HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea)
20 septembrie 2018(*)
„Trimitere preliminară – Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 – Uniune vamală și Tarif vamal comun – Clasificare tarifară – Nomenclatura combinată – Subpozițiile 8528 71 13 și 8528 71 90 – Aparat care e capabil să recepționeze, să decodeze și să prelucreze semnale de televiziune transmise în direct prin utilizarea tehnologiei internetului”
În cauza C‑555/17,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Østre Landsret (Curtea de Apel a Regiunii de Est, Danemarca), prin decizia din 18 septembrie 2017, primită de Curte la 22 septembrie 2017, în procedura
2M‑Locatel A/S
împotriva
Skatteministeriet,
CURTEA (Camera a zecea),
compusă din domnul E. Levits, președinte de cameră, și domnii A. Borg Barthet (raportor) și F. Biltgen, judecători,
avocat general: doamna E Sharpston,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru 2M‑Locatel A/S, de T. Gønge și de S. E. Holm, advokater;
– pentru guvernul danez, de J. Nymann‑Lindegren, în calitate de agent, asistat de B. Søes Petersen, advokat;
– pentru Comisia Europeană, de A. Caeiros și de S. Maaløe, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea subpoziției tarifare 8528 71 13 din Nomenclatura combinată (denumită în continuare „NC”) care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006 (JO 2006, L 301, p. 1).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între 2M‑Locatel A/S și Skatteministeriet (Ministerul Finanțelor, Danemarca) cu privire la clasificarea tarifară a aparatelor care sunt capabile să recepționeze, să decodeze și să prelucreze semnale de televiziune transmise în direct prin utilizarea tehnologiei internetului (denumite în continuare „module separate IPTV”)
Cadrul juridic
GATT din 1994 și ATI
3 Acordul general pentru tarife și comerț din anul 1994 (JO 1994, L 336, p. 11, denumit în continuare „GATT din 1994”) și în special Memorandumul de acord privind interpretarea articolului II alineatul (1) litera (b) din GATT din 1994 fac parte din Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 și aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO 1994, L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3).
4 Acordul privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației, constituit din Declarația ministerială privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației adoptată la 13 decembrie 1996, cu ocazia primei conferințe a OMC de la Singapore, precum și din anexele și din apendicele la aceasta (denumit în continuare „ATI”) și comunicarea privind punerea sa în aplicare au fost aprobate, în numele Comunității, prin Decizia 97/359/CE a Consiliului din 24 martie 1997 privind eliminarea taxelor vamale pentru produse ale tehnologiei informației (JO 1997, L 155, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 14, p. 186). ATI precizează, la alineatul (1), că regimul comercial al fiecărei părți contractante ar trebui să evolueze astfel încât să amelioreze posibilitățile de acces pe piață al produselor tehnologiei informației.
5 În temeiul alineatului (2) din ATI, fiecare parte contractantă va consolida și elimina taxele vamale și celelalte taxe și impozite de orice natură, în sensul articolului II alineatul (1) litera (b) din GATT din 1994, pentru anumite produse, între care „modulele separate având funcția de comunicație: aparate cu microprocesor având încorporat un modem pentru acces la Internet și asigurând o funcție de schimb de informații interactiv.”
Dreptul Uniunii
NC
6 Clasificarea vamală a mărfurilor importate în Uniunea Europeană este reglementată de NC, care se bazează pe Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor elaborat de Organizația Mondială a Vămilor (OMV) și instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și aprobată, împreună cu protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199).
7 NC reproduce pozițiile și subpozițiile de șase cifre din sistemul menționat, numai cifrele a șaptea și a opta creând noi subpoziții specifice acesteia.
8 Partea I din NC cuprinde un ansamblu de dispoziții preliminare. În cuprinsul acestei părți, în titlul I, consacrat regulilor generale, secțiunea A, intitulată „Reguli generale pentru interpretarea [NC]”, prevede:
„Clasificarea mărfurilor în [NC] se efectuează în conformitate cu următoarele principii:
1. Enunțul titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor se consideră ca având numai o valoare orientativă, clasificarea considerându‑se legal determinată în cazul în care este în conformitate cu textul pozițiilor și notelor de secțiuni sau de capitole și, în cazul în care nu sunt contrare termenilor utilizați în respectivele poziții și note, în conformitate cu următoarele reguli.
