ORDONANȚA CURȚII (Camera a șasea)
4 decembrie 2014(*)
„Agricultură – Politica agricolă comună – Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 – Scheme de sprijin direct – Condiții de acordare a plăților naționale directe complementare – Condiție neprevăzută de reglementarea Uniunii – Condiție privind inexistența unei datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local la data depunerii cererii de ajutor – Admisibilitate – Nu”
În cauza C‑304/13,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Timișoara (România), prin decizia din 15 mai 2013, primită de Curte la 3 iunie 2013, în procedura
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) – Centrul Județean Timiș
împotriva
Curții de Conturi a României,
Camerei de Conturi a Județului Timiș,
cu participarea:
Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) – București,
Curtea (Camera a șasea),
compusă din domnul A. Borg Barthet (raportor), îndeplinind funcția de președinte al Camerei a șasea, domnul E. Levits și doamna M. Berger, judecători,
avocat general: domnul Y. Bot,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru guvernul român, de R. H. Radu, în calitate de agent, asistat de V. Angelescu și de D. Bulancea, consilieri;
– pentru guvernul elen, de I. Chalkias și de A. Vasilopoulou, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de I. Rogalski și de G. von Rintelen, în calitate de agenți,
având în vedere decizia luată, după ascultarea avocatului general, de a se pronunța prin ordonanță motivată, în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții,
dă prezenta
Ordonanță
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, rectificare în JO 2009, L 96, p. 39, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177, rectificare în Ediție specială, 03/vol. 76, p. 291), astfel cum a fost modificat prin Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO 2005, L 157, p. 203, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1782/2003”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) – Centrul Județean Timiș (denumită în continuare „APIA Timiș”), pe de o parte, și Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Timiș, pe de altă parte, având ca obiect refuzul de a acorda plăți naționale directe complementare, pentru anii 2008-2010, mai multor agricultori care aveau datorii restante la bugetul local și/sau la bugetul de stat.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Regulamentul nr. 1782/2003
3 Articolul 1 din Regulamentul nr. 1782/2003 prevedea:
„Prezentul regulament stabilește:
– normele comune care reglementează plățile directe aferente schemelor de sprijin de venit din cadrul politicii agricole comune [(PAC)] […];
– un ajutor de venit acordat agricultorilor (denumit în continuare «schema de plată unică»);
– un ajutor de venit simplificat și tranzitoriu acordat agricultorilor din noile state membre (denumit în continuare «schema de plată unică pe suprafață») [traducere neoficială];
[…]”
4 Titlul III din Regulamentul nr. 1782/2003 era consacrat „Schemei de plată unică”, în timp ce titlul IV din acest regulament privea „Alte scheme de ajutor”.
5 Capitolul 11 din titlul IV din Regulamentul nr. 1782/2003, intitulat „Primele pentru ovine și caprine”, cuprindea articolul 111, care avea următorul cuprins:
„În cazul aplicării articolului 67, statele membre acordă anual prime sau plăți suplimentare agricultorilor care practică creșterea animalelor din speciile ovină și caprină, în condițiile prevăzute în prezentul capitol, dacă nu se prevede altfel.”
6 Articolul 115 din regulamentul menționat prevedea:
„(1) Prima se plătește unui agricultor beneficiar în funcție de numărul de oi și/sau de capre menținute în exploatație într‑o perioadă minimă care urmează să fie stabilită conform procedurii prevăzute în articolul 144 alineatul (2).
(2) În cazul în care Regulamentul (CE) nr. 21/2004 [al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a Directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE (JO 2004, L 5, p. 8, Ediție specială, 03/vol. 52, p. 146)] devine aplicabil, se identifică și se înregistrează animalul în conformitate cu aceste norme, astfel încât să fie îndeplinite condițiile prevăzute în vederea acordării primei.”
7 Capitolul 12 din titlul IV din Regulamentul nr. 1782/2003, intitulat „Plățile pentru carnea de vită”, cuprindea articolul 121, care avea următorul cuprins:
„Dacă se aplică articolul 68, statele membre acordă, în condițiile stabilite în prezentul capitol, dacă nu se prevede altfel, ajutorul sau ajutoarele ales(e) de statul membru în cauză în conformitate cu articolul menționat anterior.”
8 Articolul 135 din acest regulament prevedea:
(1) Plățile pe cap de animal pentru masculii din specia bovină pot fi efectuate pe an calendaristic, într‑un anumit stat membru, pentru un număr de animale cel mult:
[…]
– pentru noile state membre, egal cu plafoanele stabilite la articolul 123 alineatul (8) sau cu numărul mediu de sacrificări de masculi din specia bovină efectuate în 2001, 2002 și 2003, conform cu datele Eurostat pentru respectivii ani sau cu orice altă informație statistică oficială publicată pentru acești ani și admisă de către Comisie.
