HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)
12 iunie 2018(*)
„Trimitere preliminară – Mărci – Motive absolute de refuz al înregistrării sau de nulitate – Semn constituit exclusiv din forma produsului – Noțiunea «formă» – Culoare – Poziție pe o parte a produsului – Directiva 2008/95/CE – Articolul 2 – Articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii)”
În cauza C‑163/16,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de rechtbank Den Haag (Tribunalul din Haga, Țările de Jos), prin decizia din 9 martie 2016, primită de Curte la 21 martie 2016, în procedura
Christian Louboutin,
Christian Louboutin SAS
împotriva
Van Haren Schoenen BV,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul K. Lenaerts, președinte, domnul A. Tizzano, vicepreședinte, domnii L. Bay Larsen, T. von Danwitz, J. L. da Cruz Vilaça, C. G. Fernlund și C. Vajda, președinți de cameră, domnii E. Juhász (raportor), J.‑C. Bonichot și A. Arabadjiev, doamna C. Toader, domnii S. Rodin și F. Biltgen, doamna K. Jürimäe și domnul C. Lycourgos, judecători,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 6 aprilie 2017,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru domnul Louboutin, de T. van Innis, avocat;
– pentru Christian Louboutin SAS, de J. Hofhuis, advocaat;
– pentru Van Haren Schoenen BV, de W. J. G. Maas, de R. Rijks, de E. T. Bergsma și de M. van Gerwen, advocaten;
– pentru guvernul german, de T. Henze, de M. Hellmann și de J. Techert, în calitate de agenți;
– pentru guvernul francez, de D. Segoin, în calitate de agent;
– pentru guvernul maghiar, de M. Z. Fehér, de G. Koós și de E. E. Sebestyén, în calitate de agenți;
– pentru guvernul portughez, de L. Inez Fernandes, de M. Figueiredo și de T. Rendas, în calitate de agenți;
– pentru guvernul finlandez, de J. Heliskoski, în calitate de agent;
– pentru guvernul Regatului Unit, de N. Saunders, de Z. Lavery și de D. Robertson, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de J. Samnadda, de T. Scharf și de F. Wilman, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 22 iunie 2017,
având în vedere Ordonanța de redeschidere a fazei orale a procedurii din 12 octombrie 2017 și în urma ședinței din 14 noiembrie 2017,
după ascultarea concluziilor suplimentare ale avocatului general în ședința din 6 februarie 2018,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unei acțiuni în contrafacere între domnul Christian Louboutin și Christian Louboutin SAS (denumiți în continuare, împreună, „Christian Louboutin”), pe de o parte, și Van Haren Schoenen BV (denumită în continuare „Van Haren”), pe de altă parte, în legătură cu comercializarea, de către această din urmă societate, de încălțăminte care ar aduce atingere mărcii al cărei titular este domnul Louboutin.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Articolul 2 din Directiva 2008/95, intitulat „Semne care pot să constituie o marcă”, prevede:
„Pot constitui mărci toate semnele susceptibile de reprezentare grafică, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său, cu condiția ca astfel de semne să fie capabile să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”
4 Articolul 3 din această directivă, intitulat „Motive de refuz sau de nulitate”, prevede:
„(1) Sunt refuzate înregistrării sau pot să fie declarate nule, dacă sunt înregistrate:
[…]
(e) semnele constituite exclusiv:
(i) din forma impusă chiar de natura produsului;
(ii) din forma produsului necesar obținerii unui rezultat tehnic;
(iii) din forma care dă valoare substanțială produsului;
[…]”
Convenția Benelux în materia proprietății intelectuale (mărci și desene sau modele industriale)
5 Convenția Benelux în materia proprietății intelectuale (mărci și desene sau modele industriale) din 25 februarie 2005, semnată la Haga de Regatul Belgiei, de Marele Ducat al Luxemburgului și de Regatul Țărilor de Jos, dispune, la articolul 2.1, intitulat „Semne susceptibile să constituie o marcă Benelux”:
„1. Sunt considerate mărci individuale denumirile, desenele, amprentele, ștampilele, literele, cifrele, formele produselor sau ale ambalajelor și orice alte semne care pot fi reprezentate grafic și care au rolul de a diferenția produsele sau serviciile unei întreprinderi.
