CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
PAOLO MENGOZZI
prezentate la 6 noiembrie 2008(1)
Cauza C‑473/07
Association nationale pour la protection des eaux et rivières – TOS,
Association OABA
împotriva
Ministère de l’Écologie, du Développement et de l’Aménagement durables
[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d’État (Franța)]
„Directiva 96/61/CE – Prevenirea și controlul poluării – Mediu – Noțiunile «păsări domestice» și «capacități» – Includerea sau neincluderea prepelițelor, a potârnichilor și a porumbeilor în domeniul de aplicare al directivei – Număr maxim de păsări domestice pe capacitate – Regimuri de declarare și de autorizare prealabile ale instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice”
I – Introducere
1. Prin prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) solicită Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării(2).
2. Această cerere a fost formulată în cadrul unor acțiuni introduse de Association nationale pour la protection des eaux et rivières (denumitã în continuare ANPER‑TOS”) și de Association OABA în fața instanței de trimitere având ca obiect anularea Decretului nr. 2005-989 din 10 august 2005 de modificare a nomenclaturii instalațiilor clasificate(3).
3. În esență, este necesar, pe de o parte, să se stabilească dacă prepelițele, potârnichile și porumbeii trebuie să fie considerați păsări incluse în domeniul de aplicare al Directivei 96/61, care instituie un regim de autorizare prealabilă a instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări. Pe de altă parte, în cazul unui răspuns afirmativ, se ridică problema dacă un sistem național, numit sistem de „animale‑echivalente”, precum cel prevăzut de Decretul nr. 2005‑989, care ponderează animalele în funcție de conținutul de azot excretat în mod efectiv și care este utilizat pentru calcularea pragului începând de la care instalațiile sunt supuse regimului de autorizare prealabilă, este conform Directivei 96/61.
II – Cadrul juridic
A – Reglementarea comunitară
4. Articolul 1 din Directiva 96/61 prevede:
„Scopul prezentei directive este de a realiza prevenirea și controlul integrat al poluării care rezultă din activitățile enumerate la anexa I. Prezenta directivă stabilește măsurile destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii emisiilor în aer, apă sau sol care provin din activitățile menționate anterior, inclusiv măsurile referitoare la deșeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său, fără a aduce atingere Directivei 85/337/CEE [a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174)] și altor prevederi comunitare relevante.”
5. Articolul 2 din Directiva 96/61, intitulat „Definiții”, prevede:
„În sensul prezentei directive:
[...]
(3) «instalație» înseamnă o unitate tehnică fixă în care se desfășoară una sau mai multe dintre activitățile enumerate la anexa I [...]
(4) «instalație existentă» înseamnă o instalație în funcțiune sau, în conformitate cu legislația existentă până la data de intrare în vigoare a acestei directive, o instalație autorizată sau, din perspectiva autorității competente, o instalație care face obiectul unei cereri complete de autorizare, cu condiția ca instalația respectivă să intre în funcțiune în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive;
[…]
(9) «autorizație» înseamnă o parte sau totalitatea unei decizii scrise (sau a mai multor decizii de acest tip) prin care se acordă autorizația de a exploata o instalație, în totalitate sau parțial, dacă se îndeplinesc anumite condiții care garantează faptul că instalația se conformează cerințelor prezentei directive [...]
[…]”
6. Articolul 4 din Directiva 96/61 prevede:
„Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta că nicio instalație nouă nu este exploatată fără autorizație [prealabilă] eliberată în conformitate cu prezenta directivă, [...]”
7. În conformitate cu articolul 5 din Directiva 96/61:
„(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile competente se asigură, prin intermediul autorizațiilor emise în conformitate cu articolele 6 și 8 sau, după caz, prin revizuirea și, dacă este necesar, prin actualizarea condițiilor, că instalațiile existente funcționează conform cerințelor din articolele 3, 7, 9, 10, 13, articolul 14 prima și a doua liniuță și articolul 15 alineatul (2), în termen de maximum opt ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, fără a aduce atingere legislației comunitare speciale.
(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru punerea în aplicare, la instalațiile existente, a dispozițiilor articolelor 1, 2, 11, 12, ale articolului 14 a treia liniuță, ale articolului 15 alineatele (1), (3) și (4), ale articolelor 16 și 17 și ale articolului 18 alineatul (2) cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei directive.”