[…]
6. Clasificarea mărfurilor la subpozițiile unei aceleiași poziții se efectuează, în mod legal, cu respectarea termenilor acelor subpoziții și a notelor de subpoziții, precum și, mutatis mutandis, cu respectarea regulilor anterioare, înțelegând prin aceasta că nu pot fi comparate decât subpozițiile aflate pe același nivel. În sensul acestei reguli, se utilizează și notele de secțiuni și capitole corespunzătoare, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare.”
9 Partea II din NC este împărțită în 21 de secțiuni. Secțiunea XVI, intitulată „Mașini și aparate, echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune și părți și accesorii ale acestor aparate”, cuprinde capitolele 84 și 85 din NC. Acest capitol 85, care se intitulează „Mașini, aparate, echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de televiziune de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat sau de reprodus imagine și sunet; părți și accesorii ale acestor aparate” privește pozițiile 8501-8548 din NC.
10 Poziția 8528 din NC este structurată după cum urmează:
„8528 | Monitoare și proiectoare, care nu încorporează un aparat de recepție de televiziune; aparate receptoare de televiziune chiar încorporând un aparat de recepție de radiodifuziune sau un aparat de înregistrare sau de reproducere a sunetului sau a imaginilor: |
|
| […] |
|
| – Aparate receptoare de televiziune chiar încorporând un aparat de recepție de radiodifuziune sau un aparat de înregistrare sau de reproducere a sunetului sau a imaginilor: |
|
8528 71 | – – Neconcepute pentru a încorpora un dispozitiv de afișare sau un ecran video: |
|
| – – – Receptoare de semnale videofonice (tunere): |
|
8528 71 11 | – – – – Plăci cu asamblări de circuite imprimate pentru încorporarea fizică în mașinile automate de prelucrare a datelor | Scutire |
8528 71 13 | – – – – Aparate cu microprocesor având încorporat un modem pentru acces la Internet și asigurând o funcție de schimb de informații interactiv, de asemenea susceptibil de a primi semnale de televiziune («module separate având funcția de comunicație»). | Scutire |
8528 71 19 | – – – – Altele | 14 |
8528 71 90 | – – – Altele | 14” |
Notele explicative ale NC
11 Conform articolului 9 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO 2000, L 28, p. 16), Comisia Europeană elaborează note explicative ale NC, pe care le publică în mod regulat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
12 Cele publicate la 28 februarie 2006 (JO 2006, C 50, p. 1) precizează, referitor la subpozițiile 8528 12 90-8528 12 95 din NC, în versiunea rezultată din Regulamentul (CE) nr. 1810/2004 al Comisiei din 7 septembrie 2004 (JO 2004, L 327, p. 1):
„Receptoare de semnale videofonice (tunere)
Receptoarele de semnale videofonice conțin circuitele de selectare a canalelor sau a frecvențelor și circuitele de demodulare. Aceste aparate sunt, în general, concepute pentru funcționarea cu antenă individuală sau colectivă (distribuție prin cablu de înaltă frecvență). Semnalul obținut la ieșire poate fi obținut ca semnal de intrare pentru monitoare video sau pentru aparatele de înregistrare sau de redare videofonică. Acesta este semnalul original al camerei (adică nemodulat în scopul transmiterii).
Câteodată, aceste aparate pot fi echipate cu circuite de decodare (culoare) sau cu circuite de separare a semnalelor pentru sincronizare.”
13 Potrivit termenilor notelor explicative ale NC publicate la 7 mai 2008 (JO 2008, C 112, p. 8) privind subpozițiile 8528 71 13-8528 71 90 din NC:
„8528 71 13 […]
– La această subpoziție se clasifică aparatele fără ecran, așa numitele «set‑top boxes cu funcție de comunicație», constând din următoarele componente principale:
[…]
– un tuner video.
Prezența unui conector RF indică eventualitatea existenței unui receptor de semnale videofonice,
– un modem.
Modemurile modulează și demodulează atât semnalele emise, cât și cele sosite, ceea ce permite o comunicare bidirecțională pentru accesul la Internet. Exemple de astfel de modemuri sunt: V.34-, V.90-, V.92-, DSL sau modemuri prin cablu. […]
Dispozitivele care îndeplinesc o funcție similară celei unui modem, dar care nu modulează și nu demodulează semnale, nu sunt considerate modemuri. Printre aceste aparate putem enumera dispozitivele ISDN, WLAN sau Ethernet. […]
– […]
Set‑top boxes care conțin un dispozitiv cu funcție de înregistrare sau de reproducere (de exemplu, un hard disk sau o unitate DVD) se exclud de la această subpoziție (subpoziția 8521 90 90).