[…]
(4) Plățile pe cap de animal pentru juninci, altele decât cele prevăzute în alineatul (2), se pot efectua pe stat membru și pe an calendaristic, pentru un număr de juninci cel mult egal cu numărul mediu de juninci sacrificate în 1997, 1998 și 1999, conform informațiilor furnizate de Eurostat sau conform altor informații statistice oficiale publicate pentru anii în cauză și aprobate de Comisie. Pentru noile state membre, anii de referință sunt 2001, 2002 și 2003.”
9 Titlul IVa din Regulamentul nr. 1782/2003 era intitulat „Punerea în aplicare a schemelor de sprijin în noile state membre”. Acesta conținea articolul 143c, care avea următorul cuprins:
„(1) În sensul prezentului articol, «schema națională de tip PAC» înseamnă orice schemă națională de plăți directe aplicabilă anterior datei aderării noilor state membre, în temeiul căreia agricultorilor le‑a fost acordat ajutor pentru producție în cadrul unei plăți directe.
(2) Noile state membre au posibilitatea, cu condiția autorizării de către Comisie, să completeze orice plăți directe […]
[…]
(4) În cazul în care un nou stat membru decide să aplice schema de plată unică pe suprafață, noul stat membru respectiv poate acorda ajutor național direct complementar în condițiile prevăzute la alineatele (5) și (8).
[…]
(6) Noul stat membru poate decide, pe baza unor criterii obiective și în urma autorizării de către Comisie, cuantumurile de ajutor național complementar care urmează să fie acordate.
(7) Autorizarea de către Comisie:
– precizează schemele naționale de plată directă de tip PAC, dacă se aplică alineatul (2) litera (b);
– definește nivelul până la care se poate acorda ajutorul național complementar, rata ajutorului național complementar și, dacă este cazul, condițiile de acordare a respectivului ajutor și
– este acordată sub rezerva oricăror rectificări care se dovedesc a fi necesare în urma progreselor în [PAC].
(8) Nicio plată sau ajutor național complementar nu se acordă pentru activități agricole pentru care plățile directe nu sunt prevăzute în Comunitate în forma sa din 30 aprilie 2004.
[…]” [traducere neoficială]
Regulamentul (CE) nr. 73/2009
10 Articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16, rectificare în JO 2010, L 43, p. 7) prevedea:
„[…]
(2) Noile state membre altele decât Bulgaria și România au posibilitatea, sub rezerva autorizării de către Comisie, să completeze orice plăți directe […]
[…]
(4) În cazul în care un nou stat membru decide să aplice schema de plată unică pe suprafață, noul stat membru respectiv poate acorda ajutor național direct complementar în condițiile prevăzute la alineatele (5) și (8).
[…]
(6) Noile state membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și după autorizarea din partea Comisiei, cuantumurile de ajutor național complementar care urmează să fie acordate.
(7) Autorizarea din partea Comisiei:
(a) specifică, în cazul în care se aplică litera (b) din primul paragraf al alineatului (2), schemele naționale de plăți unice de tip PAC în cauză;
(b) stabilește nivelul până la care se poate plăti ajutorul național complementar, nivelul ajutorului național complementar și, dacă este cazul, condițiile pentru acordarea acestuia;
(c) este supusă oricăror modificări considerate necesare în contextul evoluției PAC.
(8) Nu se acordă ajutor sau plăți naționale complementare pentru activități agricole pentru care nu sunt prevăzute plăți directe pentru statele membre, altele decât noile state membre.”
11 În conformitate cu ceea ce prevedea articolul 149 din acesta, Regulamentul nr. 73/2009 s‑a aplicat începând de la 1 ianuarie 2009. El a fost abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, p. 608).
Dreptul român
Ordonanța de urgență a guvernului nr. 125/2006
12 Ordonanța de urgență a guvernului nr. 125/2006 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea articolului 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1043, din 29 decembrie 2006), în versiunea aplicabilă în litigiul principal, prevede în preambulul său că intenționează să fie conformă printre altele „cu mecanismele prevăzute de legislația europeană, și anume [Regulamentul nr. 1782/2003]”.
13 Articolul 1 din această ordonanță prevede:
„Prezenta ordonanță de urgență reglementează aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007.”