8. Articolul 9 din aceeași directivă, intitulat „Condițiile de acordare a autorizației”, prevede:
„(1) Statele membre se asigură că autorizația cuprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerințelor din articolele 3 și 10 pentru acordarea autorizațiilor, pentru a atinge un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său, prin protecția aerului, a apei și a solului.
[…]
(3) Autorizația prevede valorile limită de emisie pentru agenți poluanți, în special pentru cei menționați la anexa III, care pot fi emiși de instalația respectivă în cantități semnificative, luându‑se în considerare natura acestora și potențialul lor de a transfera poluarea dintr‑un mediu în altul (apă, aer, sol). […] După caz, valorile limită pot fi suplimentate sau înlocuite cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente.
Pentru instalațiile menționate la punctul 6.6 din anexa I, valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu prezentul alineat țin seama de considerațiile practice adecvate pentru categoriile de instalații respective.
(4) Fără a aduce atingere articolului 10, valorile limită de emisie și parametrii și măsurile tehnice echivalente menționate la alineatul (3) se vor baza pe cele mai performante tehnici disponibile, fără a se solicita utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii, dar luându‑se în considerare caracteristicile tehnice ale instalației respective, localizarea geografică a acesteia, precum și condițiile locale de mediu. În toate situațiile, condițiile autorizației cuprind prevederi asupra reducerii poluării la distanță sau transfrontaliere și asigură un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său.
[…]”
9. Articolul 16 alineatul (2) din Directiva 96/61 prevede:
„Comisia organizează un schimb de informații între statele membre și sectoarele industriale vizate cu privire la cele mai performante tehnici disponibile, monitorizarea aferentă și progresul tehnicilor respective. Comisia publică rezultatele schimburilor de informații la intervale de trei ani.”
10. Articolul 18 din Directiva 96/61 prevede:
„(1) La propunerea Comisiei, Consiliul stabilește valorile limită de emisie în conformitate cu procedurile prevăzute de [T]ratat[ul CE] pentru:
– categoriile de instalații menționate la anexa I, […]
și
– substanțele poluante menționate la anexa III,
pentru care s‑a identificat nevoia de acțiune din partea Comunității, în special ca urmare a schimbului de informații menționat la articolul 16.
(2) În absența unor valori limită de emisie stabilite la nivel comunitar în temeiul prezentei directive, valorile limită de emisie relevante cuprinse în directivele enumerate la anexa II și în alte acte legislative comunitare se aplică ca valori limită de emisie în conformitate cu prezenta directivă pentru instalațiile menționate la anexa I.
[...]”
11. Anexa I la Directiva 96/61, intitulată „Categorii de activități industriale menționate la articolul 1”, prevede la punctul 6.6:
„Instalații pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice [...] cu capacități de peste:
(a) 40 000 de păsări;
[…]”
12. Anexa III la Directiva 96/61, intitulată „Listă orientativă a principalelor substanțe poluante care trebuie avute în vedere dacă au relevanță pentru stabilirea valorilor limită de emisie”, prevede:
„Aer
[…]
2. Oxizi de azot și alți compuși ai azotului
[…]
5. Metale și compuși ai metalelor
[…]
Apă
[…]
2. Compuși organofosforici
[…]
7. Metale și compuși ai metalelor
[…]
11. Substanțe care contribuie la eutrofizare (în special nitrați și fosfați)
[…]”
B – Reglementarea națională
13. În conformitate cu articolul 1 din Decretul nr. 2005‑989, tabelul care reprezintă nomenclatura instalațiilor clasificate […] devine anexa I la acest decret.
14. Anexa I la Decretul nr. 2005‑989 prevede la rubrica 2111:
„Păsări domestice, vânat cu pene (activitate de creștere, vânzare etc.), cu excluderea unor activități specifice menționate la alte rubrici:
1. Mai mult de 30 000 de animale‑echivalente: autorizare
2. Între 5 000 și 30 000 de animale‑echivalente: declarare
Notă – Calculul păsărilor domestice și al vânatului cu pene se realizează prin folosirea următoarelor valori exprimate în animale‑echivalente:
prepeliță = 0,125;
porumbel, potârniche = 0,25;
pui = 0,75;
pui mic = 0,85;
găină, pui standard, pui de calitate, pui ecologic, puicuță, găină
ouătoare, găină reproducătoare, fazan, bibilică, rață mare = 1;
pui mare = 1,15;
rață pentru rotisor, rață pentru îndopare, rață reproducătoare = 2;
curcă mică = 2,20;
curcă medie, curcă reproducătoare, gâscă = 3;
curcă mare = 3,50;
palmiped mare pentru îndopare = 7.”
