legislație a unui stat membru care rezervă acordarea unei «prestații suplimentare pentru sportivii din echipele naționale» numai cetățenilor acestui stat”
În cauza C‑447/18,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace), prin decizia din 29 mai 2018, primită de Curte la 9 iulie 2018, în procedura
UB
împotriva
Generálny riaditeľ Sociálnej poisťovne Bratislava,
CURTEA (Camera a treia),
compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, domnul K. Lenaerts, președintele Curții, și doamna R. Silva de Lapuerta, vicepreședintă a Curții, îndeplinind funcțiile de judecători ai Camerei a treia, doamna L. S. Rossi (raportoare) și domnul F. Biltgen, judecători,
avocat general: domnul E. Tanchev,
grefier: domnul M. Aleksejev, șef de unitate,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 7 mai 2019,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru guvernul slovac, de B. Ricziová și de M. Kianička, în calitate de agenți;
– pentru guvernul ceh, de M. Smolek, de J. Pavliš, de J. Vláčil și de L. Dvořáková, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de D. Martin, de A. Tokár și de B.‑R. Killmann, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 11 iulie 2019,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 litera (w), a articolului 4 și a articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, rectificare în JO 2004, L 200, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82), precum și a articolului 34 alineatele (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între UB, pe de o parte, și Generálny riaditel’ Sociálnej poist’ovne Bratislava (directorul general al Casei de Asigurări Sociale din Bratislava, Slovacia), pe de altă parte, în legătură cu legalitatea deciziei prin care primului i se refuză acordarea unei prestații suplimentare plătite anumitor sportivi de înalt nivel.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Articolul 1 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Definiții”, prevede:
„În sensul prezentului regulament:
[…]
(w) «pensia» include, de asemenea, indemnizațiile, prestațiile în capital care le pot substitui și plățile efectuate cu titlu de rambursare a cotizațiilor, precum și, sub rezerva dispozițiilor din titlul III, majorările rezultate din reevaluare sau alocațiile suplimentare;
[…]”
4 Articolul 3 din acest regulament, intitulat „Domeniul de aplicare material”, prevede:
„(1) Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:
(a) prestațiile de boală;
(b) indemnizațiile de maternitate și de paternitate asimilate;
(c) indemnizațiile de invaliditate;
(d) prestațiile pentru limită de vârstă;
(e) prestațiile de urmaș;
(f) prestațiile în cazul unor accidente de muncă și boli profesionale;
(g) ajutoarele de deces;
(h) ajutoarele de șomaj;
(i) prestațiile de prepensionare;
(j) prestațiile familiale.
[…]
(3) Prezentul regulament se aplică și în cazul prestațiilor speciale în numerar, de tip necontributiv, prevăzute la articolul 70.
[…]”
5 Articolul 4 din regulamentul menționat, intitulat „Egalitatea de tratament”, are următorul cuprins:
„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleași prestații și sunt supuse acelorași obligații, în temeiul legislației unui stat membru, ca și resortisanții acelui stat membru.”
6 Articolul 5 din același regulament, intitulat „Asimilarea prestațiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor”, prevede:
„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel și în temeiul dispozițiilor speciale de aplicare prevăzute, se aplică următoarele dispoziții:
(a) în cazul în care, în temeiul legislației statului membru competent, beneficiul prestațiilor de securitate socială sau al altor venituri produce anumite efecte juridice, dispozițiile în cauză din legislația respectivă sunt, de asemenea, aplicabile în cazul beneficiului prestațiilor echivalente dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru sau al veniturilor dobândite într‑un alt stat membru;
(b) în cazul în care, în temeiul legislației statului membru competent, anumite fapte sau evenimente produc efecte juridice, statul membru respectiv ia în considerare faptele sau evenimentele similare desfășurate în oricare alt stat membru, ca și cum ar fi avut loc pe teritoriul său.”
