HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)
21 iunie 2018(*)
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice – Capturarea și păstrarea de exemplare vii – Specii aparținând familiei cintezelor – Interzicere – Regim derogatoriu național – Competența de derogare a statelor membre – Condiții”
În cauza C‑557/15,
având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 258 TFUE, introdusă la 30 octombrie 2015,
Comisia Europeană, reprezentată de K. Mifsud‑Bonnici și de C. Hermes, în calitate de agenți, cu domiciliul ales în Luxemburg,
reclamantă,
împotriva
Republicii Malta, reprezentată de A. Buhagiar, în calitate de agent, asistată de J. Bouckaert, advocaat, și de L. Cassar Pullicino, avukat,
pârâtă,
CURTEA (Camera a treia),
compusă din domnul L. Bay Larsen (raportor), președinte de cameră, și domnii J. Malenovský, M. Safjan, D. Šváby și M. Vilaras, judecători,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 15 februarie 2017, după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 26 iulie 2017,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 26 iulie 2017,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin intermediul prezentei acțiuni, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, prin adoptarea unui regim derogatoriu care permite capturarea vie a șapte specii de cinteze sălbatice (cinteza Fringilla coelebs, câneparul Carduelis cannabina, sticletele Carduelis carduelis, florintele Carduelis chloris, botgrosul Coccothraustes coccothraustes, cănărașul Serinus serinus și scatiul Carduelis spinus), Republica Malta nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 5 literele (a) și (e) și ale articolului 8 alineatul (1) coroborat cu litera (a) din anexa IV la Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 2010, L 20, p. 7) coroborate cu articolul 9 alineatul (1) din această directivă.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
2 Articolul 2 din Directiva 2009/147 prevede:
„Statele membre iau măsurile necesare pentru a menține populația speciilor menționate la articolul 1 la un nivel care să îndeplinească condițiile ecologice, științifice și culturale, ținând seama în același timp de condițiile economice și de recreere sau pentru a adapta populația acestor specii la nivelul respectiv.”
3 Articolul 5 literele (a) și (e) din această directivă are următorul cuprins:
„Fără a se aduce atingere articolelor 7 și 9, statele membre iau măsurile impuse pentru a stabili un sistem de protecție pentru toate speciile de păsări menționate la articolul 1, interzicând în special următoarele:
(a) omorârea sau capturarea deliberată a speciilor respective, indiferent de metoda utilizată;
[…]
(e) ținerea în captivitate a păsărilor din specii a căror vânare și capturare este interzisă.”
4 Articolul 7 alineatele (1) și (4) din directiva menționată prevede:
„(1) Datorită efectivului populației, a distribuției geografice și a ratei de reproducere pe întreg teritoriul Comunității, speciile menționate în anexa II pot face obiectul vânătorii în cadrul legislației naționale. Statele membre se asigură că vânarea acestor specii nu aduce atingere eforturilor de conservare în aria lor de răspândire.
[…]
(4) Statele membre se asigură că practicarea vânătorii, inclusiv a vânătorii cu șoimi, desfășurată conform măsurilor de drept intern în vigoare, respectă principiile de utilizare rațională și de control echilibrat ecologic al speciilor de păsări respective și că această practică este compatibilă cu măsurile ce decurg din articolul 2, cu privire la populațiile acestor specii, în special ale speciilor migratoare.
Statele membre se asigură în special că speciile cărora li se aplică legislația privind vânătoarea nu sunt vânate în perioada de maturizare, nici în diferitele etape de reproducere și de dependență.
În cazul speciilor migratoare, statele membre se asigură în special că speciile cărora li se aplică reglementările asupra vânătorii nu sunt vânate în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre locurile de cuibărire.
[…]”
5 Cele șapte specii de cinteze sălbatice menționate la punctul 1 din prezenta hotărâre nu figurează în anexa II la Directiva 2009/147.
6 Potrivit articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2009/147:
„În privința vânării, a capturării sau a omorârii păsărilor care intră sub incidența prezentei directive, statele membre interzic utilizarea oricăror mijloace, sisteme sau metode folosite pentru capturarea sau omorârea pe scară largă sau neselectivă a păsărilor sau care pot produce dispariția pe plan local a unei specii, în special a uneia dintre speciile menționate în anexa IV litera (a).”
7 Litera (a) a patra liniuță din anexa IV la această directivă menționează mijloacele următoare:
„– Plase, capcane, momeli otrăvite sau tranchilizante.”
8 Articolul 9 alineatele (1) și (2) din directiva menționată prevede:
„(1) Statele membre pot aplica derogări de la prevederile articolelor 5-8, în cazul în care nu există altă soluție satisfăcătoare, din următoarele motive:
[…]
(c) pentru a permite, în condiții strict controlate și pe bază selectivă, capturarea, păstrarea sau alte utilizări judicioase ale anumitor păsări în număr mic.
(2) Derogările menționate la alineatul (1) trebuie să specifice următoarele:
(a) speciile care fac obiectul derogărilor;
(b) mijloacele, sistemele sau metodele autorizate pentru capturare sau sacrificare;
(c) condițiile de risc și circumstanțele de timp și spațiu sub rezerva cărora pot fi acordate astfel de derogări;
(d) autoritatea împuternicită să declare că sunt îndeplinite condițiile impuse și să decidă mijloacele, sistemele sau metodele care pot fi utilizate, în ce limite și de către cine;
(e) controalele care trebuie efectuate.
[…]”
Dreptul maltez
Normele privind conservarea păsărilor sălbatice
9 Legal Notice 79 (actul juridic 79) din 29 martie 2006 conține Normele privind conservarea păsărilor sălbatice și constituie principalul act juridic de transpunere a Directivei 2009/147 în dreptul maltez (denumite în continuare „Normele privind conservarea păsărilor sălbatice”).
10 În special, norma 9 din Normele privind conservarea păsărilor sălbatice transpune în esență articolul 9 din Directiva 2009/147 și stabilește condițiile care trebuie să stea la baza examinării derogărilor. Această normă 9 organizează și o procedură decizională precisă care trebuie urmată în cursul examinării unei asemenea derogări, această procedură incluzând o examinare obligatorie din partea Comitetului ornitologic maltez (denumit în continuare „Comitetul ornitologic”).