III – Acțiunea principală și întrebarea preliminară
15. Din decizia de trimitere reiese că ANPER‑TOS susține că modalitatea de calcul reținută de Decretul nr. 2005‑989 este contrară Directivei 96/61, în timp ce ministrul ecologiei, dezvoltării și amenajării durabile consideră că, pe de o parte, respectiva directivă nu enumeră prepelițele, potârnichile și porumbeii printre păsările domestice pe care le menționează și, pe de altă parte, valorile în animale‑echivalente au fost calculate pentru a ține seama cât mai bine de cantitatea de azot excretată în mod efectiv de diferitele specii.
16. Instanța de trimitere arată că, potrivit Directivei 96/61, instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări trebuie supuse unui regim de autorizare și că această directivă, spre deosebire de alte acte comunitare aplicabile păsărilor domestice care, după caz, includ sau exclud prepelițele, potârnichile și porumbeii din domeniile lor de aplicare respective, nu definește noțiunea de pasăre domestică.
17. În aceste condiții, apreciind că problema dacă instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări trebuie considerate ca incluzând în domeniul lor de aplicare prepelițele, potârnichile și porumbeii prezintă un grad sporit de dificultate, Conseil d’État a suspendat judecarea cauzei până când Curtea se va fi pronunțat cu privire la problema dacă „punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 […] trebuie […] interpretat, pe de o parte, ca incluzând în domeniul său de aplicare prepelițele, potârnichile și porumbeii și, pe de altă parte, în cazul unui răspuns afirmativ, ca autorizând un mecanism care conduce la calcularea pragurilor de autorizare pe baza unui sistem de animale‑echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii, în scopul de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii”.
IV – Procedura în fața Curții
18. În conformitate cu articolul 23 din Statutul Curții de Justiție, ANPER‑TOS, Association France Nature Environnement, intervenientă în acțiunea principală, guvernele francez și elen, precum și Comisia au depus observații scrise în fața Curții. De asemenea, pledoariile acestor părți au fost ascultate în cadrul ședinței din 18 septembrie 2008, în afara reclamantei și a intervenientei în acțiunea principală, care nu au fost reprezentate în cadrul ședinței.
V – Analiză
19. Astfel cum a subliniat instanța de trimitere, din cuprinsul dispozițiilor Directivei 96/61 și ale punctului 6.6 litera (a) din anexa I la aceasta reiese că instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări trebuie supuse unui regim de autorizare prealabilă.
20. În schimb, după cum reiese de asemenea din decizia de trimitere, Decretul nr. 2005‑989 prevede, la rubrica 2111 din nomenclatura instalațiilor clasificate, un prag de autorizare de 30 000 de animale‑echivalente pentru crescătoriile de păsări domestice și de vânat cu pene, stabilind în special un coeficient de conversie de 0,125 pentru prepelițe și de 0,25 pentru potârnichi și porumbei. Acest mod de calcul, motivat de dorința de a ține seama cât mai bine de cantitatea de azot excretată în mod efectiv în mediu de diferitele specii, permite unei crescătorii de peste 40 000 de prepelițe, potârnichi sau porumbei să funcționeze sub un regim de declarare prealabilă. Mai precis, instalațiile pentru creșterea de prepelițe nu vor fi supuse unei obligații de autorizare prealabilă decât peste un prag de 240 000 de animale, în timp ce acelea care exploatează potârnichi sau porumbei nu vor fi supuse obligației menționate decât dincolo de pragul de 120 000 de păsări(4).
21. Domeniul de aplicare al punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 este stabilit de trei elemente cumulative, și anume faptul că creșterea trebuie să fie de natură intensivă, că trebuie să fie vorba despre o crescătorie de păsări domestice și că instalațiile menționate trebuie să cuprindă peste 40 000 de păsări.
22. Este evident că Directiva 96/61 nu definește nici noțiunea „creștere în sistem intensiv”, nici termenii „pasăre domestică” și „capacități”.
23. În ceea ce privește creșterea în sistem intensiv, guvernul francez susține, în observațiile prezentate Curții, că prepelițele, potârnichile și porumbeii, având în vedere originea sălbatică a acestora, nu pot, spre deosebire de speciile domestice, precum puii sau rațele, să facă obiectul unei creșteri în sistem intensiv și, prin urmare, nu pot fi incluse în domeniul de aplicare al punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61.