7 Titlul III din Regulamentul nr. 883/2004 conține capitolul 9, intitulat „Prestații speciale în numerar de tip necontributiv”. Acest capitol cuprinde un articol unic, și anume articolul 70 din acest regulament, intitulat, la rândul său, „Dispoziții generale”, care prevede la alineatele (1) și (2):
„(1) Prezentul articol se aplică prestațiilor speciale în numerar de tip necontributiv, furnizate în conformitate cu legislația care, dat fiind domeniul său de aplicare personal, obiectivele și condițiile de eligibilitate, are totodată caracteristicile legislației de securitate socială prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și ale asistenței sociale.
(2) În sensul prezentului capitol, «prestații speciale în numerar de tip necontributiv» înseamnă prestații:
(a) care sunt destinate să furnizeze:
(i) o acoperire suplimentară, de substituție sau ancilară împotriva riscurilor acoperite de ramurile de securitate socială prevăzute la articolul 3 alineatul (1), care garantează persoanelor în cauză un venit minim de subzistență, avându‑se în vedere situația economică și socială din statul membru în cauză sau
(ii) exclusiv protecție specială pentru persoane cu handicap, în strânsă legătură cu mediul social al acestor persoane din statul membru în cauză
și
(b) în cazul în care finanțarea provine exclusiv din contribuții fiscale obligatorii destinate acoperirii cheltuielilor publice generale și condițiile pentru atribuirea și calcularea prestațiilor nu depind de vreo contribuție din partea beneficiarului acestora. Cu toate acestea, prestațiile furnizate ca supliment al unei prestații de tip contributiv nu se consideră prestații de tip contributiv exclusiv din acest motiv
și
(c) sunt enumerate în anexa X.”
8 Articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO 2011, L 141, p. 1) prevede la alineatele (1) și (2):
„(1) Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, față de lucrătorii naționali, pe criterii de cetățenie, în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și de muncă și, în special, în ceea ce privește remunerarea, concedierea și, în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, reintegrarea profesională și reangajarea.
(2) Acesta beneficiază de aceleași avantaje sociale și fiscale ca și lucrătorii naționali.”
Dreptul slovac
9 Articolul 1 din zákon č. 112/2015 Z.z. o príspevku športovému reprezentantovi a o zmene a doplnení zákona č. 461/2003 Z.z. o sociálnom poistení v znení neskorších predpisov (Legea nr. 112/2015 privind prestația suplimentară pentru sportivii din echipele naționale și de modificare a Legii nr. 461/2003 privind asigurările sociale), în versiunea aplicabilă în litigiul principal (denumită în continuare „Legea nr. 112/2015”), prevede:
„Prezenta lege reglementează acordarea unei prestații suplimentare pentru sportivii din echipele naționale (denumită în continuare «prestația suplimentară») sub forma unei prestații sociale de stat, al cărei scop este asigurarea securității financiare a sportivilor care – în calitate de reprezentanți sportivi ai Republicii Cehoslovace, ai Republicii Socialiste Cehoslovace, ai Republicii Federale Cehoslovace, ai Republicii Federale Cehe și Slovace sau ai Republicii Slovace – au obținut o medalie la jocurile olimpice, la jocurile paralimpice, la jocurile olimpice pentru persoanele cu dizabilități auditive, la campionatele mondiale sau la campionatele europene.”
10 Articolul 2 alineatul 1 din această lege prevede:
„O persoană fizică are dreptul la prestația suplimentară dacă
a) în calitate de reprezentant sportiv al Republicii Cehoslovace, al Republicii Socialiste Cehoslovace, al Republicii Federale Cehoslovace, al Republicii Federale Cehe și Slovace sau al Republicii Slovace, a obținut
1. o medalie de aur (locul întâi), o medalie de argint (locul al doilea) sau o medalie de bronz (locul al treilea) la jocurile olimpice, la jocurile paralimpice sau la jocurile olimpice pentru persoanele cu dizabilități auditive;
2. o medalie de aur (locul întâi), o medalie de argint (locul al doilea) sau o medalie de bronz (locul al treilea) la campionatele mondiale sau o medalie de aur (locul întâi) la campionatele europene într‑o disciplină sportivă inclusă de Comitetul Internațional Olimpic în jocurile olimpice, de Comitetul Paralimpic Internațional în jocurile paralimpice sau de Comitetul Internațional al Sportului pentru Surzi în jocurile olimpice pentru persoanele cu dizabilități auditive, imediat anterioare campionatelor mondiale sau campionatelor europene ori care s‑au desfășurat în anul calendaristic în care s‑au desfășurat campionatele mondiale sau campionatele europene;
b) are cetățenia Republicii Slovace;
c) are reședința stabilă pe teritoriul Republicii Slovace sau este o persoană căreia i se aplică o dispoziție specială;
d) nu beneficiază de o prestație similară din străinătate;
e) a atins vârsta de pensionare și
f) a invocat dreptul său la o prestație de pensii potrivit unor norme speciale.”