2. Cu toate acestea, nu pot fi considerate mărci semnele constituite exclusiv din forma care este impusă de chiar natura produsului, care dă valoare substanțială produsului sau care este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic.
[…]”
Litigiul principal și întrebarea preliminară
6 Christian Louboutin creează și produce pantofi.
7 La 28 decembrie 2009, domnul Louboutin a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci Benelux la Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală, marca fiind înregistrată la 6 ianuarie 2010, cu numărul 0874489, pentru produse care fac parte din clasa 25, în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, corespunzătoare descrierii următoare: „Încălțăminte (cu excepția încălțămintei ortopedice)” (denumită în continuare „marca în litigiu”).
8 Această marcă este reprezentată după cum urmează:
9 În cererea de înregistrare, marca în litigiu este descrisă după cum urmează:„Marca constă în culoarea roșie (Pantone 18-1663TP) aplicată pe talpa unui pantof astfel cum este reprezentat (conturul pantofului nu face parte din marcă, însă are ca scop să pună în evidență amplasarea mărcii)”.
10 La 10 aprilie 2013, înregistrarea mărcii în litigiu a făcut obiectul unei adaptări constând în limitarea domeniului protecției acestei mărci la „Încălțăminte cu toc înalt (cu excepția încălțămintei ortopedice)”.
11 Van Haren, care desfășoară în Țările de Jos o activitate de comerț cu amănuntul de încălțăminte, a vândut, în cursul anului 2012, pantofi cu toc înalt pe a căror talpă era aplicată culoarea roșie.
12 La 27 mai 2013, Christian Louboutin a sesizat rechtbank Den Haag (Tribunalul din Haga, Țările de Jos) cu o acțiune în contrafacerea mărcii în litigiu împotriva Van Haren. La 17 iulie 2013, această instanță a pronunțat o hotărâre în lipsă, prin care a admis în parte cererile formulate de Christian Louboutin.
13 Van Haren a formulat opoziție împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere, rechtbank Den Haag (Tribunalul din Haga), susținând, în temeiul articolului 2.1 alineatul 2 din Convenția Benelux, că marca în litigiu era nulă. Potrivit Van Haren, această marcă este o marcă figurativă bidimensională, și anume o suprafață de culoare roșie.
14 Rechtbank Den Haag (Tribunalul din Haga) consideră, mai întâi, că, având în vedere reprezentarea grafică și descrierea mărcii în litigiu, culoarea roșie este indisociabil legată de talpa unui pantof, astfel încât această marcă nu poate fi calificată drept simplă marcă figurativă bidimensională. Potrivit instanței de trimitere, această apreciere nu ar fi contrazisă de împrejurarea că descrierea mărcii menționate precizează că „conturul pantofului nu face parte din marcă”. Această precizare ar confirma, dimpotrivă, această apreciere, întrucât, potrivit descrierii menționate, conturul pantofului, ilustrat în reprezentarea grafică a mărcii în litigiu, ar avea ca scop să pună în evidență amplasarea acestei mărci, iar nu să o reducă la o marcă bidimensională.
15 Instanța de trimitere constată, în continuare, că, în toamna anului 2012, „o parte considerabilă a consumatorilor de pantofi cu toc înalt pentru femei din Benelux era în măsură să identifice pantofii [creați de Christian Louboutin] ca provenind de la acesta și, așadar, să îi distingă de pantofii cu toc înalt pentru femei [provenind] de la alte întreprinderi”, astfel că, la această dată, pentru aceste produse, marca în litigiu era percepută ca o marcă.
16 Instanța de trimitere consideră de asemenea că talpa roșie dă valoare substanțială pantofilor comercializați de Christian Louboutin, întrucât această culoare face parte din aspectul acestor pantofi, care joacă un rol important în decizia de cumpărare a acestora. În această privință, instanța de trimitere arată că Christian Louboutin a utilizat mai întâi culoarea roșie a tălpilor din motive estetice, înainte de a o concepe ca pe o identificare a originii și de a o utiliza ca marcă.
