Language of document : ECLI:EU:F:2010:155

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)

1 decembrie 2010


Cauza F‑89/09


Spyridon Gagalis

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică — Asigurări sociale — Accident de muncă — Invaliditate permanentă parțială — Decizie de acoperire a costurilor unei cure termale în limita a 75 % — Rambursarea cheltuielilor aferente tratamentelor în temeiul articolului 72 din statut și rambursarea complementară în temeiul articolului 73 din statut — Excluderea acoperirii cheltuielilor de cazare — Refuzarea rambursării complementare — Interpretarea articolului 73 alineatul (3) din statut și a articolului 9 din Reglementarea comună privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Gagalis solicită, pe de o parte, anularea deciziei directorului general al Direcției Generale „Personal și administrație” a Consiliului, în calitate de autoritate împuternicită să facă numiri a Consiliului, adoptată la 9 decembrie 2008, prin care se refuză rambursarea în limita a 75 %, în temeiul articolului 73 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, a cheltuielilor de cazare aferente unei cure termale, precum și anularea deciziei din 15 iulie 2009 de respingere în parte a reclamației sale și, pe de altă parte, obligarea Consiliului la plata unei sume suplimentare de 1 551,38 euro, majorată cu dobânzi de întârziere

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Gagalis suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.


Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Asigurări sociale — Asigurare pentru accident și boală profesională — Rambursarea cheltuielilor

[Statutul funcționarilor, art. 72 și 73 alin. (3); Reglementarea privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională, art. 9]

2.      Funcționari — Decizie care lezează — Obligația de motivare — Conținut

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)


1.      În ceea ce privește rambursarea cheltuielilor aferente îngrijirilor medicale acordate în legătură cu un accident, în special cu o cerere de acoperire a costurilor unei cure termale, inclusiv a cheltuielilor de cazare, conținutul articolului 73 alineatul (3) al doilea paragraf din statut și al articolului 9 din Reglementarea comună privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională a funcționarilor pune în evidență existența unei legături între aceste două dispoziții și articolul 72 din statut. Astfel, dacă articolul 73 alineatul (3) al doilea paragraf prevede că rambursarea cheltuielilor suportate ca urmare a unui accident se efectuează „doar după epuizarea și pentru a completa rambursările primite de funcționar în aplicarea articolului 72 [din statut]”, articolul 9 alineatul (1) al treilea paragraf din reglementarea citată prevede că cheltuielile necesare ca urmare a unui accident se rambursează „după asumarea, de către sistemul de asigurări de boală prevăzut la articolul 72 din statut, a părții care îi revine acestui sistem în condițiile prevăzute la articolul menționat”.

Prin urmare, atât articolul 73 alineatul (3) din statut, cât și articolul 1 al treilea paragraf din Reglementarea privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională trebuie interpretate în sensul că prevăd doar o rambursare complementară a cheltuielilor suportate pentru prestațiile acoperite de articolul 72 din statut, după rambursarea părții care este în sarcina sistemului de asigurări de sănătate. Sistemul de asigurare împotriva accidentelor se aplică cu titlu complementar și nu prevede, așadar, nicio rambursare a cheltuielilor efectuate pentru prestații care nu sunt acoperite de sistemul de asigurări de sănătate și care din acest motiv nu au condus la rambursarea lor de către sistemul de asigurări de sănătate.

(a se vedea punctele 41 și 42)

2.      În temeiul articolului 25 al doilea paragraf din statut, orice decizie individuală luată în temeiul statutului și care lezează un funcționar trebuie motivată. Obligația de motivare a unei decizii care lezează are ca scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate indicațiile necesare pentru a ști dacă decizia este sau nu este întemeiată și, pe de altă parte, să facă posibil controlul jurisdicțional al acesteia. O astfel de obligație are ca obiectiv în special să permită persoanei interesate să cunoască motivele care stau la baza unei decizii adoptate în privința sa pentru a‑i permite eventual să exercite căile de atac necesare pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale.

O motivare insuficientă inițial poate fi acoperită prin precizări ulterioare, furnizate chiar în cursul procesului de către administrație, în cazul în care, înainte de introducerea acțiunii, persoana interesată deținea deja elemente care constituiau un început de motivare. În plus, o decizie este suficient de motivată atunci când actul care face obiectul acțiunii a intervenit într‑un context cunoscut funcționarului vizat, care îi permite să înțeleagă întinderea măsurii adoptate în privința sa.

(a se vedea punctele 65 și 67)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 27 martie 2003, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑33/00, RecFP, p. I‑A‑105 și II‑541, punctul 43 și jurisprudența citată; 25 martie 2004, Petrich/Comisia, T‑145/02, RecFP, p. I‑A‑101 și II‑447, punctul 54 și jurisprudența citată; 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 36 și jurisprudența citată