11 Articolul 3 din legea menționată prevede:
„Cuantumul prestației constă în diferența
a) dintre suma de 750 de euro și suma totală a prestațiilor de pensii acordate potrivit normelor speciale și a prestațiilor de pensii similare din străinătate, în cazul în care persoana fizică a obținut:
1. o medalie de aur în sensul articolului 2 alineatul 1 litera a) punctul 1,
2. o medalie de aur, în sensul articolului 2 alineatul 1 litera a) punctul 2, la campionatele mondiale sau
b) dintre suma de 600 de euro și suma totală a prestațiilor de pensii acordate potrivit normelor speciale și a prestațiilor de pensii din străinătate, în cazul în care persoana fizică a obținut:
1. o medalie de argint în sensul articolului 2 alineatul 1 litera a) punctul 1,
2. o medalie de argint, în sensul articolului 2 alineatul 1 litera a) punctul 2, la campionatele mondiale sau
c) dintre suma de 500 de euro și suma totală a prestațiilor de pensii acordate potrivit normelor speciale și a prestațiilor de pensii din străinătate, în cazul în care persoana fizică a obținut:
1. o medalie de bronz în sensul articolului 2 alineatul 1 litera a) punctul 1,
2. o medalie de bronz, în sensul articolului 2 alineatul 1 litera a) punctul 2, la campionatele mondiale sau
3. o medalie de aur, în sensul articolului 2 alineatul 1 litera a) punctul 2, la campionatele europene.”
Litigiul principal și întrebarea preliminară
12 UB, resortisant ceh cu reședința de 52 de ani pe teritoriul care este în prezent al Slovaciei, a obținut, în cursul anului 1971, medalia de aur la campionatul european de hochei pe gheață și medalia de argint la campionatul mondial dedicat aceleiași discipline, ca membru al echipei naționale a Republicii Socialiste Cehoslovace.
13 La momentul destrămării Republicii Federale Cehe și Slovace, care a avut loc la 31 decembrie 1992 la miezul nopții, UB a optat pentru cetățenia cehă. Cu toate acestea, a continuat să locuiască pe teritoriul Slovaciei. Pe de altă parte, în ședință, guvernul slovac a precizat, fără a fi contrazis de celelalte persoane interesate, că la momentul aderării Republicii Slovace și a Republicii Cehe la Uniunea Europeană, la 1 mai 2004, UB era angajat într‑o școală primară și a continuat să desfășoare această activitate cel puțin până în anul 2006.
14 La 17 decembrie 2015, UB a solicitat să beneficieze de prestația suplimentară pentru sportivii din echipele naționale prevăzută de Legea nr. 112/2015 (denumită în continuare „prestația suplimentară pentru sportivii din echipele naționale”). Întrucât a constatat că persoana interesată nu îndeplinea condiția referitoare la deținerea cetățeniei slovace, prevăzută la articolul 2 alineatul 1 litera b) din această lege, Casa de Asigurări Sociale din Bratislava a respins această cerere.
15 UB a introdus o acțiune împotriva acestei decizii la Krajský súd v Košiciach (Curtea Regională din Košice, Slovacia), arătând că, în raport cu dreptul Uniunii, reglementarea slovacă avea un efect discriminatoriu pe motiv de cetățenie și nu ținea seama de faptul că el locuia pe teritoriul Slovaciei de 52 de ani.