11 Norma 10 din Normele privind conservarea păsărilor sălbatice prevede rolul Comitetului ornitologic. Acest rol constă în special, potrivit normei 10 alineatul 6 litera (c), în „a face recomandări ministrului cu privire la autorizarea de derogări de la dispozițiile normelor 4, 5, 6, 7, 18 și 21” și în „a se asigura la intervale periodice că rămân îndeplinite condițiile care reglementează acordarea unei astfel de autorizații sau a unor astfel de autorizații”. A patra condiție a aceluiași alineat stabilește, printre altele, cu precizie competența ministrului mediului, dezvoltării durabile și schimbărilor climatice (denumit în continuare „ministrul”), cu ocazia examinării recomandărilor Comitetului ornitologic, de a se pronunța cu privire la autorizarea derogărilor, precum și obligația care îi revine de a preciza în scris motivele deciziei sale în caz de divergență importantă între recomandările Comitetului ornitologic și decizia sa.
12 Norma 27 din Normele privind conservarea păsărilor sălbatice reglementează modalitatea în care trebuie tratată încălcarea respectivelor norme și prevede un ansamblu de sancțiuni care, în cazul unor încălcări săvârșite în cadrul derogărilor, merg de la o amendă minimă de 500 de euro însoțită de retragerea imediată a licenței speciale până la o amendă de 15 000 de euro însoțită de o pedeapsă cu închisoarea de doi ani, de retragerea pe viață a tuturor licențelor acordate în cadrul acestor norme și de confiscarea corpului delict.
Normele‑cadru
13 Legal Notice 253 (actul juridic 253) din 15 iulie 2014 cuprinde un cadru care permite o derogare privind deschiderea sezonului de toamnă pentru capturarea cintezelor vii (în continuare „Normele‑cadru”).
14 Norma 3 din Normele‑cadru prevede:
„Cintezele nu pot fi capturate prin utilizarea plaselor tradiționale cunoscute sub denumirea de «clap‑nets» în scopul păstrării lor în captivitate, inclusiv pentru a fi utilizate în cadrul târgurilor și al expozițiilor, pentru reproducere și/sau pentru folosirea acestora ca momeală vie, decât în conformitate cu dispozițiile prezentelor norme: […]”
15 Această normă 3 definește anumite criterii privind plasele de tip „clap‑nets”, inelarea păsărilor capturate și dimensiunea minimă a ochiului de plasă.
16 Norma 4 din Normele‑cadru prevede:
„[…] durata sezonului de toamnă pentru capturarea cintezelor vii este de maximum șaptezeci și trei (73) de zile, din luna octombrie până în luna decembrie a aceluiași an, pentru care ministrul poate decide să deschidă un sezon de toamnă pentru capturarea cintezelor vii prin intermediul unui anunț în Gazette,
cu condiția ca, atunci când deschide sezonul de toamnă pentru capturarea cintezelor vii, ministrul să verifice că nu există «altă soluție satisfăcătoare» în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2009/147 […] și să ia în considerare menținerea populației speciilor în cauză la un nivel satisfăcător, precum și să țină cont de pragurile maxime stabilite în anexa II,
cu condiția suplimentară ca, atunci când stabilește durata sezonului de toamnă pentru capturarea cintezelor vii, ministrul să stabilească limita sezonieră globală pentru fiecare dintre speciile de cinteze, precum și limita sezonieră individuală pentru fiecare licență și să decidă de asemenea dacă stabilește o limită zilnică individuală pentru fiecare licență acordată pentru respectivul sezon de toamnă pentru capturarea cintezelor vii.”
17 Norma 8 din Normele‑cadru privește măsurile de monitorizare în cursul unui sezon deschis pentru capturarea cintezelor vii. Acesta prevede realizarea de controale la fața locului de către poliție și punerea la dispoziție a unui număr minim de 7 agenți aflați în serviciu pentru fiecare 1 000 de licențe.
18 Normele‑cadru cuprind o anexă I care stabilește lista celor șapte specii de cinteze în cauză.
19 Anexa II la Normele‑cadru are următorul cuprins:
„La stabilirea numărului total de cinteze care pot fi capturate vii în timpul sezonului de toamnă de capturare vie, ministrul stabilește limita globală de capturare într‑un procent mai mic de 1 % din mortalitatea anuală totală a populației de referință din fiecare specie de pe teritoriul Uniunii Europene, pe baza celor mai recente date științifice disponibile rezultate în urma recuperării inelelor,
cu condiția ca limita maximă aplicabilă în cadrul derogării aferente sezonului de toamnă pentru capturarea cintezelor vii să nu depășească, în orice caz, următoarele cifre:
LIMITE DE CAPTURARE NAȚIONALE PE SPECIE
Cânepar 12 000
Sticlete 800
Florinte 4 500
Scatiu 2 350
Botgros 500
Cinteză 5 000
Cănăraș 2 350
Aceste cifre maxime sunt revizuite și actualizate de către ministru, printr‑un act publicat în Gazette, luându‑se în considerare starea de conservare a celor șapte specii în cauză și menținerea populației speciilor la un nivel satisfăcător.”
Declarația din 2014
20 Legal Notice 250 (actul juridic 250) din 15 iulie 2014 referitor la Normele privind conservarea păsărilor sălbatice, incluzând o declarație cu privire la o derogare pentru sezonul 2014, care permite capturarea de toamnă a cintezelor vii (denumită în continuare „declarația din 2014”), prevede la norma 3:
„[…] perioada de capturare a cintezelor vii pentru anul 2014, denumită în continuare «sezonul de toamnă de capturare vie», va avea loc între datele următoare:
– capturarea de cânepari, sticleți, florinți, scatii, botgroși, cinteze și cănărași vii va avea loc între 20 octombrie 2014, inclusiv, și 31 decembrie 2014, inclusiv.”
21 Potrivit normei 5 alineatul (1) din declarația din 2014, limitele de capturare sezonieră globală pentru sezonul de toamnă de capturare vie corespund celor care figurează în anexa II la Normele‑cadru.
22 Potrivit normei 5 alineatul (2) din declarația din 2014, limita de capturare pentru sezonul de capturare vie este stabilită la zece cinteze pentru fiecare licență de capturare în sezonul de toamnă sau la orice număr inferior acestuia pentru cintezele care au fost capturate înainte de închiderea sezonului.