14 Potrivit articolului 2 din ordonanța menționată:
„Schemele de plăți directe care se acordă începând cu anul 2007, ca mecanisme de susținere a producătorilor agricoli, sunt următoarele:
a) schema de plată unică pe suprafață (SAPS);
b) plăți naționale directe complementare (PNDC) în sectorul vegetal;
c) plăți naționale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic;
d) schema de plată pentru culturi energetice;
e) schema de plată separată pentru zahăr.”
15 Articolul 4 alineatul (2) din Ordonanța de urgență a guvernului nr. 125/2006 prevede:
„Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este instituția responsabilă pentru implementarea schemelor de plăți directe pentru agricultură, având ca sursă de finanțare Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), precum și fonduri din bugetul național.”
16 Potrivit articolului 13 din această ordonanță:
„Modul de implementare, condițiile specifice, criteriile de eligibilitate și termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare se stabilesc, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale […].”
Ordinele nr. 295/2007 și nr. 215/2010
17 Articolul 2 alineatul (1) din anexa la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 295/2007 din 3 aprilie 2007 pentru stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283, din 27 aprilie 2007), în versiunea sa aplicabilă în litigiul principal, prevede:
„Prima pe exploatație se acordă producătorilor agricoli menționați la articolul 1 o singură dată pe an, în funcție de efectivul de bovine înregistrat în Registrul național al exploatațiilor sau atestat prin documente de identificare și înregistrare eliberate de medicul veterinar de liberă practică împuternicit până la data de 31 ianuarie 2007, după caz, care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
[…]
d) să nu aibă datorii la bugetul de stat și la bugetul local.”
18 Articolul 1 din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 215/2010 din 28 septembrie 2010 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate și a termenilor de referință pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667, din 29 septembrie 2010) prevede:
„Se stabilesc modul de implementare, condițiile specifice, criteriile de eligibilitate și termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.”
19 Articolul 2 din anexa menționată prevede:
„Pentru anul 2010, prima pe exploatație se acordă producătorilor agricoli menționați la articolul 1 o singură dată pe an în funcție de efectivul de bovine înregistrat în Registrul național al exploatațiilor la data de:
1. 31 ianuarie 2008, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
[…]
d) să nu aibă datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, la data solicitării primei;
2. 31 ianuarie 2009, pentru exploatațiile înființate în perioada 1 februarie 2008-31 ianuarie 2009, care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
[…]
d) să nu aibă datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, la data solicitării primei;
3. 31 ianuarie 2010, pentru exploatațiile înființate în perioada 1 februarie 2009-31 ianuarie 2010, care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
[…]
d) să nu aibă datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, la data solicitării primei.”
Litigiul principal și întrebarea preliminară
20 În urma unui control al activității APIA Timiș, Curtea de Conturi a României a constatat printre altele că această agenție a acordat pentru anii 2008-2010, cu încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 215/2010, plăți naționale directe complementare către o serie de agricultori care aveau diverse datorii fiscale și nefiscale la bugetul local și la bugetul de stat.
21 În cursul procedurii inițiate în fața Curții de Apel Timișoara a fost ridicată problema dacă condiția potrivit căreia agricultorul nu trebuie să aibă datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local este compatibilă cu dispozițiile Regulamentului nr. 1782/2003. În special, APIA Timiș susține că, în măsura în care această condiție nu este prevăzută de regulamentul menționat, instituirea unei astfel de condiții în legislația românească contravine regulamentului respectiv și conduce la o aplicare neuniformă a acestuia în Uniunea Europeană.
22 În aceste condiții, Curtea de Apel Timișoara a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Dispozițiile [Regulamentului nr. 1782/2003], în special articolul 115 și articolul 135, se opun ca un stat [membru] să instituie condiții suplimentare, neincluse în regulament, pentru acordarea primei către agricultor, respectiv condiția ca acesta «să nu aibă datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, la data solicitării primei»?”
Cu privire la întrebarea preliminară
23 În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.
24 Se impune aplicarea acestei dispoziții în prezenta cauză.
25 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare cu instanțele naționale instituite prin articolul 267 TFUE, este de competența Curții să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate (Hotărârea Byankov, C‑249/11, EU:C:2012:608, punctul 57 și jurisprudența citată).
26 În același sens, potrivit unei jurisprudențe de asemenea constante, pentru a oferi un răspuns util instanței aflate la originea unei trimiteri preliminare, Curtea poate fi obligată să ia în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut trimitere în întrebările sale preliminare (Hotărârea Petersen, C‑544/11, EU:C:2013:124, punctul 24 și jurisprudența citată).
27 Litigiul principal privește acordarea de plăți naționale directe complementare pentru anii 2008-2010. Normele în materie de ajutoare naționale directe complementare, aplicabile la data faptelor din litigiul principal, erau constituite din articolul 143c din Regulamentul nr. 1782/2003 și din articolul 132 din Regulamentul nr. 73/2009.