16 Întrucât această acțiune a fost respinsă, UB a formulat recurs în fața instanței de trimitere.
17 Această instanță constată, în urma interpretării lucrărilor pregătitoare ale Legii nr. 112/2015, că legiuitorul slovac și‑a justificat alegerea de a condiționa acordarea prestației suplimentare în discuție în litigiul principal de deținerea cetățeniei slovace prin faptul că această prestație suplimentară constituie o prestație socială de stat, iar nu o pensie, și are ca scop să contribuie la securitatea financiară a atleților de înalt nivel care, ca resortisanți slovaci, au reprezentat Republica Slovacă sau predecesorii în drept ai acesteia în cadrul unor importante competiții sportive internaționale. Pe de altă parte, această lege nu ar avea vocația de a se aplica sportivilor din echipele naționale care sunt resortisanți ai altor state.
18 Cu toate acestea, potrivit instanței de trimitere, pe de o parte, prestația suplimentară pentru sportivii din echipele naționale nu are doar caracterul unei prestații sociale de stat, dat fiind că este plătită în mod regulat și în paralel cu pensia, pentru a ridica valoarea acesteia la cuantumurile prevăzute la articolul 3 literele a)-c) din legea menționată. Pe de altă parte, UB, în calitate de membru al echipei naționale într‑un sport colectiv, a fost tratat în mod diferit în raport cu coechipierii săi pentru simplul motiv că, spre deosebire de aceștia, nu este resortisant slovac, deși a contribuit și el, prin propria capacitate sportivă și prin propriile eforturi depuse, la rezultatele colective ale echipei naționale.
19 În aceste condiții, Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„În împrejurările din litigiul principal, articolul 1 litera (w), articolul 4 și articolul 5 din Regulamentul [nr. 883/2004] coroborate cu dreptul la prestații de securitate socială și la avantaje sociale, care este prevăzut la articolul 34 alineatele (1) și (2) din [cartă], pot fi interpretate în sensul că se opun aplicării unei dispoziții naționale potrivit căreia entitatea slovacă de asigurări sociale ține seama de cetățenia solicitantului ca o condiție fundamentală pentru nașterea dreptului sportivilor din echipele naționale la o prestație suplimentară la pensia pentru limită de vârstă, deși dispoziția națională prevede și o altă cerință legală, și anume prezența în echipa națională a predecesorilor în drept ai Republicii Slovace, inclusiv a Republicii Socialiste Cehoslovace?”
Cu privire la întrebarea preliminară
20 Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere urmărește să se stabilească în esență dacă articolul 1 litera (w), articolul 4 și articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2004 coroborate cu articolul 34 alineatele (1) și (2) din cartă trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru care condiționează acordarea unei prestații suplimentare instituite în favoarea anumitor sportivi de înalt nivel care au reprezentat statul membru respectiv – sau predecesorii în drept ai acestuia – în cadrul unor competiții sportive internaționale în special de deținerea de către solicitant a cetățeniei statului membru în discuție.
21 Pentru a se răspunde la această întrebare, trebuie să se verifice în prealabil dacă o prestație suplimentară precum cea în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare material al Regulamentului nr. 883/2004.
22 În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, distincția dintre prestațiile care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004 și prestațiile care sunt excluse din acesta se întemeiază în esență pe elementele constitutive ale fiecărei prestații, în special pe finalitățile sale și pe condițiile sale de acordare, iar nu pe faptul că o prestație este sau nu calificată de o legislație națională drept prestație de securitate socială [Hotărârea din 25 iulie 2018, A (Ajutor pentru o persoană cu handicap), C‑679/16, EU:C:2018:601, punctul 31 și jurisprudența citată].
23 Astfel, o prestație poate fi considerată o prestație de securitate socială în măsura în care, pe de o parte, este acordată beneficiarilor independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale, pe baza unei situații definite de lege, și în măsura în care, pe de altă parte, se referă la unul dintre riscurile expres enumerate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 [Hotărârea din 25 iulie 2018, A (Ajutor pentru o persoană cu handicap), C‑679/16, EU:C:2018:601, punctul 32 și jurisprudența citată].