Declarația din 2015
23 Norma 3 din Legal Notice 330 (actul juridic 330) din 16 octombrie 2015 referitor la Normele privind conservarea păsărilor sălbatice, incluzând o declarație cu privire la o derogare pentru sezonul 2015, care permite capturarea de toamnă a cintezelor vii (denumită în continuare „declarația din 2015”), este, pentru anul 2015, identică cu norma 3 din declarația din 2014.
24 Norma 5 alineatele (1) și (2) din declarația din 2015 este, mutatis mutandis, aceeași ca norma 5 alineatele (1) și (2) din declarația din 2014.
Istoricul litigiului și procedura precontencioasă
25 Întrucât Republica Malta a adoptat, în cursul anului 2014, Normele‑cadru și declarația din 2014, autorizând capturarea a șapte specii de cinteze, Comisia, la 17 octombrie 2014, a adresat Republicii Malta o scrisoare de punere în întârziere, arătând că regimul derogatoriu al acestui stat membru nu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 9 din Directiva 2009/147. În opinia Comisiei, acest stat membru nu demonstrase lipsa unei alte soluții satisfăcătoare și nu se conformase condițiilor referitoare la utilizarea judicioasă, la numărul mic și la controlul strict prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din această directivă.
26 Republica Malta, prin scrisoarea din 14 noiembrie 2014, a răspuns la scrisoarea de punere în întârziere, susținând că regimul său derogatoriu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 9 din Directiva 2009/147.
27 Întrucât a considerat nesatisfăcător răspunsul oferit de Republica Malta, Comisia i‑a adresat un aviz motivat la 28 mai 2015.
28 Republica Malta a răspuns prin scrisoarea din 28 iulie 2015, reiterând poziția pe care o exprimase deja în scrisoarea din 14 noiembrie 2014.
29 După examinarea răspunsului Republicii Malta și a informațiilor suplimentare, Comisia, apreciind că neîndeplinirea invocată a obligațiilor acestui stat membru nu a fost înlăturată, a decis să introducă prezenta acțiune.
Cu privire la acțiune
30 Comisia susține că regimul derogatoriu adoptat de Republica Malta, care permite capturarea a șapte specii de cinteze, încalcă dispozițiile articolului 5 literele (a) și (e) și ale articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2009/147 coroborate cu litera (a) din anexa IV la această directivă și nu îndeplinește condițiile care să justifice aplicarea derogării prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din directiva menționată.
31 În ceea ce privește aceste condiții, Comisia susține, în primul rând, că Republica Malta nu reușește să demonstreze lipsa unei alte soluții satisfăcătoare, astfel cum impune această dispoziție. În al doilea rând, acest stat membru nu ar prezenta o motivare privind lipsa unei alte soluții satisfăcătoare, pentru a‑și justifica regimul derogatoriu. În al treilea rând, Republica Malta nu ar fi dovedit că activitatea autorizată constituie o „utilizare judicioasă” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147. În al patrulea rând, Republica Malta nu ar reuși să demonstreze că respectă condiția prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din această directivă, potrivit căreia derogarea în cauză nu ar putea să privească decât un număr mic de păsări. În sfârșit, statul membru pârât nu ar fi stabilit că autorizația se acordă în „condiții strict controlate”, astfel cum ar impune totuși articolul 9 alineatul (1) litera (c) din directiva menționată.
Cu privire la pretinsa nemotivare, în sistemul derogatoriu maltez, cu referire la inexistența unei alte soluții satisfăcătoare în sensul articolului 9 din Directiva 2009/147, precum și cu privire la pretinsa nedemonstrare a inexistenței unei alte soluții satisfăcătoare în sensul alineatului (1) al aceluiași articol
Argumentele părților
32 Pe de o parte, Comisia susține că regimul derogatoriu maltez este prea general și nu conține nicio motivare clară și suficientă privind lipsa unei alte soluții satisfăcătoare.
33 Norma 4 din Normele‑cadru ar prevedea numai că, la deschiderea sezonului de toamnă pentru capturarea cintezelor vii, ministrul verifică faptul că nu există „altă soluție satisfăcătoare” în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2009/147. Normele‑cadru nu ar face nicio trimitere la creșterea în captivitate și nu ar constrânge în mod specific ministrul să evalueze dacă creșterea în captivitate constituie altă soluție satisfăcătoare înainte de a autoriza capturarea cintezelor pentru un anumit sezon.
34 În plus, declarațiile din 2014 și din 2015, autorizând capturarea cintezelor în sezoanele de toamnă din 2014 și din 2015, nu ar fi conforme cu condiția vagă pusă de norma 4 din Normele‑cadru, întrucât acestea nu ar cuprinde nicio decizie privind lipsa unei alte soluții satisfăcătoare, nici măcar motivațiile care l‑au determinat pe ministru să nu ia în considerare creșterea în captivitate ca alternativă satisfăcătoare atunci când a autorizat aceste două sezoane de capturare.
35 În sfârșit, deliberările și recomandările Comitetului ornitologic nu ar îndeplini cerința unei motivări clare și suficiente. Pe de o parte, procesele verbale ale reuniunilor Comitetului ornitologic citate de Republica Malta nu ar indica nicio evaluare aprofundată a unor soluții alternative și, pe de altă parte, nici înseși declarațiile din 2014 și din 2015 nu ar include o evaluare sau o concluzie cu privire la lipsa altor soluții satisfăcătoare.
36 Pe de altă parte, Comisia arată că, potrivit normei 3 din Normele‑cadru, problema concretă sau situația specifică pe care autoritățile malteze încearcă să o rezolve este autorizarea capturării cintezelor exclusiv în scopul păstrării în captivitate a acestora, inclusiv pentru a fi utilizate în cadrul târgurilor și al expozițiilor, pentru reproducere și/sau pentru folosirea acestora ca momeală vie.
37 Or, capturarea cintezelor sălbatice, care ar fi contrară articolelor 5 și 8 din Directiva 2009/147, nu ar fi necesară pentru păstrarea cintezelor în captivitate, creșterea în captivitate constituind o soluție satisfăcătoare în acest scop.
38 În plus, Republica Malta nu ar fi dovedit că creșterea în captivitate nu este o soluție alternativă satisfăcătoare la capturare. Astfel, numeroase rapoarte și studii menționate de acest stat membru ar confirma că creșterea în captivitate este realizabilă din punct de vedere tehnic și științific pentru cele șapte specii în cauză. Prin urmare, faptul că această alternativă constrânge crescătorii de păsări maltezi să își schimbe comportamentul, în sensul că, în locul păstrării în captivitate a păsărilor sălbatice pe care le‑au capturat, aceștia vor trebui să păstreze în captivitate păsările crescute în captivitate, nu ar împiedica considerarea acesteia drept o soluție satisfăcătoare.