24. În această privință, trebuie arătat că întrebarea adresată de instanța de trimitere, referitoare exclusiv la interpretarea care trebuie dată termenilor „pasăre domestică” și „capacități” vizați de Directiva 96/61, pornește de la premisa potrivit căreia prepelițele, potârnichile și porumbeii, enumerați în Decretul nr. 2005‑989, sunt susceptibili să facă obiectul unei creșteri în sistem intensiv. În cuprinsul motivării deciziei de trimitere nu se menționează nicidecum că această împrejurare de fapt a făcut obiectul unei controverse între părțile din acțiunea principală.
25. Or, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei proceduri prevăzute la articolul 234 CE, întemeiată pe o separare clară a competențelor între instanțele naționale și Curte, orice apreciere a situației de fapt din cauză este de competența instanței naționale, revenind Curții obligația de a ține seama, în cadrul repartizării competențelor între instanțele comunitare și cele naționale, de contextul factual și normativ în care se încadrează întrebările preliminare, astfel cum acesta este definit în decizia de trimitere(5).
26. Prin urmare, propunem Curții să nu examineze obiecția ridicată de guvernul francez, potrivit căreia prepelițele, potârnichile și porumbeii nu ar putea fi crescuți în sistem intensiv.
27. În cazul în care Curtea decide totuși că soluționarea acestei probleme este necesară, considerăm că obiecția formulată de guvernul francez este, în orice caz, neîntemeiată.
28. Astfel, cu excepția unei demonstrații documentate în mod corespunzător care lipsește în prezenta cauză, nu se poate exclude a priori faptul că ar putea exista, în prezent sau în viitor, exploatații de prepelițe, de porumbei și de potârnichi care să practice moduri de creștere în sistem intensiv. Cu toate acestea, simpla împrejurare, menționată de guvernul francez, că crescătoriile franceze de prepelițe și de porumbei cuprind, în medie, 3 000 de animale nu înseamnă că anumite exploatații de astfel de animale nu pot depăși pragul de 40 000 de păsări prevăzut de Directiva 96/61.
29. Este adevărat că o creștere în sistem intensiv nu se măsoară numai în numărul de animale din exploatație. Aceasta se caracterizează de asemenea prin alte elemente, precum densitatea animalelor pe metru pătrat, lipsa țarcurilor în aer liber, recurgerea la creșterea intensivă (boxe) sau utilizarea unor moduri industriale de producție, precum mecanizarea operațiunilor de creștere, astfel cum au susținut atât asociația reclamantă și asociația intervenientă din acțiunea principală, cât și guvernul francez. În această privință, observăm că Decretul ministerial din 18 septembrie 1985(6), care a fost depus la Curte de ANPER‑TOS și care se referă la viabilitatea economică a exploatațiilor agricole, conferindu‑le dreptul la diferite avantaje financiare și sociale, precizează că suprafața minimă a instalației pentru creșterea intensivă este de 200 000 de prepelițe vândute vii și de 120 000 de prepelițe vândute moarte. Desigur, astfel cum a susținut guvernul francez în cadrul ședinței, un astfel de decret ministerial nu informează în mod precis cu privire la caracterul intensiv sau nu al crescătoriilor existente. Cu toate acestea, considerăm că acest text este susceptibil de a constitui un indiciu temeinic al faptului că crescătoriile în sistem intensiv pentru aceste păsări, precum creșterea intensivă, nu sunt excluse a priori în Franța și pot, cel puțin, să depășească pragul de 40 000 de păsări prevăzut de Directiva 96/61. Ceea ce este valabil pentru prepelițe poate fi valabil de asemenea pentru porumbei, prevăzuți în mod explicit de decretul menționat, sau pentru potârnichi.
30. Astfel fiind, trebuie analizată în continuare noțiunea, care nu este definită, de pasăre domestică, în sensul Directivei 96/61.
31. În această privință, este necesar să se stabilească dacă noțiunea menționată trebuie interpretată extensiv, astfel cum susțin reclamanta și intervenienta din acțiunea principală, precum și Comisia, sau, dimpotrivă, restrictiv, astfel cum susține guvernul francez.
32. În opinia noastră, răspunsul la această întrebare necesită, înainte de toate, o evaluare a economiei generale și a finalității Directivei 96/61, astfel cum rezultă din jurisprudență(7).