28 Rezultă că trebuie să se răspundă în lumina acestor dispoziții la întrebarea preliminară adresată de instanța de trimitere.
29 Prin urmare, pentru a oferi un răspuns util acesteia din urmă, trebuie să se stabilească dacă articolul 143c din Regulamentul nr. 1782/2003 și articolul 132 din Regulamentul nr. 73/2009 se opun unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local.
30 Regulamentul nr. 1782/2003 a instituit printre altele, potrivit articolului 1 din acesta, norme comune care reglementează plățile directe aferente schemelor de sprijin de venit din cadrul PAC, un ajutor de venit acordat agricultorilor (schema de plată unică), precum și un ajutor de venit simplificat și tranzitoriu acordat agricultorilor din noile state membre (schema de plată unică pe suprafață).
31 Conform articolelor 143a și 143b din Regulamentul nr. 1782/2003, plățile directe sau, dacă este cazul, schema de plată unică pe suprafață au fost introduse progresiv în noile state membre. Această introducere progresivă a schemelor de ajutoare ale Uniunii în noile state membre a avut obiectivul de a nu încetini restructurarea necesară a sectorului agricol din aceste state membre și de a nu crea disparități considerabile între venituri și dezechilibre sociale prin acordarea de ajutoare disproporționate în raport cu nivelul veniturilor agricultorilor și ale populației în general (Hotărârea Bábolna, C‑115/10, EU:C:2011:376, punctul 34).
32 În temeiul articolului 143c alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1782/2003 și al articolului 132 din Regulamentul nr. 73/2009, noile state membre aveau totuși posibilitatea să completeze plățile directe sau plata unică pe suprafață printr‑un ajutor național complementar finanțat, cel puțin în parte, de bugetul lor național (a se vedea Hotărârea Bábolna, EU:C:2011:376, punctul 35).
33 În această privință, Regulamentul nr. 1782/2003 și Regulamentul nr. 73/2009 acordau statelor membre menționate o anumită marjă de apreciere în cadrul punerii în aplicare a ajutorului național complementar. În special, în conformitate cu articolul 143c alineatul (6) din Regulamentul nr. 1782/2003 și cu articolul 132 alineatul (6) din Regulamentul nr. 73/2009, noile state membre puteau decide, pe baza unor criterii obiective și în urma autorizării de către Comisie, cuantumurile ajutoarelor naționale complementare care urmau să fie acordate (a se vedea Hotărârea Bábolna, EU:C:2011:376, punctul 36).
34 Totuși, puterea de apreciere de care dispuneau noile state membre era limitată în măsura în care, conform prevederilor articolului 143c alineatul (7) din Regulamentul nr. 1782/2003 și ale articolului 132 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 73/2009, nivelul până la care se putea acorda ajutorul național complementar, precum și rata acestui ajutor și eventualele condiții de acordare a acestuia trebuiau să facă obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei (a se vedea Hotărârea Bábolna, EU:C:2011:376, punctul 38).
35 Or, în speță, din dosarul de care dispune Curtea reiese că Deciziile Comisiei din 17 octombrie 2008 [C(2008) 5965], din 25 septembrie 2009 [C(2009) 7088] și din 29 noiembrie 2010 [C(2010) 8254] prin care România era autorizată să acorde, pentru anii 2008, 2009 și, respectiv, 2010, plăți naționale directe complementare, nu prevedeau nicio condiție referitoare la inexistența unor datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local la data solicitării plății.
36 Prin urmare, este suficient să se constate că articolul 143c din Regulamentul nr. 1782/2003 și articolul 132 din Regulamentul nr. 73/2009 se opun, în ceea ce privește acordarea unui ajutor național complementar precum cel în discuție în litigiul principal, impunerii unei condiții care nu a fost autorizată de Comisie, fără a fi necesară evaluarea compatibilității acesteia cu obiectivele acestor regulamente și, în general, cu principiile generale de drept al Uniunii pe care statele membre trebuie de asemenea să le respecte (a se vedea Hotărârea Bábolna, EU:C:2011:376, punctul 40).
37 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 143c din Regulamentul nr. 1782/2003 și articolul 132 din Regulamentul nr. 73/2009 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, în măsura în care nicio condiție privind inexistența unor astfel de datorii nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei.
Cu privire la cheltuielile de judecată
38 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:
Articolul 143c din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001, astfel cum a fost modificat prin Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, și articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, în măsura în care nicio condiție privind inexistența unor astfel de datorii nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei Europene.
Semnături