39 Întrucât Republica Malta susține că regimul său derogatoriu nu urmărește numai să obțină cinteze pentru păstrarea în captivitate a acestora, ci și să permită persoanelor care practică capturarea vie să își exercite în legalitate activitatea de captură și de păstrare, în temeiul unei tradiții naționale, Comisia subliniază că, în măsura în care acest argument ar fi acceptat, ar lipsi de conținut criteriul lipsei unei alte soluții satisfăcătoare prevăzut la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2009/147. Astfel, extinzând în mod exagerat domeniul de aplicare al dispoziției privind derogarea vizată la această dispoziție, s‑ar aduce atingere sistemului de conservare instituit prin această directivă. Consecința ar fi că nu ar putea exista nicio altă soluție satisfăcătoare, deoarece niciuna nu ar putea egala capturarea păsărilor sălbatice.
40 Republica Malta obiectează, pe de o parte, că deciziile de a autoriza o derogare privind capturarea cintezelor vii pentru anii 2014 și 2015 au fost adoptate numai după ce Comitetul ornitologic a dedicat numeroase ședințe dezbaterii acestor motive, condiții și cerințe, bazându‑se pe rapoartele tehnice, juridice și științifice detaliate care i‑au fost prezentate. Sprijinindu‑se pe aceste elemente, Comitetul ornitologic ar fi recomandat aplicarea unei derogări în cele două cazuri, nu fără a se fi asigurat în prealabil că au fost îndeplinite toate condițiile articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147.
41 Contrar susținerilor Comisiei, nu ar fi fost necesar ca declarațiile din 2014 și din 2015 să conțină o decizie privind lipsa unei alte soluții satisfăcătoare, în măsura în care ar fi fost realizate evaluări detaliate de către Comitetul ornitologic, în conformitate cu cerințele normelor 9 și 10 din Normele privind conservarea păsărilor sălbatice, înaintea deciziei ministrului de a publica declarațiile menționate.
42 În ceea ce privește critica formulată de Comisie cu privire la caracterul inadecvat al recomandărilor Comitetului ornitologic, Republica Malta susține că procesul‑verbal al reuniunilor Comitetului ornitologic cuprinde doar o sinteză a discuției care a avut loc cu privire la toate aspectele derogării în cauză, inclusiv privind motivele acesteia din urmă și o evaluare a soluțiilor preconizate. Examinarea aprofundată propriu‑zisă, împreună cu motivele, ar fi expusă pe larg în memorandumul tehnic privind derogarea preconizată pentru capturarea vie a șapte specii de cinteze, din luna aprilie 2014, emis de Wild Bird Regulation Unit (unitatea de reglementare a păsărilor sălbatice), aflat în subordinea Ministerului Dezvoltării Durabile, Mediului și Schimbărilor Climatice (denumit în continuare „memorandumul tehnic al WBRU”). Ansamblul regimului derogatoriu adoptat de Republica Malta ar constitui un mecanism complet și solid care respectă cerințele prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147.
43 Pe de altă parte, Republica Malta răspunde că Comisia se înșală asupra obiectivului urmărit de Normele‑cadru. Faptul că cele șapte specii de cinteze sunt capturate în vederea păstrării lor în captivitate în scop recreativ nu ar exclude posibilitatea ca activitatea de capturare să poată constitui și un obiectiv în sine. Atât capturarea, cât și păstrarea în captivitate ulterioară ar face parte integrantă din tradiția pe care autoritățile malteze se străduiesc să o protejeze în cadrul strict al articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147. Un program de creștere în captivitate ar furniza doar o soluție parțială pentru una dintre aceste activități, și anume cea a păstrării în captivitate a exemplarelor de către crescătorii de păsări pentru care capturarea acestor exemplare nu prezintă neapărat interes.
44 Înainte de adoptarea deciziei de aplicare a derogării în cauză privind capturarea cintezelor vii, Republica Malta ar fi evaluat cu atenție toate soluțiile alternative potențiale care au fost puse în aplicare între 2004 și 2014. Ca urmare a acestei evaluări, autoritățile malteze ar fi concluzionat că, având în vedere contextul sociocultural unic și configurația biogeografică a insulelor malteze, precum și experiența practică dobândită în ceea ce privește punerea în practică a tuturor celorlalte activități de substituție potențiale – printre care figurează în special programul de inelare și de eliberare în natură sau posibilitatea de a captura alte specii decât cintezele –, niciuna dintre ipotezele evaluate, cu excepția unei derogări limitate, strict controlate și monitorizate pentru cinteze, nu ar putea constitui o alternativă satisfăcătoare la practica veche, tradițională și recreativă a capturării vii a șapte specii de cinteze și a păstrării acestora în captivitate.
45 Republica Malta arată că, în cazul în care, astfel cum susține Comisia, capturarea ca „scop în sine” a păsărilor protejate care nu figurează în anexa II a Directivei 2009/147, precum cintezele în cauză, nu ar putea reprezenta o utilizare judicioasă în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din această directivă, nicio derogare care ar urmări menținerea activităților recreative tradiționale nu ar putea fi permisă în statele membre ale Uniunii prin aplicarea acestei dispoziții. O interpretare atât de restrictivă ar fi eronată atât din perspectiva dreptului, cât și din perspectiva faptelor. În plus, aceasta nu ar fi în niciun mod susținută de jurisprudența constantă a Curții privind articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147.
46 Potrivit Republicii Malta, chiar dacă protecția activităților tradiționale nu reprezintă principalul obiectiv urmărit de directiva menționată, aceasta din urmă nici nu exclude posibilitatea ca anumite activități tradiționale de vânătoare sau de capturare să poată fi menținute într‑o modalitate care să îndeplinească condițiile stricte stabilite la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din aceasta. De altfel, Comisia ar fi admis ea însăși că o derogare întemeiată pe tradiție și care permite capturarea și păstrarea în captivitate a anumitor specii de păsări nu intră neapărat în conflict cu dispozițiile Directivei 2009/147.