[…]
8528 71 90 […]
– La această subpoziție se clasifică produsele, fără ecran, receptoare de televiziune care nu sunt echipate cu un receptor de semnale videofonice (de exemplu, așa numitele «IP‑streaming boxes»).”
14 Notele explicative ale NC publicate la 30 mai 2008 (JO 2008, C 133, p. 1) precizează, la subpozițiile 8528 71 11-8528 71 19 din NC:
„Se clasifică la aceste subpoziții aparatele care conțin un receptor de semnale videofonice (tuner) care transformă semnalele de televiziune de înaltă frecvență în semnale ce pot fi utilizate de aparatele sau monitoarele de înregistrare sau de aparatele sau monitoarele de redare video.
Receptoarele de semnale videofonice conțin circuitele de selectare a canalelor sau a frecvențelor și circuitele de demodulare. Aceste aparate sunt, în general, concepute pentru funcționarea cu antenă individuală sau colectivă (distribuție prin cablu de înaltă frecvență). Semnalul obținut la ieșire poate fi obținut ca semnal de intrare pentru monitoare sau pentru aparatele de înregistrare sau de redare videofonică. Acesta este semnalul original al camerei (adică nemodulat în scopul transmiterii).
Câteodată, aceste aparate pot fi echipate cu circuite de decodare (culoare) sau cu circuite de separare a semnalelor pentru sincronizare.”
Litigiul principal și întrebarea preliminară
15 În perioada cuprinsă între 21 octombrie 2007 și 8 iulie 2010, 2M‑Locatel a importat din China module separate IPTV. Acestea din urmă nu sunt capabile să recepționeze, să decodeze și să prelucreze semnale de televiziune transmise prin antenă, cablu TV sau satelit.
16 Modulele separate IPTV conțin un dispozitiv Ethernet și părțile din litigiul principal nu contestă faptul că acestea sunt echipate cu un „modem” în sensul NC.
17 La momentul importului, marfa în discuție în litigiul principal a fost declarată de 2M‑Locatel ca încadrându‑se la subpoziția 8528 71 13 din NC și a fost, așadar, pusă în liberă circulație cu scutire de taxe vamale.
18 Întrucât a considerat că marfa menționată trebuia clasificată la subpoziția 8528 71 90 din NC pentru motivul că aceasta nu încorpora „receptoare de semnale videofonice (tunere)” în sensul NC, la 20 octombrie 2010, autoritatea vamală daneză a emis o decizie de impunere prin care prevedea recuperarea ulterioarăa taxelor vamale la importul modulelor separate IPTV în cauză în litigiul principal la rata de 14 %, majorate cu dobânzi.
19 Ca urmare a unei contestații depuse de 2M‑Locatel, Landsskatteretten (Comisia fiscală națională, Danemarca) a modificat, printr‑o decizie din 15 mai 2014, decizia autorității vamale daneze și a anulat recuperarea pentru motivul că modulele separate IPTV respective se încadrau la subpoziția 8528 71 13 din NC.
20 Ministerul Finanțelor a introdus o acțiune împotriva acestei decizii care a fost admisă de byretten, Retten i Glostrup (Tribunalul Districtual din Glostrup, Danemarca) prin hotărârea din 15 iulie 2015.
21 2M‑locatel a declarat apel împotriva respectivei hotărâri la instanța de trimitere.
22 Părțile din litigiul principal nu contestă faptul că modulele separate IPTV în cauză în litigiul principal îndeplinesc condițiile care descriu subpoziția 8528 71 13 din NC. Acestea sunt de acord și cu privire la faptul că în vederea aplicării GATT din 1994 și a ATI, Uniunea este obligată să scutească de taxe vamale modulele separate având funcția de comunicație, precum produsul în discuție în litigiul principal.
23 Potrivit instanței de trimitere, litigiul dintre ele privește aspectul dacă trebuie să se considere că modulele separate IPTV menționate încorporează un „receptor de semnale videofonice (tuner)” în sensul NC.