17 Această instanță arată, în sfârșit, că, întrucât marca în litigiu constă într‑o culoare aplicată pe talpa unui pantof, care coincide în consecință cu un element al produsului, se pune întrebarea dacă excepția prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95 se aplică acestei mărci. În această privință, instanța ridică problema dacă noțiunea „formă”, în sensul acestei dispoziții, este limitată doar la caracteristicile tridimensionale ale unui produs, cum ar fi conturul, dimensiunile și volumul acestuia, sau dacă o asemenea noțiune include și alte caracteristici, care nu sunt tridimensionale, ale unui produs.
18 Luând în considerare ansamblul acestor elemente, rechtbank Den Haag (Tribunalul din Haga) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Noțiunea «formă», în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din [Directiva 2008/95] (în versiunile în limbile germană, engleză și, respectiv, franceză ale [acestei directive]: Form, shape și forme), este limitată la caracteristicile tridimensionale ale produsului, cum ar fi contururile, dimensiunile și volumul (care trebuie exprimate în trei dimensiuni), sau această dispoziție include și alte caracteristici (care nu sunt tridimensionale), precum culoarea?”
Cu privire la întrebarea preliminară
19 Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că un semn care constă într‑o culoare aplicată pe talpa unui pantof cu toc înalt, precum cel în discuție în litigiul principal, este constituit exclusiv din „formă”, în sensul acestei dispoziții.
20 În această privință, în absența oricărei definiții în Directiva 2008/95 a noțiunii „formă”, determinarea înțelesului și a conținutului acestui termen trebuie să fie făcută, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în conformitate cu sensul obișnuit al acestuia în limbajul curent, ținând seama și de contextul în care este utilizat și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 septembrie 2014, Deckmyn și Vrijheidsfonds, C‑201/13, EU:C:2014:2132, punctul 19).
21 În contextul dreptului mărcilor, noțiunea „formă” este înțeleasă în general, astfel cum a subliniat Comisia Europeană, ca desemnând un ansamblu de linii sau de contururi care delimitează produsul în cauză în spațiu.
22 Nu rezultă nici din Directiva 2008/95, nici din jurisprudența Curții, nici din sensul uzual al acestui termen că o culoare în sine, fără delimitare în spațiu, ar putea constitui o formă.
23 Se pune totuși întrebarea dacă faptul că o culoare determinată este aplicată pe o porțiune specifică a produsului în cauză înseamnă că semnul în discuție este constituit dintr‑o formă, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95.
24 În această privință, trebuie arătat că, deși este adevărat că forma produsului sau a unei părți a produsului joacă un rol în delimitarea culorii în spațiu, nu se poate considera totuși că un semn este constituit din această formă atunci când înregistrarea mărcii nu urmărește să protejeze forma respectivă, ci numai aplicarea unei culori într‑un loc specific al produsului menționat.
25 Astfel cum au arătat guvernele german, francez și al Regatului Unit, precum și Comisia, marca în litigiu nu privește o formă specifică de talpă a unor pantofi cu toc înalt, descrierea acestei mărci indicând în mod expres că conturul pantofului nu face parte din marca menționată, ci servește numai la punerea în evidență a poziționării culorii roșii vizate de înregistrare.
26 În orice caz, un semn precum cel în discuție în litigiul principal nu poate fi considerat ca fiind constituit „exclusiv” din formă, în cazul în care, precum în speță, obiectul principal al acestui semn este o culoare desemnată prin intermediul unui cod de identificare recunoscut la nivel internațional.
27 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că un semn care constă într‑o culoare aplicată pe talpa unui pantof cu toc înalt, precum cel în discuție în litigiul principal, nu este constituit exclusiv din „formă”, în sensul acestei dispoziții.
Cu privire la cheltuielile de judecată
28 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
Articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că un semn care constă într‑o culoare aplicată pe talpa unui pantof cu toc înalt, precum cel în discuție în litigiul principal, nu este constituit exclusiv din „formă”, în sensul acestei dispoziții.
Semnături