24 Având în vedere caracterul cumulativ al celor două condiții menționate la punctul anterior, neîndeplinirea uneia dintre acestea implică faptul că prestația în discuție nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004 [Hotărârea din 25 iulie 2018, A (Ajutor pentru o persoană cu handicap), C‑679/16, EU:C:2018:601, punctul 33].
25 În ceea ce privește în special a doua condiție, trebuie să se examineze dacă o prestație precum cea în discuție în litigiul principal se referă la unul dintre riscurile enumerate în mod expres la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004.
26 În ceea ce privește mai ales calificarea unei prestații sociale ca fiind o prestație pentru limită de vârstă în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) din acest regulament, Curtea a precizat că poate fi calificată în acest fel o alocație suplimentară plătită în mod exclusiv beneficiarilor unei pensii pentru vechime în muncă și/sau de urmaș ale cărei surse de finanțare sunt aceleași cu cele prevăzute pentru finanțarea pensiilor pentru vechime în muncă și de urmaș și care se adaugă pensiei pentru vechime în muncă, permițând beneficiarilor să își asigure nevoile și garantând acestora un complement financiar (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 ianuarie 2005, Noteboom, C‑101/04, EU:C:2005:51, punctele 25-29, și Hotărârea din 16 septembrie 2015, Comisia/Slovacia, C‑361/13, EU:C:2015:601, punctul 56).
27 În speță, trebuie arătat mai întâi că, deși una dintre finalitățile prestației suplimentare pentru sportivii din echipele naționale este „asigurarea securității financiare a sportivilor”, după cum prevede în mod expres articolul 1 din Legea nr. 112/2015, din dosarul prezentat Curții reiese că rațiunea de a exista a acestei prestații suplimentare este în principal de a se recunoaște unui număr foarte restrâns de atleți de înalt nivel eforturile excepționale depuse și rezultatele remarcabile obținute în cadrul anumitor competiții sportive internaționale. Finalitatea esențială a prestației suplimentare menționate este, prin urmare, de a‑i recompensa pe beneficiarii acesteia pentru performanțele pe care le‑au realizat în domeniul sportiv ca reprezentanți ai țării lor.
28 În continuare, această finalitate esențială explică, pe de o parte, faptul că prestația suplimentară menționată este finanțată în mod direct de stat, în afara surselor de finanțare ale sistemului național de securitate socială și independent de contribuțiile plătite de beneficiarii săi, și, pe de altă parte, faptul că aceasta nu este plătită tuturor atleților care au participat la astfel de competiții, ci doar unui număr foarte restrâns dintre aceștia care, în acest context, au obținut anumite medalii.
29 În sfârșit, chiar dacă cuantumul maxim al prestației suplimentare în discuție în litigiul principal este plafonat prin raportare la o eventuală pensie pentru limită de vârstă care ar putea fi primită de beneficiar pe de altă parte, plata prestației suplimentare respective nu este condiționată de dreptul beneficiarului de a primi o asemenea pensie, ci doar de o cerere în acest sens introdusă de acesta.
30 Prin urmare, o prestație suplimentară precum cea în discuție în litigiul principal nu poate fi considerată o prestație pentru limită de vârstă și, în consecință, nu se referă la niciunul dintre riscurile enumerate în mod expres la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004.
31 Rezultă că a doua condiție menționată la punctul 23 din prezenta hotărâre nu este îndeplinită.
32 Pe de altă parte, din moment ce această prestație suplimentară nu acoperă niciunul dintre riscurile corespunzătoare ramurilor de securitate socială prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, nu este destinată doar să asigure protecția specifică a persoanelor cu handicap și, în orice caz, nu este enumerată în anexa X la regulamentul respectiv, ea nu poate să fie considerată nici o prestație specială în numerar de tip necontributiv, în sensul articolului 70 din regulamentul menționat.
33 Având în vedere ceea ce precedă, o prestație suplimentară precum cea în discuție în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004.
34 În aceste împrejurări, nu este necesar să se examineze întrebarea adresată din perspectiva articolului 34 alineatele (1) și (2) din cartă.