33. În ceea ce privește primul dintre aceste două aspecte, trebuie menționat că utilizarea, la punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61, a termenului generic „pasăre domestică”, ce desemnează, în sensul obișnuit al acestuia, ansamblul păsărilor crescute pentru ouă sau pentru carne(8), contrastează cu precizia modului de redactare a punctului menționat literele (b) și (c), care privește „porci[i] de producție (peste 30 de kg)” [litera (b)] și „scroafe[le]” [litera (c)]. Or, astfel cum a arătat Comisia în cadrul ședinței, utilizarea, la respectivul punct 6.6 litera (a) sus‑menționat, a unui termen atât de general precum cel de pasăre domestică are ca scop să evite carențele pe care le‑ar presupune utilizarea unei enumerări a speciilor de păsări care sunt susceptibile de a intra în domeniul de aplicare al Directivei 96/61, o astfel de enumerare fiind astfel adesea, dacă nu întotdeauna, lacunară.
34. În ceea ce privește analiza finalității Directivei 96/61, aceasta conduce de asemenea, în opinia noastră, la o interpretare extensivă a noțiunii de pasăre domestică. În această privință, trebuie să se amintească faptul că directiva menționată are ca obiectiv stabilirea unui cadru general pentru prevenirea și controlul integrat al poluării în aer, apă sau sol, pentru a evita ca diversele strategii distincte să favorizeze trecerea poluării de la o componentă a mediului(9) la alta. Această abordare integrată se materializează printr‑o coordonare adecvată a procedurii și a condițiilor de autorizare a instalațiilor industriale cu potențial de poluare important, permițând să se atingă cel mai înalt nivel de protecție a mediului în ansamblu, aceste condiții trebuind, în toate cazurile, să includă dispoziții referitoare la minimizarea poluării la mare distanță sau transfrontaliere și să garanteze un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblu(10).
35. În consecință, reiese că obiectivul Directivei 96/61 este larg.
36. Or, în opinia noastră, s‑ar aduce atingere acestui obiectiv dacă noțiunea de pasăre domestică ar fi interpretată restrictiv pentru a sustrage de la procedura și de la condițiile de autorizare prevăzute de Directiva 96/61 anumite categorii de instalații industriale, precum cele care cresc în sistem intensiv prepelițe, potârnichi sau porumbei, în pofida faptului că aceste instalații ar fi depășit pragul prevăzut la punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 și, prin urmare, ar fi susceptibile să cauzeze o poluare semnificativă și necontrolată a aerului, a apei și/sau a solului.
37. Având în vedere aceste observații, nu este necesar, în opinia noastră, să se tranșeze dezbaterea, inițiată de instanța de trimitere și care opune de asemenea părțile ce au depus observații scrise în fața Curții, privind relevanța noțiunii de pasăre domestică cuprinsă în alte instrumente comunitare adoptate în domeniul sănătății animale(11) și în domeniul mediului(12).
38. Cu toate acestea, în cazul în care Curtea va considera, astfel cum susțin guvernul francez și Comisia, că Directiva 85/337 poate fi relevantă pentru interpretarea noțiunii „pasăre domestică” cuprinsă în Directiva 96/61, având în vedere în special obiectivul comun pe care îl au aceste două acte(13), considerăm că nu se poate concluziona, astfel cum pretinde guvernul francez, că domeniul de aplicare al Directivei 96/61 ar trebui să acopere numai puii și găinile. Desigur, este adevărat că punctul 17 litera (a) din anexa I la Directiva 85/337 supune evaluării prealabile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din această directivă proiectele privind instalațiile destinate creșterii în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 85 000 de pui sau de peste 60 000 de găini. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al Directivei 85/337 nu se limitează la instalațiile menționate, întrucât acesta cuprinde de asemenea, în conformitate cu punctul 1 litera (e) din anexa II la aceeași directivă, proiectele privind „instalațiile de creștere intensivă a animalelor de fermă (proiecte neincluse în anexa I)”. Deși proiectele enumerate în această din urmă anexă nu trebuie să facă obiectul unei evaluări prealabile sistematice, în conformitate cu regula menționată la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 85/337, nu este mai puțin adevărat că toate instalațiile de creștere în sistem intensiv, inclusiv, în consecință, cele care exploatează păsările domestice care nu sunt enumerate la punctul 17 litera (a) din anexa I la Directiva 85/337, intră în domeniul de aplicare al acesteia din urmă. Așadar, nu se poate susține, prin referire la dispozițiile Directivei 85/337, că instalațiile de creștere în sistem intensiv a prepelițelor, a potârnichilor sau a porumbeilor nu ar intra în domeniul de aplicare al Directivei 96/61.