Aprecierea Curții
47 Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții, pentru a permite autorităților competente să nu recurgă la derogările prevăzute la articolul 9 din Directiva 2009/147 decât într‑o modalitate conformă cu dreptul Uniunii, cadrul legislativ și administrativ național trebuie conceput astfel încât punerea în aplicare a dispozițiilor derogatorii prevăzute în acesta să răspundă principiului securității juridice. Prin urmare, reglementarea națională aplicabilă în materie trebuie să prevadă în mod clar și precis criteriile de derogare și să oblige autoritățile responsabile cu aplicarea acestora să țină seama de ele. Fiind vorba despre un regim de exceptare care trebuie să fie de strictă interpretare și să atribuie autorității care ia decizia sarcina probei existenței condițiilor cerute pentru fiecare derogare, statele membre sunt obligate să garanteze că orice intervenție care aduce atingere speciilor protejate nu este autorizată decât pe baza unor decizii care conțin o motivare precisă și adecvată care face referire la motivele, la condițiile și la cerințele prevăzute la articolul 9 alineatele (1) și (2) din această directivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2006, WWF Italia și alții, C‑60/05, EU:C:2006:378, punctele 33 și 34).
48 În ceea ce privește reglementarea malteză, trebuie să se constate că, contrar celor susținute în esență de Comisie, reglementarea națională aplicabilă în materie de conservare a păsărilor sălbatice prevede în mod clar și precis criteriile de derogare și obligă autoritățile responsabile cu aplicarea acestora să țină seama de ele. Într‑adevăr, astfel cum se arată la punctele 10 și 16 din prezenta hotărâre, norma 9 din Normele privind conservarea păsărilor sălbatice transpune în esență articolul 9 din Directiva 2009/147, în timp ce norma 4 din Normele‑cadru impune ministrului să verifice, la deschiderea sezonului de toamnă pentru capturarea cintezelor vii, că nu există altă soluție satisfăcătoare în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2009/147. Această constatare nu poate fi repusă în discuție de împrejurarea invocată de Comisie, potrivit căreia Normele‑cadru nu fac nicio trimitere la creșterea în captivitate și nu obligă în mod specific ministrul să evalueze dacă creșterea în captivitate constituie altă soluție satisfăcătoare înainte de a autoriza capturarea cintezelor pentru un anumit sezon.
49 În schimb, se impune constatarea că declarațiile din 2014 și din 2015 care permit capturarea cintezelor în sezoanele de toamnă din 2014 și din 2015 nu sunt conforme articolului 9 din Directiva 2009/147.
50 Astfel, aceste declarații nu conțin nicio mențiune referitoare la inexistența unei alte soluții satisfăcătoare. În plus și în orice caz, aceste declarații nu fac trimitere nici la rapoartele tehnice, juridice și științifice care, potrivit Republicii Malta, fuseseră prezentate Comitetului ornitologic, după cum nici la recomandările care se sprijină pe aceste elemente, care, potrivit acestui stat membru, fuseseră adresate de Comitetul ornitologic ministrului și care preconizau punerea în aplicare a derogării în cauză, ținând seama de faptul că toate condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147, printre care inexistența unei alte soluții satisfăcătoare, fuseseră considerate îndeplinite.
51 Astfel, declarațiile menționate nu reprezintă decizii care includ o motivare precisă și adecvată care să facă referire la condiția inexistenței unei alte soluții satisfăcătoare prevăzută la articolul 9 din Directiva 2009/147.
52 Prin urmare, motivul întemeiat pe nemotivare, în sistemul derogatoriu maltez, în ceea ce privește inexistența unei alte soluții satisfăcătoare, este întemeiată și, în consecință, trebuie admis.
53 Având în vedere constatarea precedentă, nu pare necesar în speță să se examineze motivul referitor la pretinsa nedemonstrare a inexistenței unei alte soluții satisfăcătoare în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2009/147.
Cu privire la pretinsa nerespectare a condiției prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147, potrivit căreia derogarea prevăzută la această dispoziție nu poate să privească decât un număr mic
Argumentele părților
54 Comisia consideră că modul de calcul al „numărului mic” practicat de WBRU în memorandumul tehnic al acesteia, pe care se bazează limitele de capturare prevăzute de regimul derogatoriu maltez, nu este susținut de dovezi științifice solide.
55 În primul rând, WBRU nu ar fi identificat populațiile sursă pertinente cu ajutorul unui sistem fiabil de monitorizare. Astfel, Republica Malta s‑ar fi sprijinit pe un singur studiu, și anume studiul Raine din 2007, care s‑ar baza pe un eșantion foarte limitat de păsări. În ceea ce privește botgrosul, în Malta nu ar fi existat nicio recuperare a inelelor pentru această specie, în privința căreia WBRU s‑ar fi bazat pe recuperările inelelor efectuate în Italia. Totuși, WBRU nu ar fi explicat de ce considera această populație un substitut adecvat.
56 În al doilea rând, Republica Malta ar avea tendința să includă populații reproducătoare foarte numeroase în „populația sa de referință”, bazându‑se pe un număr mic de recuperări de inele în Malta, chiar dacă majoritatea respectivelor populații reproducătoare nu ar trece prin Malta în cursul migrației lor. Astfel, Republica Malta ar ține seama de importanta populație reproducătoare de cinteze din Polonia în „populațiile sale de referință”. Totuși, ornitologi eminenți ar fi subliniat că cintezele care se reproduc în Polonia trec, în cursul migrației lor, prin estul Țărilor de Jos, prin Germania și prin Elveția, pentru a ierna în principal în sud‑vestul Franței și în vestul Peninsulei Iberice. Chiar dacă s‑ar părea că anumite păsări migrează trecând prin Malta, nu ar părea corect din punct de vedere științific să se includă în întregime populația reproducătoare poloneză, compusă din 5 până la 10 milioane de păsări, în „populația de referință” pentru calcularea numărului mic.
57 În al treilea rând, selectarea populațiilor sursă efectuată de Republica Malta nu ar fi conformă metodologiei declarate. Acest stat membru ar pretinde în mod eronat că a ținut seama numai de populații sursă care provin din țări ale căror populații sunt stabile sau în creștere. Or, date recente ale European Bird Census Council ar arăta o scădere a populațiilor speciilor în cauză, după caz, în Germania, în Italia, în Austria, în Polonia, în Slovenia și în Regatul Unit.