35 Astfel, trebuie amintit că, în cadrul procedurii de cooperare dintre instanțele naționale și Curte, instituită la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util care să îi permită să soluționeze litigiul cu care a fost sesizată. În această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate. Astfel, misiunea Curții este aceea de a interpreta toate dispozițiile de drept al Uniunii care sunt necesare instanțelor naționale pentru a statua în cauzele cu care sunt sesizate, chiar dacă respectivele dispoziții nu sunt expres indicate în întrebările adresate de aceste instanțe. În acest scop, Curtea poate extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și mai ales din motivarea deciziei de trimitere normele și principiile de drept al Uniunii care necesită o interpretare având în vedere obiectul litigiului principal (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2015, Abcur, C‑544/13 și C‑545/13, EU:C:2015:481, punctele 33 și 34, precum și jurisprudența citată).
36 În speță, deși instanța de trimitere a solicitat Curții în mod formal să se pronunțe doar cu privire la interpretarea Regulamentului nr. 883/2004, se impune, astfel cum a sugerat Comisia, să se examineze dacă Regulamentul nr. 492/2011, în special articolul 7 alineatul (2) din acesta, trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal.
37 Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 13 din prezenta hotărâre, în răspunsul la o întrebare adresată de Curte în ședință, guvernul slovac a precizat că, la momentul aderării Republicii Slovace și a Republicii Cehe la Uniune, UB era angajat într‑o școală primară și a continuat să desfășoare această activitate cel puțin până în anul 2006.
38 Or, articolul 45 alineatul (2) TFUE prevede că libera circulație a lucrătorilor implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă (Hotărârea din 15 decembrie 2016, Depesme și alții, C‑401/15-C‑403/15, EU:C:2016:955, punctul 34, precum și jurisprudența citată).
39 În plus, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 reprezintă, în domeniul specific al acordării avantajelor sociale, reflectarea particulară a principiului egalității de tratament consacrat prin articolul 45 alineatul (2) TFUE și trebuie interpretat în același mod ca și această din urmă dispoziție (Hotărârea din 15 decembrie 2016, Depesme și alții, C‑401/15-C‑403/15, EU:C:2016:955, punctul 35, precum și jurisprudența citată).
40 Or, conform articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, lucrătorul resortisant al unui stat membru beneficiază, pe teritoriul celorlalte state membre, de aceleași avantaje sociale și fiscale ca lucrătorii naționali.
41 Curtea a considerat că de această dispoziție beneficiază, fără distincție, atât lucrătorii migranți care au reședința în statul membru gazdă, cât și lucrătorii frontalieri care, deși își desfășoară activitatea salariată în acest ultim stat membru, au reședința în alt stat membru (Hotărârea din 15 decembrie 2016, Depesme și alții, C‑401/15-C‑403/15, EU:C:2016:955, punctul 37, și Hotărârea din 10 iulie 2019, Aubriet, C‑410/18, EU:C:2019:582, punctul 24).
42 De asemenea, Curtea a statuat deja că un lucrător care, la momentul aderării statului său membru de origine la Uniune, desfășura o activitate salariată în statul membru gazdă și care a continuat să desfășoare o asemenea activitate după această aderare poate, de la data aderării menționate, să invoce articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (JO 1968, L 257, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 11), al cărui text a fost preluat la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, cu excepția cazului în care regimul tranzitoriu prevăzut de actul de aderare conține dispoziții contrare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 1989, Lopes da Veiga, 9/88, EU:C:1989:346, punctele 9, 10 și 19).
43 În această privință, de la aderarea Republicii Slovace și a Republicii Cehe la Uniune, la 1 mai 2004, libera circulație a lucrătorilor se aplică, în principiu, integral resortisanților cehi care lucrează în Slovacia, în conformitate cu articolul 24 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO 2003, L 236, p. 33), precum și cu punctul 1.1 din anexa V la acest act, numai sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute la punctele 1.2-1.14 din anexa menționată. Întrucât articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 nu face obiectul unor asemenea dispoziții tranzitorii, această dispoziție se aplică, în privința resortisanților cehi, de la 1 mai 2004 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 septembrie 1989, Lopes da Veiga, 9/88, EU:C:1989:346, punctul 9).