39. Pe de altă parte, contrar argumentelor prezentate de guvernul francez, nu considerăm că se poate trage vreun învățământ din documentul de referință, publicat în luna iulie 2003 de Comisie, privind cele mai bune tehnici disponibile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor și a porcilor (denumit în continuare „documentul BREF 2003”)(14), în ceea ce privește interpretarea care trebuie dată termenului „pasăre domestică”, în sensul Directivei 96/61.
40. Desigur, ni se pare că astfel de argumente nu pot fi înlăturate numai în temeiul lipsei forței juridice obligatorii a documentelor BREF, astfel cum sugerează, în principal, Comisia.
41. Astfel, trebuie menționat că, în pofida lipsei unei astfel de forțe obligatorii, Curtea a avut deja ocazia, în cadrul Ordonanței Saetti și Frediani(15), pronunțată în aplicarea articolului 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să facă referire, printre altele, la precizările expuse într‑un document BREF, adoptat în temeiul Directivei 96/61, în ceea ce privește condițiile de producție și de utilizare a cocsului de petrol într‑o rafinărie de petrol, pentru a verifica dacă asemenea condiții ar permite înlăturarea calificării ca „deșeu”, în sensul Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile(16).
42. Cu toate acestea, indicațiile din documentul BREF menționate de Curte în Ordonanța Saetti și Frediani, citată anterior, arătau cele mai obișnuite moduri de utilizare a cocsului de petrol și nu priveau, așadar, spre deosebire de prezenta cauză, o problemă de interpretare a unei noțiuni de drept comunitar și de delimitare a domeniului de aplicare al Directivei 96/61. În plus, aceste indicații au fost reluate de Curte în cadrul cerinței impuse de jurisprudența potrivit căreia existența efectivă a unui deșeu trebuie verificată cu luarea în considerare a tuturor circumstanțelor, ținând seama de obiectivul Directivei 75/442 și procedând astfel încât să nu fie prejudiciată eficacitatea(17) sa. Or, din ordonanța menționată reiese că indicațiile care figurează în documentul BREF nu constituiau decât un element de informare printre altele susceptibile de a permite instanței de trimitere să verifice condițiile de producție și de utilizare a cocsului de petrol într‑o rafinărie de petrol.
43. În consecință, pare dificil, având în vedere contextul în care Curtea a făcut referire la un document BREF, precum și natura informațiilor pe care aceasta din urmă le‑a extras din documentul menționat, să se aibă în vedere extinderea abordării urmate în Ordonanța Saetti și Frediani, citată anterior, la situația din prezenta cauză.
44. În ceea ce privește documentul BREF 2003, trebuie arătat că, deși acesta enumeră numai găinile ouătoare, puii de carne, curcile, rațele și bibilicile și nu examinează în detaliu decât primele două categorii de păsări domestice, este evident că enumerarea în cauză nu se aplică decât „în acest document”(18), fără a aduce atingere, în consecință, interpretării care trebuie dată noțiunii „pasăre domestică”, în sensul Directivei 96/61. În cele din urmă, astfel cum a amintit Comisia în observațiile scrise, documentul intitulat „IPPC BREF Outline and Guide”, pe care l‑a publicat în luna decembrie 2005(19), precizează în mod explicit că un document BREF nu interpretează Directiva 96/61. În această privință, adăugăm că a atribui documentului BREF 2003 o valoare interpretativă privind această directivă ar însemna, de exemplu, să se excludă gâștele din domeniul de aplicare al noțiunii „pasăre domestică”, în sensul directivei menționate, chiar dacă toate părțile care au depus observații scrise în fața Curții sunt de acord în mod întemeiat că animalele respective fac parte din această categorie generică. Cu alte cuvinte, faptul că numai anumite categorii de păsări domestice sunt menționate și/sau examinate în documentul BREF 2003 nu înseamnă că sfera de aplicare a termenului „pasăre domestică”, în sensul Directivei 96/61, este limitată la categoriile menționate. Pe de altă parte, a reține o interpretare restrictivă a noțiunii de pasăre domestică, limitată la speciile enumerate în documentul BREF 2003, ar aduce atingere finalității Directivei 96/61, după cum am avut deja ocazia să evidențiem în prezentele concluzii.
45. În sfârșit, considerăm de asemenea că trebuie înlăturată teza guvernului francez potrivit căreia Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării), prezentată de Comisie la 21 decembrie 2007(20) și care urmărește revizuirea și cuprinderea într‑un singur text juridic a diferitelor instrumente comunitare, printre care Directiva 96/61, ar susține o concepție restrânsă a noțiunii de păsări domestice în sensul acestei din urmă directive. Astfel, este suficient să se constate că, indiferent de conținutul propunerii menționate, aceasta nu reprezintă cu siguranță stadiul actual al dreptului comunitar(21).