58 În sfârșit, în ceea ce privește rata mortalității, memorandumul tehnic al WBRU nu ar explica suficient modul în care sunt obținute estimările referitoare la rata mortalității. Cifrele prezentate de WBRU nu ar corespunde cifrelor indicate în studiile de referință sau nu ar fi confirmate de nicio sursă științifică.
59 Republica Malta răspunde că studiul Raine, care a fost desfășurat sub egida și pentru BirdLife Malta în cursul anului 2007, reprezintă încă, în ziua de azi, cel mai recent studiu disponibil. Poziția Comisiei, potrivit căreia studiul Raine nu ar îndeplini criteriile de rigoare și de fiabilitate necesare pentru monitorizarea păsărilor, ar fi surprinzătoare, din moment ce această instituție se bazează ea însăși pe același studiu pentru a susține diverse argumente de fapt.
60 Critica formulată de Comisie în privința analizei efectuate de Republica Malta cu privire la starea de conservare a celor șapte specii de cinteze s‑ar baza pe declarații anterioare formulate în avizul motivat, care ar conține mai multe afirmații eronate din perspectiva faptelor. În luna aprilie 2015, autoritățile malteze ar fi realizat o evaluare actualizată a stării de conservare a speciilor, ținând seama de toate actualizările științifice recente care ar contrazice susținerile Comisiei.
61 În ceea ce privește ratele mortalității celor șapte specii în cauză, Republica Malta susține că acestea au fost interpretate corect de WBRU în memorandumul său tehnic, din moment ce WBRU se baza pe surse științifice de prim rang. Dacă, pentru aceeași specie, sursele științifice indicau rate diferite ale mortalității, autoritățile malteze ar fi reținut valoarea cea mai scăzută, în conformitate cu ghidul Comisiei privind vânătoarea durabilă.
Aprecierea Curții
62 Trebuie amintit că, în exercitarea atribuțiilor ce le revin cu privire la acordarea de derogări, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2009/147, autoritățile statelor membre trebuie să țină seama de numeroase elemente de apreciere privind date de natură geografică, climatică, de mediu și biologică, precum și în special privind situația referitoare la reproducerea și la mortalitatea anuală totală din cauze naturale ale speciilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2006, WWF Italia și alții, C‑60/05, EU:C:2006:378, punctul 25).
63 În ceea ce privește aceste elemente de apreciere, trebuie să se considere, în stadiul actual al cunoștințelor științifice, ca reprezentând un „număr mic” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147 o prelevare mai mică de 1 % din mortalitatea anuală totală a populației în cauză (valoare medie) pentru speciile care nu pot fi vânate și o prelevare de circa 1 % pentru speciile care pot face obiectul vânătorii, prin „populație în cauză” înțelegându‑se, în ceea ce privește speciile migratoare, populația regiunilor care furnizează principalele contingente care frecventează regiunea în care se exercită derogarea în cursul perioadei de aplicare a acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 noiembrie 2010, Comisia/Italia, C‑164/09, nepublicată, EU:C:2010:672, punctul 35).
64 În acest sens, Curtea a subliniat că aceste elemente cantitative se bazează pe lucrările Comitetului ORNIS pentru adaptarea la progresul tehnic și științific a Directivei 2009/147, instituit în conformitate cu articolul 16 din aceasta și compus din reprezentanți ai statelor membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2006, WWF Italia și alții, C‑60/05, EU:C:2006:378, punctul 26).
65 Potrivit jurisprudenței Curții, deși este adevărat că procentajele menționate mai sus nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, acestea pot totuși constitui, datorită autorității științifice de care beneficiază lucrările Comitetului ORNIS și absenței oricăror dovezi științifice contrare, o bază de referință pentru a aprecia dacă o derogare acordată în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147 este conformă cu această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2006, WWF Italia și alții, C‑60/05, EU:C:2006:378, punctul 27).
66 Condiția „numărului mic” nu poate fi îndeplinită dacă activitatea de prelevare de păsări autorizată cu titlu derogatoriu nu garantează menținerea populației speciilor în cauză la un nivel satisfăcător (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 octombrie 2003, Ligue pour la protection des oiseaux și alții, C‑182/02, EU:C:2003:558, punctul 17).
67 În această privință, trebuie arătat că, în ceea ce privește sticletele și cinteza, „populația în cauză”, numită și „populație de referință”, nu poate fi determinată în raport cu singurul studiu disponibil în materie în cadrul prezentei cauze, și anume studiul Raine din 2007, potrivit căruia eșantionul de inele recuperate pentru aceste două specii este prea limitat pentru a oferi indicații concludente cu privire la regiunile care furnizează principalele contingente de păsări care frecventează regiunea în care este aplicată derogarea în cauză. În aceste condiții și în lipsa oricărei alte dovezi relevante, se impune constatarea că Republica Malta nu a demonstrat că limitele de capturare, stabilite la 800 de exemplare pentru sticlete și la 5 000 de exemplare pentru cinteză, corespund unui „număr mic” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147.
68 Același lucru este valabil și pentru botgros, pentru care, pe de o parte, nicio recuperare de inel nu a fost înregistrată în Malta și, pe de altă parte, autoritățile malteze s‑au bazat pe recuperările de inele efectuate în Italia, fără să susțină cu vreo dovadă științifică punctul de vedere potrivit căruia un asemenea eșantion ar putea reprezenta un „substitut” adecvat.
69 În ceea ce privește celelalte 4 specii de cinteze vizate de derogarea în cauză, trebuie constatat că, deși limitele de capturare autorizate pentru acestea prin măsurile derogatorii malteze se situează destul de clar sub plafonul de 1 % din mortalitatea anuală totală a populațiilor în cauză, astfel cum sunt identificate prin studiul Raine din 2007, dimensiunea redusă a eșantionului de păsări inelate și eliberate în natură, și anume 112 exemplare, pe care se bazează acest studiu este de natură să genereze îndoieli cu privire la exactitatea identificării acestor populații, cu atât mai mult dacă studiul respectiv este comparat cu numărul important de păsări declarate capturate în Malta în sezonul de toamnă din 2014, care se ridică la 7 222 de cinteze. Prin urmare, pentru cânepar, pentru florinte, pentru scatiu și pentru cănăraș, nu poate exista o certitudine științifică cu privire la regiunile reținute în studiul respectiv ca regiuni de origine ale populațiilor care furnizează principalele contingente care frecventează regiunea în care se exercită derogarea în cauză în cursul perioadei de aplicare a acesteia.