44 În consecință, de articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 beneficiază și un lucrător precum UB, care, deși nu și‑a schimbat locul de reședință, s‑a aflat în situația unui lucrător migrant, ca urmare a aderării la Uniune a statului al cărui resortisant este și a statului pe teritoriul căruia și‑a stabilit reședința.
45 Prin urmare, este necesar să se verifice dacă o prestație suplimentară pentru sportivii din echipele naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, intră în sfera noțiunii de „avantaj social”, în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011.
46 În această privință, referirea făcută în dispoziția menționată la avantajele sociale nu poate fi interpretată limitativ (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 septembrie 1975, Cristini, 32/75, EU:C:1975:120, punctul 12, și Hotărârea din 17 aprilie 1986, Reed, 59/85, EU:C:1986:157, punctul 25).
47 Astfel, din obiectivul egalității de tratament urmărit prin articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 rezultă că noțiunea de „avantaj social”, extinsă prin această dispoziție la lucrătorii resortisanți ai altor state membre, cuprinde toate avantajele care, legate sau nu de un contract de muncă, sunt recunoscute, în general, în favoarea lucrătorilor naționali, în principal datorită calității lor obiective de lucrători sau pentru simplul fapt al reședinței lor pe teritoriul național, și a căror extindere la lucrătorii resortisanți ai altor state membre este, prin urmare, aptă să faciliteze mobilitatea acestora în cadrul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 aprilie 1986, Reed, 59/85, EU:C:1986:157, punctul 26, Hotărârea din 12 mai 1998, Martínez Sala, C‑85/96, EU:C:1998:217, punctul 25, și Hotărârea din 15 septembrie 2005, Ioannidis, C‑258/04, EU:C:2005:559, punctul 35) și, așadar, integrarea lor în statul membru gazdă.
48 După cum a statuat deja Curtea, constituie astfel de avantaje printre altele o alocație de șomaj destinată tinerilor care tocmai și‑au terminat studiile și sunt în căutarea primului loc de muncă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2005, Ioannidis, C‑258/04, EU:C:2005:559, punctul 34), o alocație de educație pentru copilul unui lucrător (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 mai 1998, Martínez Sala, C‑85/96, EU:C:1998:217, punctul 26), posibilitatea oferită văduvei și copiilor minori ai unui lucrător migrant de a beneficia de reducerile de prețuri la transportul feroviar aplicabile familiilor numeroase (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 septembrie 1975, Cristini, 32/75, EU:C:1975:120, punctul 13), posibilitatea oferită inculpatului care are calitatea de lucrător de a utiliza una dintre limbile disponibile pentru rezidenții unei localități din statul membru gazdă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 1985, Mutsch, 137/84, EU:C:1985:335, punctele 16 și 17) sau chiar posibilitatea ca partenerul, necăsătorit și neresortisant al statului membru gazdă, al unui lucrător să obțină permisiunea de a locui cu acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 aprilie 1986, Reed, 59/85, EU:C:1986:157, punctul 28), din moment ce toate aceste măsuri pot contribui la integrarea lucrătorului migrant în mediul țării gazdă și, prin urmare, la realizarea obiectivului liberei circulații a lucrătorilor.
49 În aceeași ordine de idei, trebuie să se admită că posibilitatea ca un lucrător migrant să fie recompensat, la fel ca lucrătorii resortisanți ai statului membru gazdă, pentru rezultatele sportive excepționale pe care le‑a obținut ca reprezentant al acestui stat membru sau al predecesorilor în drept ai acestuia poate contribui la integrarea acestui lucrător în mediul statului membru menționat și, prin urmare, la realizarea obiectivului liberei circulații a lucrătorilor.
50 Contrar observațiilor făcute de guvernului slovac în ședință, această interpretare nu poate fi repusă în discuție de Hotărârea din 31 mai 1979, Even și ONPTS (207/78, EU:C:1979:144), și de Hotărârea din 16 septembrie 2004, Baldinger (C‑386/02, EU:C:2004:535).