46. Prin urmare, sugerăm să se răspundă la prima parte a întrebării preliminare în sensul că punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 trebuie interpretat astfel încât să includă prepelițele, potârnichile și porumbeii în domeniul de aplicare al acestei directive.
47. În ceea ce privește a doua parte a întrebării preliminare, trebuie amintit că instanța de trimitere urmărește să afle dacă punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 se opune ca un stat membru să instituie un sistem constând în stabilirea pragurilor de autorizare prealabilă a instalațiilor de creștere în sistem intensiv a păsărilor domestice, cu referire la noțiunea de animale‑echivalente, care se bazează pe un mecanism de ponderare a animalelor pe capacitate în funcție de specii, în scopul de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii. În speță, este evident că acest mecanism determină faptul că instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a prepelițelor nu sunt supuse unei proceduri de autorizare prealabile decât dincolo de 240 000 de capete, în timp ce instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a potârnichilor sau a porumbeilor nu vor fi supuse procedurii menționate decât dacă depășesc pragul de 120 000 de păsări.
48. După cum s‑a arătat mai sus, de la punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 rezultă că instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice trebuie să fie supuse unei proceduri de autorizare prealabile din moment ce numără „peste 40 000 de păsări”, indiferent de speciile de păsări domestice respective.
49. Cu toate că termenul „capacități” nu este definit în Directiva 96/61, acesta nu ar putea, în opinia noastră, să se deosebească de sensul său obișnuit, și anume acela că desemnează un loc sau un spațiu ocupat de cineva sau de ceva(22). Considerăm că această apreciere este întărită de compararea diferitelor versiuni lingvistice ale punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61, care recurg, în cea mai mare parte, la termenul „locuri”(23). Întrucât, în general, un loc nu poate fi ocupat decât de o singură ființă, și anume, în speță, de un singur animal, pare logic să se considere că instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste „40 000 de păsări” desemnează, în realitate, instalații a căror capacitate de creștere sau de producție depășește 40 000 de păsări domestice, indiferent de speciile de păsări domestice în cauză, deoarece textul punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 nu stabilește, de altfel, nicio distincție între păsările care fac parte din noțiunea de pasăre domestică, în sensul directivei menționate.
50. Considerăm că această interpretare decurge de asemenea din economia Directivei 96/61. Astfel, pe de o parte, întrucât pragul de 40 000 de păsări trebuie să se aplice în special noilor instalații pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități pentru un asemenea număr de păsări, el nu poate depinde de o ocupare efectivă a instalațiilor menționate, care poate, în cele din urmă, fluctua în funcție de anotimpuri, ci se referă mai degrabă la o capacitate de creștere sau de producție. Pe de altă parte, celelalte dispoziții ale punctului 6 din anexa I la Directiva 96/61 se referă în mod explicit fie la capacități de producție, fie la capacități de prelucrare sau de consum.
51. Aceasta nu înseamnă, firește, că dimensiunea fiecărei capacități este identică, indiferent dacă se cresc gâște, rațe sau prepelițe. Cu toate acestea, din moment ce, după ce mărimea unei capacități a fost definită în funcție de fiecare specie − iar această atribuție poate foarte bine să intre în competența fiecărui stat membru –, o instalație dispune de capacități de peste 40 000 de păsări domestice, activitatea acesteia trebuie în mod necesar să fie subordonată procedurii de autorizare prealabilă prevăzute de Directiva 96/61.
52. Prin urmare, considerăm că un sistem, precum cel prevăzut de Decretul nr. 2005‑989, care determină supunerea la procedura de autorizare prealabilă prevăzută de Directiva 96/61 numai a instalațiilor de creștere în sistem intensiv a prepelițelor, a porumbeilor sau a potârnichilor care depășesc 240 000 de prepelițe sau, respectiv, 120 000 de potârnichi ori de porumbei, nu este conform cu punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61.
53. Considerăm că această apreciere nu este infirmată prin argumentul, având caracter general, prezentat de instanța de trimitere, precum și de guvernul francez, potrivit căruia ponderarea speciilor de păsări domestice, prevăzută de Decretul nr. 2005‑989, ar fi motivată de dorința de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de aceste diferite specii și ar fi, în consecință, conformă cu obiectivul urmărit de Directiva 96/61.