70 În plus, din dosar reiese că numai după adoptarea regimului derogatoriu de către Republica Malta, în luna iulie 2014, a fost efectuat un studiu al fluxului migrator al celor șapte specii de cinteze în cauză în insulele malteze, în cursul perioadei acoperite de derogarea în cauză.
71 De altfel, chiar studiul Raine din 2007 arată că, în Malta, capturarea este atât de intensivă încât doar câțiva indivizi din fiecare specie comună de cinteze se reproduc în mod obișnuit pe insulă, în timp ce aceste specii se reproduc într‑un număr ridicat în alte regiuni mediteraneene. Potrivit acestui studiu, populațiile reproducătoare din Malta, în special cele de cănărași, de florinți și de cânepari nu includ decât cel mult una până la cinci perechi.
72 În sfârșit, deși Republica Malta a susținut că a luat în considerare doar populații de referință care provin din țări ale căror populații sunt stabile sau în creștere, trebuie să se constate că selecția acestor populații, astfel cum a fost efectuată de acest stat membru, nu a fost întotdeauna conformă metodologiei declarate.
73 În acest sens, în ceea ce privește câneparul, trebuie arătat că, astfel cum reiese din memorandumul tehnic al WBRU privind starea de conservare a celor șapte specii de cinteze în cauză din luna mai 2015, care a fost depus de Republica Malta la dosarul prezentei cauze, autoritățile malteze au luat în considerare, în vederea sezonului de toamnă de capturare din 2015, și populații de referință în declin sau a căror stare de conservare nu era cunoscută. Același lucru este valabil și pentru florinte, pentru cănăraș și pentru scatiu.
74 Din ansamblul considerațiilor care precedă reiese că Republica Malta nu a prezentat probe suficiente potrivit cărora regimul său derogatoriu pentru capturarea celor șapte specii de cinteze în cauză ar permite garantarea menținerii populațiilor acestor specii la un nivel satisfăcător.
75 Prin urmare, ținând seama de jurisprudența amintită la punctul 66 din prezenta hotărâre, se impune constatarea că în speță nu este îndeplinită condiția „numărului mic”.
76 Prin urmare, este necesar să se admită motivul întemeiat pe nerespectarea condiției prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147, potrivit căreia derogarea autorizată nu poate să privească decât un „număr mic”.
Cu privire la pretinsa lipsă a dovezii că derogarea autorizată constituie o „utilizare judicioasă” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147
Argumentele părților
77 Comisia susține, mai întâi, că capturarea de exemplare de specii care nu sunt menționate în anexa II la Directiva 2009/147 ca scop în sine nu poate constitui o utilizare judicioasă în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din această directivă.
78 Ulterior, din moment ce Republica Malta nu și‑ar fi demonstrat capacitatea de a garanta menținerea populației celor șapte specii de cinteze în cauză la un nivel satisfăcător, prelevările de păsări nu ar putea, în orice caz, să fie considerate judicioase.
79 În sfârșit, Comisia susține de asemenea că regimul derogatoriu maltez este disproporționat, având în vedere în special autorizarea metodei de capturare prin intermediul „clap‑nets”. În măsura în care astfel de plase ar fi considerate, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2009/147 coroborat cu litera (a) din anexa IV la această directivă, o metodă neselectivă, o derogare care implică utilizarea acestora nu ar putea fi considerată proporțională.
80 Republica Malta răspunde că atât capturarea, cât și păstrarea în captivitate reprezintă o utilizare judicioasă în sensul articolului 9 din Directiva 2009/147.
81 Aceasta susține, în plus, că metoda de capturare prin intermediul „clap‑nets” autorizată prin regimul derogatoriu pe care l‑a adoptat în ceea ce privește capturarea cintezelor vii permite să se efectueze capturi selective în măsura în care aceste plase sunt acționate manual de persoane care sunt formate în domeniul capturării vii și dispun de o licență în acest sens.
Aprecierea Curții
82 Din jurisprudența Curții rezultă că, atunci când nu este îndeplinită condiția potrivit căreia prelevarea de specii protejate nu trebuie să privească decât anumite păsări în număr mic, utilizarea păsărilor prin prelevare recreativă nu ar putea, în orice caz, să fie considerată judicioasă în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 octombrie 2003, Ligue pour la protection des oiseaux și alții, C‑182/02, EU:C:2003:558, punctul 17, și Hotărârea din 8 iunie 2006, WWF Italia și alții, C‑60/05, EU:C:2006:378, punctul 32).
83 Astfel cum s‑a constatat la punctul 75 din prezenta hotărâre, în speță nu este îndeplinită condiția „numărului mic”. Având în vedere jurisprudența amintită la punctul 82 din prezenta hotărâre, rezultă că utilizarea păsărilor în cauză prin prelevarea recreativă a acestora, în orice caz, nu ar putea fi considerată judicioasă.
84 În plus, în ceea ce privește motivul Comisiei întemeiat pe caracterul neselectiv al metodei de capturare prin intermediul plaselor, în discuție în prezenta cauză, autoritățile malteze au recunoscut, în memorandumul tehnic al WBRU, caracterul neselectiv al acestor plase din moment ce au admis existența unor „capturi accidentale” în pofida faptului că acestea sunt declanșate manual de persoana care se ocupă cu capturarea. De altfel, caracterul neselectiv al acestei metode de capturare este confirmat de studiul BirdLife Malta din luna iulie 2015.
85 În consecință, condiția prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147, potrivit căreia capturarea cintezelor vii nu poate fi autorizată decât dacă se face pe bază selectivă, nu este îndeplinită în speță. Prin urmare, în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru a putea deroga de la articolul 8 alineatul (1) din această directivă.
86 Astfel, trebuie admis motivul întemeiat pe lipsa dovezii că derogarea autorizată constituie o utilizare judicioasă în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147, precum și motivul întemeiat pe faptul că metoda de capturare în cauză nu este selectivă, cu încălcarea acestei dispoziții și a articolului 8 alineatul (1) din această directivă.