24 Întrucât a considerat că această noțiune nu este definită nici de NC, nici de notele explicative ale acesteia, Østre Landsret (Curtea de Apel a Regiunii de Est, Danemarca) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„În [NC],
a) subdiviziunea «receptoare de semnale videofonice (tunere)» de la poziția 8528,
b) subpoziția 8528 71 13 și
c) subpoziția 8528 71 90
trebuie să fie interpretate în sensul că o marfă care corespunde descrierii care figurează în cuprinsul subpoziției 8528 71 13, care e capabilă să recepționeze, să decodeze și să prelucreze semnale de televiziune transmise în direct prin utilizarea tehnologiei internetului, însă nu și să recepționeze, să decodeze și să prelucreze astfel de semnale transmise prin antenă, cablu TV sau satelit, trebuie să facă obiectul clasificării tarifare la subpoziția 8528 71 13, la subpoziția 8528 71 90 sau la o altă subpoziție?”
Cu privire la întrebarea preliminară
25 Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă NC trebuie interpretată în sensul că aparatele precum modulele separate IPTV în discuție în litigiul principal se încadrează la subpoziția 8528 71 13 sau la subpoziția 8528 71 90 din aceasta.
26 Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că, atunci când Curtea este sesizată cu o trimitere preliminară în materia clasificării tarifare, funcția sa constă mai curând în a oferi clarificări instanței naționale cu privire la criteriile a căror punere în aplicare trebuie să îi permită acesteia din urmă să clasifice în mod corect în NC produsele în discuție decât în a efectua ea însăși această clasificare, cu atât mai mult cu cât Curtea nu dispune în mod necesar de toate elementele indispensabile în această privință. Astfel, instanța de trimitere este, în orice caz, mai bine plasată pentru a efectua respectiva clasificare (Hotărârea din 12 aprilie 2018, Medtonic, C‑227/17, EU:C:2018:247, punctul 33).
27 Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în vederea garantării securității juridice și a facilitării controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat, în general, în caracteristicile și în proprietățile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziției din NC și a notelor de secțiune sau de capitol ale acesteia (a se vedea în special Hotărârea din 14 aprilie 2011, British Sky Broadcasting Group și Pace, C‑288/09 și C‑289/09, EU:C:2011:248, punctul 60, precum și Hotărârea din 22 noiembrie 2012, Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, EU:C:2012:745, punctul 27).
28 În conformitate cu regulile generale pentru interpretarea NC, clasificarea mărfurilor la subpozițiile unei aceleiași poziții se efectuează, în mod legal, cu respectarea textelor acelor subpoziții și a notelor de subpoziții, de secțiuni sau de capitole, enunțurile titlurilor secțiunilor, ale capitolelor sau ale subcapitolelor fiind considerate ca având numai o valoare indicativă.
29 În plus, notele explicative ale NC elaborate de Comisie aduc o contribuție importantă la interpretarea sferei de aplicare a diferitelor poziții tarifare, fără să aibă totuși un caracter obligatoriu (a se vedea în special Hotărârea din 14 aprilie 2011, British Sky Broadcasting Group și Pace, C‑288/09 și C‑289/09, EU:C:2011:248, punctul 63, și Hotărârea din 22 noiembrie 2012, Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, EU:C:2012:745, punctul 33).
30 În speță, subpoziția 8528 71 din NC privește aparatele receptoare de televiziune care nu sunt echipate cu un dispozitiv de afișaj sau cu un ecran video.
31 Aceasta stabilește diferența dintre „receptoarele de semnale videofonice (tunere)” prevăzute la subpozițiile 8528 71 11, 8528 71 13 și 8528 71 19 din NC și „altele”, care se încadrează la subpoziția 8528 71 90 din NC. Întrucât este vorba despre o categorie reziduală, această din urmă subpoziție privește, în consecință, aparatele receptoare de televiziune care nu sunt echipate cu un „receptor de semnale videofonice (tuner)”.
32 În această privință, trebuie precizat că expresiile „recepție de semnale videofonice” și „recepție de semnale de televiziune” acoperă două noțiuni identice (Hotărârea din 22 noiembrie 2012, Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, EU:C:2012:745, punctul 29).
33 În cauza principală nu se contestă faptul că modulele separate IPTV sunt capabile să primească semnale de televiziune. În schimb, 2M‑Locatel și Ministerul Finanțelor au opinii divergente în privința aspectului dacă trebuie să se considere că aceste aparate încorporează un „receptor de semnale videofonice (tunere)” în sensul subpoziției 8528 71 din NC.
34 Potrivit constatărilor instanței de trimitere, modulele separate IPTV primesc semnale digitale și separă canalele în funcție de grupurile de adrese prin utilizarea tehnologiei internetului în timp ce modulele separate pentru televiziunea transmisă prin antenă, cablu TV sau satelit primesc semnale analogice și separă canalele prin reglarea frecvențelor.