54. În această privință, trebuie constatat că guvernul francez nu a contestat normele de referință depuse la Curte de ANPER‑TOS și extrase din anexele la Circulara Ministerului Ecologiei, Dezvoltării și Amenajării Durabile din 7 septembrie 2007 privind instalațiile clasificate (crescătorii, păsări) – utilizarea unor noi referințe de evacuare(24). Or, din aceste informații rezultă că raportul dintre evacuările de azot ale unei prepelițe, ale unui porumbel sau ale unei potârnichi și cele ale unui pui standard nu corespund în mod evident ponderării dintre aceste specii de păsări domestice prevăzute de mecanismul de animale‑echivalente din Decretul nr. 2005‑989. Astfel, în timp ce acesta din urmă prevede că un pui standard echivalează cu opt prepelițe, cu patru porumbei sau cu patru potârnichi, normele de referință anexate la circulară dau posibilitatea să se constate că excrementele unei prepelițe au un conținut în azot echivalent cu jumătate din conținutul excrementelor unui pui standard, acest conținut fiind ușor superior în ceea ce privește potârnichile, în timp ce un porumbel produce de cinci ori mai mult(25). Din examinarea acestor date oficiale și dacă luăm în considerare numai conținutul în azot, evocat de instanța de trimitere și de guvernul francez, rezultă, după cum au arătat asociația reclamantă și asociația intervenientă din acțiunea principală, că Decretul nr. 2005‑989 determină scutirea instalațiilor franceze de creștere în sistem intensiv care cuprind între 40 001 și 240 000 de prepelițe sau între 40 001 și 120 000 de porumbei sau de potârnichi de procedura de autorizare prealabilă prevăzută de Directiva 96/61, deși aceste instalații pot produce o cantitate de azot superioară celei produse de instalațiile destinate creșterii în sistem intensiv a 40 000 de pui standard(26).
55. Prin urmare, guvernul francez nu a reușit să explice în ce mod pragurile stabilite de Decretul nr. 2005‑989, care se referă la instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a prepelițelor, a potârnichilor sau a porumbeilor, răspundeau obiectivului Directivei 96/61 care vizează garantarea unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său.
56. Adăugăm, pentru a fi foarte clar, că această apreciere nu înseamnă, spre deosebire de concluzia propusă inițial de Comisie în observațiile scrise și judicios nuanțată în cadrul ședinței, că un mecanism de animale‑echivalente, precum cel prevăzut de Decretul nr. 2005‑989, este per se contrar Directivei 96/61. Astfel, aceasta din urmă nu se opune nicidecum ca un stat membru să instituie un asemenea mecanism atunci când determină, astfel cum este cazul în ceea ce privește numeroase păsări domestice menționate în Decretul nr. 2005-989, fixarea unor praguri de autorizare prealabilă a instalațiilor respective pentru creșterea în sistem intensiv inferioare sau egale cu pragul prevăzut la punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61.
57. Astfel fiind, considerăm că ar trebui să se răspundă la a doua parte a întrebării preliminare în sensul că punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 se opune unei reglementări naționale care determină calcularea pragurilor de autorizare pornind de la un sistem de animale‑echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii pentru a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii, în cazul în care un astfel de sistem conduce la excluderea din domeniul de aplicare al Directivei 96/61 și, în special, al procedurii de autorizare prealabilă pe care aceasta a instituit‑o, a instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice care depășesc 40 000 de păsări, chiar dacă nici sistemul menționat nu pare, în realitate, să răspundă obiectivului fixat de reglementarea națională, conform celui urmărit de Directiva 96/61, în scopul garantării unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său.
VI – Concluzie
58. Având în vedere considerațiile care tocmai au fost prezentate, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Conseil d’État după cum urmează:
„Punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, care se aplică instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări, trebuie interpretat în sensul că include prepelițele, potârnichile și porumbeii în domeniul său de aplicare și că se opune unei reglementări naționale care determină calcularea pragurilor de autorizare pornind de la un sistem de animale‑echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii pentru de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii, în cazul în care un astfel de sistem conduce la excluderea din domeniul de aplicare al Directivei 96/61 și, în special, al procedurii de autorizare prealabilă pe care aceasta a instituit‑o, a instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice care depășesc 40 000 de păsări, chiar dacă nici sistemul menționat nu pare, în realitate, să răspundă obiectivului fixat de reglementarea națională, conform celui urmărit de Directiva 96/61, în scopul garantării unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său.”