51 Desigur, în aceste hotărâri, Curtea a statuat că alocațiile acordate veteranilor de război afectați de o incapacitate de muncă imputabilă unui act de război sau foștilor prizonieri de război care au dovedit o captivitate îndelungată, ca semn al recunoștinței naționale pentru suferințele îndurate, nu intrau în sfera noțiunii de „avantaj social”, în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68, întrucât erau plătite în schimbul unor servicii aduse țării lor, chiar dacă solicitanții unor asemenea alocații erau lucrători migranți. Astfel, aceste alocații nu contribuiau la integrarea lucrătorilor respectivi în statul membru gazdă.
52 În schimb, prestația suplimentară în discuție în litigiul principal are ca scop recompensarea atleților de înalt nivel care au reprezentat statul membru gazdă sau predecesorii în drept ai acestuia la competiții sportive internaționale și au obținut rezultate remarcabile. În special, această prestație suplimentară are ca efect nu numai să aducă beneficiarilor săi o securitate financiară prin care se urmărește printre altele să se compenseze neintegrarea deplină pe piața forței de muncă în anii dedicați practicării unui sport la nivel înalt, ci și, în principal, să le confere acestora un prestigiu social special, ca urmare a rezultatelor sportive pe care le‑au obținut în contextul unei asemenea reprezentări. Faptul că un lucrător migrant beneficiază de acest prestigiu, de care se bucură și resortisanții statului membru gazdă care se află în aceeași situație și care chiar au obținut medalii în aceeași echipă în cadrul competițiilor dedicate unui sport colectiv, este de natură să faciliteze integrarea lucrătorilor migranți menționați în societatea acestui stat membru. De altfel, Curtea a recunoscut deja importanța socială considerabilă a sportului în Uniune, în special a sportului amator, reflectată la articolul 165 TFUE, precum și rolul acestui sport ca factor de integrare în societatea statului membru gazdă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2019, TopFit și Biffi, C‑22/18, EU:C:2019:497, punctul 33).
53 Rezultă că o prestație suplimentară precum cea în discuție în litigiul principal intră în sfera noțiunii de „avantaj social”, în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, astfel încât un stat membru care acordă o asemenea prestație suplimentară lucrătorilor săi naționali nu o poate refuza lucrătorilor resortisanți ai celorlalte state membre fără a săvârși o discriminare pe motiv de cetățenie, interzisă de această dispoziție.
54 Având în vedere tot ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea preliminară că:
– articolul 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie să fie interpretat în sensul că o prestație suplimentară plătită anumitor sportivi de înalt nivel care au reprezentat un stat membru sau predecesorii în drept ai acestuia în cadrul unor competiții sportive internaționale nu intră în sfera noțiunii de „prestație pentru limită de vârstă” în sensul acestei dispoziții și, prin urmare, este exclusă din domeniul de aplicare al regulamentului menționat;
– articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care condiționează acordarea unei prestații suplimentare instituite în favoarea anumitor sportivi de înalt nivel care au reprezentat acest stat membru sau predecesorii săi în drept în cadrul unor competiții sportive internaționale în special de deținerea de către solicitant a cetățeniei statului membru în discuție.
Cu privire la cheltuielile de judecată
55 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:
1) Articolul 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie să fie interpretat în sensul că o prestație suplimentară plătită anumitor sportivi de înalt nivel care au reprezentat un stat membru sau predecesorii în drept ai acestuia în cadrul unor competiții sportive internaționale nu intră în sfera noțiunii de „prestație pentru limită de vârstă” în sensul acestei dispoziții și, prin urmare, este exclusă din domeniul de aplicare al regulamentului menționat.
2) Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care condiționează acordarea unei prestații suplimentare instituite în favoarea anumitor sportivi de înalt nivel care au reprezentat acest stat membru sau predecesorii săi în drept în cadrul unor competiții sportive internaționale în special de deținerea de către solicitant a cetățeniei statului membru în discuție.
Semnături