35 Pentru a răspunde instanței de trimitere, trebuie, prin urmare, să se determine sfera noțiunii „receptor de semnale videofonice (tuner)” în sensul subpoziției 8528 71 din NC.
36 În lipsa unei definiții a acestei noțiuni în NC, trebuie amintit faptul că, conform unei jurisprudențe constante a Curții, determinarea sensului și a sferei termenilor pentru care dreptul Uniunii nu oferă nicio definiție trebuie realizată în funcție de sensul lor obișnuit în limbajul curent, ținând cont de contextul în care sunt utilizați și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (Hotărârea din 22 noiembrie 2012, Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, EU:C:2012:745, punctul 38).
37 Un „tuner video” sau un „receptor de semnale videofonice”, în sensul curent al acestor termeni, este un aparat care convertește semnalele de televiziune de înaltă frecvență în semnale care pot fi utilizate de aparatele de înregistrat sau de reproducere videofonică sau de monitoare. Acesta promite, în plus, selectarea semnalelor de televiziune emise pe o frecvență specifică.
38 Această definiție este coroborată cu notele explicative ale NC în vigoare la data importurilor în cauză în litigiul principal.
39 Astfel, conform notelor explicative ale NC publicate la 28 februarie 2006, „[r]eceptoarele de semnale videofonice conțin circuitele de selectare a canalelor sau a frecvențelor și circuitele de demodulare. Aceste aparate sunt, în general, concepute pentru funcționarea cu antenă individuală sau colectivă (distribuție prin cablu de înaltă frecvență). Semnalul obținut la ieșire poate fi obținut ca semnal de intrare pentru monitoare sau pentru aparatele de înregistrare sau de redare videofonică. Acesta este semnalul original al camerei (adică nemodulat în scopul transmiterii)”.
40 Potrivit notelor explicative publicate ale NC la 7 mai 2008, la subpoziția 8528 71 13 din NC „se clasifică aparatele fără ecran, așa numitele «set‑top boxes cu funcție de comunicație» constând din următoarele componente principale: […] un tuner video. Prezența unui conector RF [frecvență radio] indică eventualitatea existenței unui receptor de semnale videofonice”.
41 În sfârșit, notele explicative ale NC publicate la 30 mai 2008 prevăd că se clasifică la subpozițiile 8528 71 11-8528 71 19 din NC „aparatele care conțin un receptor de semnale videofonice (tuner) care transformă semnalele de televiziune de înaltă frecvență în semnale ce pot fi utilizate de aparatele sau monitoarele de înregistrare sau de aparatele sau monitoarele de redare video. Receptoarele de semnale videofonice conțin circuitele de selectare a canalelor sau a frecvențelor și circuitele de demodulare. Aceste aparate sunt, în general, concepute pentru funcționarea cu antenă individuală sau colectivă (distribuție prin cablu de înaltă frecvență). Semnalul obținut la ieșire poate fi obținut ca semnal de intrare pentru monitoare sau pentru aparatele de înregistrare sau de redare videofonică. Acesta este semnalul original al camerei (adică nemodulat în scopul transmiterii)”.
42 Din considerațiile care precedă rezultă că, pentru a se încadra la subpozițiile 8528 71 11-8528 71 19 din NC, un aparat trebuie să conțină un receptor de semnale videofonice (tuner) sau un „tuner video”, adică un aparat care să permită selectarea canalelor sau a frecvențelor purtătoare și convertirea semnalelor de televiziune de înaltă frecvență în semnale care pot fi utilizate de aparatele de înregistrare sau de reproducere videofonică sau de monitoare.
43 Conform jurisprudenței amintite la punctul 26 din prezenta hotărâre, îi va reveni, prin urmare, instanței de trimitere sarcina să aprecieze dacă modulele separate IPTV în cauză în litigiul principal prezintă aceste caracteristici. În lipsa acestora, ele vor trebui clasificate la subpoziția reziduală 8528 71 90 din NC și, în consecință, supuse taxelor vamale la rata de 14 %.
44 Această interpretare nu este repusă în discuție de alineatul 2 din ATI, conform căruia fiecare parte contractantă este obligată să elimine taxele vamale aplicabile printre altele „modulelor separate având funcția de comunicație: aparate cu microprocesor având încorporat un modem pentru acces la Internet și asigurând o funcție de schimb de informații interactiv”, indiferent dacă modulele respective încorporează sau nu un tuner video.