Cu privire la pretinsa lipsă a dovezii că derogarea este autorizată în condiții strict controlate în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147
Argumentele părților
87 Comisia susține că Republica Malta nu a dovedit că condițiile prevăzute de regimul său derogatoriu sunt aplicate în mod strict. Raportul referitor la sezonul de capturare 2014 prezentat de Republica Malta ar confirma de fapt că cei doi piloni ai sistemului de aplicare a regimului, autodeclararea prin SMS și controalele la fața locului realizate ocazional de agenți de poliție, prezintă deficiențe sistemice și nu permit un control eficace al condițiilor de derogare.
88 Pe de o parte, sistemul de înregistrare prin SMS s‑ar baza pe autodeclarare de către titularii de licență și, prin urmare, ar presupune un risc ridicat de abuz. Caracterul deosebit de îndoielnic al numărului de păsări a căror capturare a fost declarată prin intermediul sistemului SMS în cursul anului 2014 ar ilustra bine acest risc. Pe de altă parte, Republica Malta nu ar fi demonstrat că al doilea pilon al sistemului său de aplicare a regimului, controalele la fața locului, asigură o monitorizare suficient de strictă.
89 De altfel, mai multe rapoarte întocmite de organizații neguvernamentale cu privire la sezonul de capturare din 2014 ar fi ilustrat insuficiența acestei monitorizări. Aceste rapoarte ar indica o nerespectare generalizată a condițiilor derogării, de la utilizarea unor chemători ilegale sau folosirea abuzivă de inele „de unică folosință” până la capturarea unor specii care nu sunt acoperite de derogare, precum și o nerespectare a restricțiilor referitoare la perioadele și la stațiile de capturare autorizate, în special prin practicarea masivă a capturării în interiorul siturilor „Natura 2000”.
90 Republica Malta răspunde că a adoptat un regim de punere în aplicare și de monitorizare de o severitate fără precedent în cadrul Uniunii. Utilizarea unui sistem care impune semnalarea telefonică în timp real a capturilor ar fi permis colectarea și verificarea în timp real a capturilor tuturor titularilor individuali de licență și utilizarea limitelor individuale de capturare, precum și monitorizarea utilizării cotelor naționale. S‑ar fi impus tuturor titularilor de licență să fixeze pe fiecare pasăre capturată, imediat după capturare, inele marcate special și de unică folosință. Utilizarea inelelor ar fi controlată riguros prin verificări punctuale pe teren. La sfârșitul sezonului, inelele neutilizate ar trebui înapoiate autorităților.
91 În sfârșit, Republica Malta menționează că, în mod obișnuit, în cursul perioadei acoperite de derogare, autoritățile malteze au alocat zilnic peste 50 de agenți suplimentari, pentru a monitoriza respectarea condițiilor legale. 100 % din stațiile de capturare înregistrate ar fi făcut obiectul unei inspecții la un moment dat în perioada derogării. 23 % din totalul titularilor individuali de licență ar fi făcut obiectul unor verificări punctuale aprofundate.
Aprecierea Curții
92 În ceea ce privește în special prelevarea de păsări precum cea din speță, aceasta nu ar putea fi autorizată în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147 decât dacă, printre altele, este reglementată astfel încât să se desfășoare în condiții strict controlate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 octombrie 2003, Ligue pour la protection des oiseaux și alții, C‑182/02, EU:C:2003:558, punctul 15).
93 În această privință, trebuie arătat că nu se contestă că treizeci de titulari de licență au declarat atingerea limitei individuale de capturare sezonieră de zece cinteze în ultima zi a sezonului, zi în care studiul fluxului migrator al celor șapte specii de cinteze în cauză, amintit la punctul 70 din prezenta hotărâre, a înregistrat cele mai scăzute niveluri de migrație ale cintezelor din întregul sezon. În aceste împrejurări, corectitudinea acestor declarații nu pare să fie certă.
94 În contextul maltez, caracterizat de o densitate foarte mare a titularilor de licență, și anume peste 4 000, și a sistemelor de capturare înregistrate, și anume peste 6 400, pare insuficient ca doar 23 % dintre persoanele care se ocupă cu capturarea să fi făcut obiectul unor controale individuale.
95 De altfel, din studiul BirdLife Malta din luna iulie 2015 reiese că nerespectarea restricțiilor referitoare la perioadele și la stațiile de capturare autorizate, în special prin practicarea capturării în interiorul siturilor „Natura 2000”, a fost destul de frecventă în sezonul de capturare din toamna anului 2014.
96 Potrivit acestui studiu, pentru sezonul de capturare din toamna anului 2014 au fost livrate 41 591 de inele de unică folosință, fiind cunoscut că limita de capturare pentru ansamblul celor șapte specii de cinteze fusese stabilită la 26 850 de exemplare. Sistemul prevedea și impunea titularilor de licență să înapoieze inelele neutilizate. Or, la sfârșitul sezonului, 38 602 inele rămăseseră în posesia titularilor de licență, respectiv 11 752 peste limita de capturare de 26 850 de păsări și 31 380 peste cele 7 222 de cinteze a căror capturare fusese declarată în sezonul menționat.
97 Rezultă din cele ce precedă că Republica Malta nu a făcut dovada că derogarea în cauză este utilizată în condiții strict controlate în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147. Prin urmare, motivul întemeiat pe această lipsă a dovezii trebuie admis.
98 În consecință, trebuie constatat că, prin adoptarea regimului derogatoriu care permite capturarea vie a șapte specii de cinteze sălbatice (cinteză Fringilla coelebs, cânepar Carduelis cannabina, sticlete Carduelis carduelis, florinte Carduelis chloris, botgros Coccothraustes coccothraustes, cănăraș Serinus serinus și scatiu Carduelis spinus), Republica Malta nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 5 literele (a) și (e) și ale articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2009/147 coroborate cu articolul 9 alineatul (1) din această directivă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
99 În temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Malta la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții cu privire la partea esențială a motivelor sale, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște:
1) Prin adoptarea regimului derogatoriu care permite capturarea vie a șapte specii de cinteze sălbatice (cinteză Fringilla coelebs, cânepar Carduelis cannabina, sticlete Carduelis carduelis, florinte Carduelis chloris, botgros Coccothraustes coccothraustes, cănăraș Serinus serinus și scatiu Carduelis spinus), Republica Malta nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 5 literele (a) și (e) și ale articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice coroborate cu articolul 9 alineatul (1) din această directivă.
2) Obligă Republica Malta la plata cheltuielilor de judecată.
Semnături