45 Desigur, reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că supremația acordurilor internaționale încheiate de Uniune față de textele de drept derivat impune ca interpretarea acestora din urmă, în măsura posibilului, să se facă în conformitate cu aceste acorduri (Hotărârea din 14 aprilie 2011, British Sky Broadcasting Group și Pace, C‑288/09 și C‑289/09, EU:C:2011:248, punctul 83, precum și Hotărârea din 22 noiembrie 2012, Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, EU:C:2012:745, punctul 39).
46 Cu toate acestea, trebuie să se constate că o astfel de interpretare, care ar implica să se afirme că modulele separate având funcția de comunicație trebuie clasificate la subpoziția 8528 71 13 din NC, inclusiv atunci când nu permit selectarea canalelor sau a frecvențelor purtătoare, nici convertirea semnalelor de televiziune de înaltă frecvență în semnale care pot fi utilizate de aparatele de înregistrare sau de reproducere videofonică sau de monitoare, nu este posibilă din moment ce, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 42 din prezenta hotărâre, aceasta ar fi contrară cuprinsului NC și, în consecință, voinței legiuitorului Uniunii.
47 În fond, trebuie amintit că instanța Uniunii nu poate exercita un control de legalitate a actelor Uniunii în raport cu normele OMC pentru perioada anterioară datei la care a expirat termenul rezonabil acordat Uniunii, potrivit Înțelegerii privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor, pentru a se conforma recomandărilor sau deciziilor Organului de soluționare a litigiilor al OMC, întrucât ar lipsi de efect acordarea unui astfel de termen (Hotărârea din 17 ianuarie 2013, Hewlett‑Packard Europe, C‑361/11, EU:C:2013:18, punctul 58 și jurisprudența citată).
48 În această privință, trebuie precizat că, la 16 august 2010 un grup special al OMC a publicat ulterior, în cadrul ATI, rapoartele sale în cauzele WT/DS375/R, WT/DS376/R și WT/DS377/R (Comunitățile Europene și statele membre ale acestora – Tratamentul tarifar al anumitor produse ale tehnologiei informației), care au fost adoptate de Organul de soluționare a litigiilor al OMC la 21 septembrie 2010.
49 Aceste rapoarte indică printre altele ce se înțelege prin „module separate”. Este vorba despre un „aparat sau un dispozitiv care trateaz[ă] un semnal de intrare emis de o sursă de semnale externă astfel încât să poată fi afișat pe o unitate de vizualizare, precum un monitor video sau un post de televiziune”. Acestea precizează că acest aparat „poate asigura una sau mai multe funcții, inclusiv receptarea și decodarea emisiilor de televiziune, fie că acestea sunt distribuite prin satelit, prin cablu sau prin Internet”.
50 Or, termenul rezonabil acordat Uniunii pentru a pune în aplicare rapoartele menționate, adoptate de Organul de soluționare a litigiilor al OMC a expirat la 30 iunie 2011, iar Comisia le‑a luat în considerare prin adoptarea Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 620/2011 al Comisiei din 24 iunie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 2658/87 (JO 2011, L 166, p. 16). Conform articolului 2 din regulamentul menționat, acesta a intrat în vigoare la 1 iulie 2011 și nu are efecte retroactive.
51 Rezultă, în consecință, că, în orice caz, validitatea Regulamentului nr. 1549/2006 nu ar putea fi repusă în discuție pentru motivul că acesta clasifică modulele separate având funcția de comunicație și care nu au încorporat un tuner video la subpoziția 8528 71 90 din NC.
52 Având în vedere toate considerațiile precedente, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că aparatele precum modulele separate IPTV în discuție în litigiul principal, care sunt capabile să recepționeze, să decodeze și să prelucreze semnale de televiziune transmise în direct prin utilizarea tehnologiei internetului trebuie să fie clasificate la subpoziția 8528 71 90 din aceasta, cu condiția să nu fie echipate cu un receptor de semnale videofonice (tuner) sau cu un „tuner video”, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.
Cu privire la cheltuielile de judecată
53 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:
Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006, trebuie interpretată în sensul că aparatele care sunt capabile să recepționeze, să decodeze și să prelucreze semnale de televiziune transmise în direct prin utilizarea tehnologiei internetului, precum cele în discuție în litigiul principal, trebuie să fie clasificate la subpoziția 8528 71 90 din aceasta, cu condiția să nu fie echipate cu un receptor de semnale videofonice (tuner) sau cu un „tuner video”, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.
Semnături